Afea te hamani-ino-raa e te raau taero e ore ai?
Mea au roa e mea maitai roa atoa ia rave i te hoê ohipa e faaitoito i te tino nei. Teie râ hoi, mea pinepine i te itehia, i roto i te mau tataˈuraa i te pae faaetaetaraa tino, i te feia taaro, e tae noa ˈtu te feia mataitai, ia topa roa i roto i te hoê ao tei î roa i te hamani-ino-raa e tei ino roa i te raau taero.
E tuhaa noa hoi te ohipa faaetaetaraa tino no te ao hamani ino e haaati ra ia tatou. No nia i te mau ohipa i haapohe e 39 mau taata i roto i te hoê tahua taaroraa no Beletita i te matahiti 1985 ra, ua parau te philosopho Emanuele Severino e: “Te parauhia ra e te tumu o te mau ohipa mai tei tupu i Bruxelles, o te faarue-mǎrû-noa-raahia ïa vetahi mau mea faufaa roa a to tatou nei totaiete.” Ua parau faahou oia e: “E ere te hamani-ino-raa e itehia ra i to tatou nei tau no roto mai i te ereraa i te mau mea faufaa roa, no roto mai râ i te faraa mai te mau faufaa apî.”
Te mau faufaa apî
Eaha râ taua mau faufaa apî nei ta te philosopho Severino e faahiti ra? Hoê o taua mau faufaa ra, o te teoteoraa ia ˈna iho, o te faariro i te mau aito ei mau “afa-atua”.
Te vai atoa ra te manaˈo here aiˈa e to ˈna mau auraa i te pae politita. Teie ta te vea ra L’Espresso i papai no nia i teie ohipa: “Ua riro te ohipa faaetaetaraa tino ei mauhaa faahiahia roa no te faateitei ia ˈna i te pae totiale. E faaturahia te hoê nunaa mai te peu e e upootia o ˈna.”
Ua riro atoa te moni ei hoê o taua mau faufaa apî ra o tei rave i te hoê parahiraa faufaa roa i roto i te ohipa faaetaetaraa tino. Ua riro te mau parau faatia no te haapurororaa na roto i te afata teata, te mau poroi faatiani, te mau hauti e te mau turu, ei mau faufaa i te pae moni e i te pae faanavairaa faufaa rahi anaˈe ïa o te faatupu i te hoê aroraa i reira e faatiahia te mau huru raveraa atoa, oia atoa i rotopu i te feia taaro iho. Ia au i te parau a te hoê taata tue popo tahito, “e ere faahou” te tueraa popo “ei hautiraa, e ohipa tapihooraa tauihaa râ”.
Te mea e titauhia ra, ia noaa ïa te re, oia hoi, ia au i te mau faufaa apî, e nehenehe e faaohipa i te mau ravea atoa ia manuïa — mai te hamani ino i nia i te tahua hautiraa e i nia i te mau parahiraa e tae roa ˈtu i te ino o te feia turu i te feia hauti na mua ˈˈe e i muri iho i te mau hautiraa; mai te raveraa i te raau faaitoito e to ˈna mau faahopearaa taparahi taata e tae roa ˈtu i te taviriraa i te taata e te haavareraa. Mai te huru ra e ua hope te anotau o te auhoaraa i rotopu i te feia hauti. E ite-faahou-hia anei teie huru? Mai te peu e e tiaturihia te reira ia faaroohia vetahi mau faahitiraa parau, area te mau tupuraa e itehia nei ra, te haapapu maira ïa e eita e nehenehe e tiaturi.
Te hopea o te hamani-ino-raa e o te raau taero i roto i te ohipa faaetaetaraa tino
Mai ta te philosopho Severino ra e parau ra, ua riro te hamani-ino-raa e itehia ra i roto i te ohipa faaetaetaraa tino ei faaiteraa no te hamani-ino-raa rahi e haafifi nei i te totaiete taatoa o teie nei tau. Eaha te tumu o taua huru tupuraa nei? Te tauturu maira te hoê parau tohu a te Bibilia ia taa i te reira. No nia i te mau mahana hopea o te faanahonahoraa ino e haaati ra ia tatou, ua faataa mai te aposetolo Paulo i teie huru tupuraa i te na ôraa e: ‘E riro te taata nei ei miimii, e nounou moni, e faaahaaha, e teoteo, e faaino, e mauruuru ore, e te viivii, e aroha ore, e faateitei, te hinaaro i te mau mea e navenave ai ra.’ E te na ô faahou ra oia e “e tupu â to ratou ino e e rahi atu”. — Timoteo 2, 3:1-5, 13.
Te faataa ra te Bibilia e “te vai noa nei” teie nei ao “i raro aˈe i taua varua ino ra”. (Ioane 1, 5:19.) Teie “varua ino ra”, o te Diabolo ra o Satani ïa, o te faaino nei i te mea maitai ra, mai te mau ohipa faaetaetaraa tino maitatai. O ˈna atoa te tumu o te hamani-ino-raa, e o ˈna atoa teie e faaitoito nei i te here aiˈa, i te miimii e te nounou moni, e faaino nei i te mau niu o te totaiete e o te ohipa faaetaetaraa tino.
Teie râ, no tatou tataitahi, e nehenehe ta tatou e patoi i teie haerea e au i to te demoni ra. Maoti te faaohiparaa i te mau faaueraa a te Bibilia, e nehenehe tatou e ‘haapae’ i te huru taata tahito ra e ta ˈna mau peu iino — oia atoa te hamani-ino-raa — e e ahu i ‘te huru taata apî’, e faahotu i te mau hotu hau mau. — Kolosa 3:9, 10; Galatia 5:22, 23.
Ia tae anaˈe i te hoê mahana, e ore anei te huru hamani-ino-raa e te raveraa i te raau taero i roto i te ohipa faaetaetaraa tino? Papu maitai! Afea te reira e tupu ai? Ia tamâhia te totaiete taatoa nei i taua nau ati ra. Inaha, te haapapu maira te rahiraa o te ino ta tatou e ite nei i teie mahana e ua fatata roa teie taime. — Salamo 92:7.