Ştiri şi semnificaţia lor mai profundă

Motive egoiste

Puţin după venirea sa la putere în 1933, conducătorul nazist Adolf Hitler a negociat un concordat cu Biserica Catolică. Acest concordat îi dădea lui Hitler dreptul de a se opune numirii de episcopi germani în schimbul anumitor privilegii acordate Bisericii. Dar care dintre cele două părţi urma să beneficieze cel mai mult? O enciclopedie catolică franceză a dat de curînd un răspuns direct acestei întrebări:

„Însuşi Papa Pius al XI–lea (. . .) a considerat absolut necesar să asigure garanţii în favoarea Bisericii germane prin intermediul unui concordat. Acesta a fost negociat în perioada aprilie şi iulie 1933. Deşi în aparenţă a favorizat Biserica Catolică, acest concordat a fost în realitate un succes pentru Hitler, asigurînd recunoaşterea regimului său. În plus, deoarece Hitler a violat în mod constant concordatul, Papa a fost acuzat că a redus la tăcere conştiinţa catolicilor şi că i–a legat de mîini pe episcopi prin încheierea acelui acord imprudent.“

Astăzi, Biserica Catolică este criticată deschis mai ales în Franţa şi Germania, din cauza compromisurilor consimţite de ierarhia sa în timpul regimului nazist. Aceste probleme apar atunci cînd conducătorii bisericii nu acordă atenţie cuvintelor şi exemplului lui Isus Cristos, care a spus despre adevăraţii săi discipoli: „Ei nu sînt din lume, după cum nici Eu nu sînt din lume“ (Ioan 17:16;  BC). Într–adevăr, prin compromisurile lor conducătorii religioşi au căutat să cîştige favoarea oamenilor politici, dar care au fost consecinţele asupra relaţiei lor cu Dumnezeu? În scrisoarea pe care a adresat–o colaboratorilor săi creştini, Iacob, discipol al lui Isus, a dat acest avertisment: „Prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu.“ — Iacob 4:4, Biblia Ortodoxă Română.

Cei care pierd la loterie

Un jucător la loterie nu are decît o şansă de cîştig la aproximativ 14 milioane. Totuşi, milioane de persoane joacă cu regularitate la loteriile organizate cu concursul Statului, semnalează ziarul canadian The Globe and Mail. Un studiu a demonstrat că loteriile nu au alt mijloc de atracţie decît speranţa de a cîştiga premiul cel mare, speranţă deseori întreţinută de publicitatea care pune accentul ’pe recompensă şi pe ceea ce riscă să piardă cei care nu cumpără un bilet‘. Dat fiind faptul că scopul loteriei este să realizeze profituri, şi să limiteze numărul de cîştigători, organizatorii recurg zilnic la reclame sforăitoare „în speranţa de a–şi forma o clientelă fidelă“.

Reuşesc oare acest lucru? Da! Doctorul Durand Jacobs semnalînd în revista American Health că un număr crescînd de tineri se angajează în jocurile de noroc, explica faptul că loteriile constituie mijlocul prin care ei se iniţiază în această privinţă, „deoarece acestea costă puţin, sînt accesibile şi sînt prezentate într–o lumină favorabilă“. El adaugă: „Loteria este magicul cîntăreţ din fluier care îi conduce pe adolescenţi spre alte forme periculoase de jocuri de noroc.“ Un expert canadian afirmă: „Cine încearcă să vă convingă că loteria nu este un joc de noroc, sau este prost sau face pe prostul. (. . .) Cheltuim sute de milioane de dolari la loterie în speranţa că vom cîştiga ceva. Asta înseamnă joc de noroc.“

Loteria promovează iubirea de bani. Dr. Marvin Steinberg, preşedintele unei instituţii care se ocupă de această problemă (Connecticut Council on Compulsive Gambling) a observat că adolescenţii care au probleme cu jocurile de noroc îşi utilizează banii de mîncare, fură bani sau şterpelesc produse de pe tarabe pentru a–şi întreţine viciul. Cît de adevărate sînt, într–adevăr, cuvintele apostolului Pavel: „Iubirea de bani este rădăcina oricăror feluri de lucruri dăunătoare, şi alergînd după această iubire unii (. . .) s–au străpuns singuri, peste tot, cu multe dureri.“ — 1 Timotei 6:9, 10.