Loteriile — Cine cîştigă? Cine pierde?
ARGUMENTUL fundamental în favoarea loteriilor de stat este că ele aduc milioane de dolari guvernului, bani care s-ar putea obţine altfel numai prin mărirea impozitelor. «Şi cît de uşor este!» spun susţinătorii. Este ca un impozit pe care nimeni nu este obligat să-l plătească; este voluntar. De fapt, oamenii sînt dornici să plătească; ei aşteaptă la rînd ca să plătească!
Dar care sînt unele dintre acuzaţiile aduse loteriei?
Una este că reclamele în favoarea loteriei sînt adeseori puţin informative sau chiar îşi propun să înşele. Ele promovează ideea că sînteţi pe punctul de a cîştiga. Caracteristică este reclama unei loterii din Canada care declară: „Vă facilităm posibilitatea de a . . . CÎŞTIGA!!“
Dar cît de uşor este să cîştigi? Alie joacă la o loterie vest-germană. Reclama sună entuziasmant: „Şansele dumneavoastră de cîştig sînt enorme.“ Cu toate acestea, Alie se lamentează: „Joc la loterie de zece ani dar nu am cîştigat niciodată nimic. Şi nu cunosc pe nimeni altcineva care să fi cîştigat ceva.“
Pentru fiecare mare cîştigător există milioane asemenea lui Alie, păgubaşi care şi-au investit banii săptămînă de săptămînă, an de an, dar care nu au obţinut nimic în schimb. În Statele Unite, cei care cîştigă 1 milion de dolari constituie un procent de 0,000008% din cei 97 de milioane de jucători loto cîţi există acolo.
Probabilitatea de a cîştiga premiul cel mare nu este doar de una la un milion (tot la fel cum este probabilitatea ca o persoană să fie atinsă de un fulger); ea poate fi una la multe milioane. De exemplu, cînd a devenit evident faptul că fondul de bani al premiului cel mare a crescut, s-au vîndut mai multe bilete, iar probabilitatea de a cîştiga la jocul Loto din New York a scăzut de la 1 la 6 milioane la 1 la 12,9 milioane!
Nu este de mirare că oamenii acuză loteria deoarece ea îi îmboldeşte pe cumpărătorii imprudenţi care uită de şansele extrem de mici pe care le au de a cîştiga. Dr. Valerie Lorenz, directoare a unui Centru american (U.S. National Center for Patological Gambling), declară pur şi simplu: „Loteria? Cel mai eficient sistem de a-i înşela pe creduli. Şansa de a cîştiga este extrem de mică.“
Şi cum ar sta lucrurile dacă aţi cîştiga un milion de dolari? Nu i-aţi obţine pe toţi. După ce agentul fiscal îşi ia partea sa, cîştigătorii din Statele Unite primesc cîte 35.000 de dolari anual timp de 20 de ani. Aceasta înseamnă 700.000 de dolari, restul fiind anulat datorită inflaţiei de-a lungul celor 20 de ani.
Efectul asupra săracilor
O altă critică este că marii jucători sînt oamenii săraci, cei mai puţin în măsură să-şi permită lucrul acesta. Susţinătorii loteriei argumentează că acest lucru nu este adevărat, că studiile efectuate arată că loteria este mai populară printre oamenii cu un venit mediu. Loteria este voluntară, spun ei; nimeni nu este obligat să joace. Însă, reclamele provoacă înadins dorinţele jucătorilor, şi mulţi dintre ei sînt săraci. Casierul unui supermagazin din Florida a spus: „Avem un grup invariabil de persoane pe care le vedem în fiecare săptămînă. Unii cumpără 10 bilete în fiecare zi. Alţii cumpără 100 de bilete în fiecare săptămînă. Ei nu au bani pentru hrană, dar joacă «Loto».“
În unele ţări slab dezvoltate, situaţia este, adeseori, chiar şi mai rea. Nu demult, cînd presa a raportat că sate întregi erau „înebunite după Porkas“, guvernul indonezian a reexaminat problema Loto-Prono Sport-ului, recent denumit Porkas. Revista Asiaweek relatează: „Ziarele [indoneziene] erau pline de relatări înfiorătoare: bărbaţi care şi-au bătut soţiile sau copiii; copii care au furat bani de la părinţii lor; copii care au cheltuit banii greu agonisiţi, alocaţi pentru taxele şcolare — toate pentru Porkas.“
O dată cu proliferarea loteriilor în întreaga lume, din ce în ce mai mulţi oameni se angajează în jocurile de noroc. Unii, nu neapărat săracii, devin jucători care nu se mai pot reţine să nu joace — dezvoltîndu-şi patima loteriei. Arnie Wexler (care conduce Council on Compulsive Gambling din New Jersey, S.U.A.) spune: „Legislatorii consideră că au descoperit o modalitate simplă şi nedureroasă de a aduna bani, cînd, de fapt, ei distrug o mulţime de familii şi o mulţime de întreprinderi, o mulţime de fiinţe umane şi o mulţime de vieţi.“
O problemă a valorilor
Un alt motiv major de îngrijorare este că atitudinea oamenilor faţă de jocurile de noroc este schimbată datorită faptului că anumite loterii sînt instituite de guvern. Alte loterii de stat (cum ar fi „Play 3“ şi „Lucky numbers“) oferă o mie la una de şanse de cîştig, dar restituie numai circa 50% din premiul în bani. Înainte ca guvernul să se ocupe de loterie, jocul era considerat „corupt“, o activitate ilegală, un viciu. Acum acelaşi joc este numit amuzament, distracţie, un act de responsabilitate civică!
Bineînţeles, o diferenţă importantă între loteria ilegală şi loteriile de stat este că, în loc ca profiturile să intre în buzunarele delincvenţilor, ele sprijină proiectele guvernelor. Totuşi, mulţi observatori sînt neliniştiţi de influenţa pe care o au loteriile asupra valorilor morale ale societăţii, pe care se presupune că o ajută.
Acest lucru are loc deoarece loteria hrăneşte speranţa şi tendinţa de a deveni bogat fără a depune eforturi. Paul Dworin, editor al revistei Gaming and Wagering Business, spunea: „În trecut, statul spunea că dacă munceşti din greu, o vei duce bine. Acum, el spune: «Cumpără un bilet şi vei fi milionar.» Este ciudat ca un stat să transmită un astfel de mesaj.“ Iar George Will scria în Newsweek: „Cu cît oamenii cred mai mult în importanţa norocului, a şansei, a întîmplării, a soartei, cu atît cred mai puţin în importanţa adevăratelor virtuţi cum sînt sîrguinţa, economia, evitarea mitei, dăruirea faţă de muncă, dorinţa de a studia.“
Un alt concept, fundamental pentru societatea umană, este acesta: Nici o persoană nu ar trebui să încerce să profite de pe urma nenorocirilor altora. Susţinătorii loteriei, totuşi, încurajează punctul de vedere potrivit căruia este corect ca o persoană să profite şi să se bucure de pierderile altora. Un astfel de mod de gîndire este egoist; el nu ţine cont de sfatul Bibliei: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“ — Matei 22:39.
În pofida multelor voci de împotrivire, loteriile continuă să ia avînt într-un mod surprinzător pe întregul pămînt. O persoană care a vizitat Africa Occidentală a observat sute de oameni adunaţi în jurul clădirii unei loterii de stat. „De ce îşi irosesc toţi aceşti oameni banii la loterie“, l-a întrebat el pe un localnic, în timp ce privea, „mai ales că sînt oameni săraci?“
„Prietene, ei joacă la loterie deoarece aceasta le dă speranţă“, i-a răspuns localnicul. „Pentru mulţi dintre ei, aceasta este unica speranţă pe care o au în viaţă.“
Dar este oare cîştigarea la loterie realmente o speranţă? Este mai degrabă o iluzie, un miraj, un vis nerealizabil. În mod sigur, un creştin conştiincios nu-şi va pierde timpul şi resursele în urmărirea zadarnică a îmbogăţirii prin jocurile de noroc. Mult mai bine este să urmăm sfatul apostolului Pavel, care a scris că oamenii înţelepţi «nu-şi pun încrederea în nesiguranţa bogăţiilor [bogăţiile nesigure, NW], ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belşug, ca să ne bucurăm de ele». — 1 Timotei 6:17.
[Text generic pe pagina 8]
„Legislatorii consideră că au descoperit o modalitate simplă şi nedureroasă de a aduna bani, cînd, de fapt, ei distrug o mulţime de familii şi o mulţime de întreprinderi, o mulţime de fiinţe umane şi o mulţime de vieţi“
[Chenarul de la pagina 9]
Sfaturi excelente pentru jucători
„Nu există un zîmbet mai glacial decît cel al unui book-maker care felicită un client cîştigător. . . . Este rar ca un book-maker să-l prevină pe un parior [jucător] să nu parieze deoarece clientul său pierde prea mult. . . . Amintiţi-vă, totodată, că pariorii norocoşi sînt tot la fel de rari ca şi book-makerii săraci.“ — Graham Rock, The Times, Londra.
„Lozul cel mare, garantat, de 45 milioane de dolari de la tragerea Loto din această seară este cel mai mare din istoria Statului New York. Dar şansele de a-l cîştiga cu o miză de un dolar sînt de 1 la 12.913.582.“ — The New York Times.
„Un prost se desparte repede de banii săi.“ Zicătoare curentă din secolul al XVI-lea. — Familiar Quotations, de John Bartlett.
„Jucătorule, nu exulta; cine cîştigă astăzi pierde mîine.“ — Proverb spaniol.