Matrioşka — Ce păpuşă!

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN RUSIA

DE ÎNDATĂ ce mă zăresc, cei mai mulţi dintre turişti par să fie hotărâţi să mă ia cu ei acasă, fiind dispuşi să dea o sumă destul de mare pentru ca să mă poată lua cu ei. Chiar că nu ştiu ce-i atrage la mine! La urma urmelor, ei cunosc atât de puţine lucruri despre mine. Poate că este doar ceva la modă. Dar permiteţi-mi să mă prezint. Mă numesc Matrioşka şi sunt din . . ., dar mai bine să începem cu începutul.

De fapt, nimeni nu ştie cu adevărat de unde sunt sau cine sunt părinţii mei adevăraţi. Există două versiuni ale poveştii mele. Unii spun că mă trag de pe o insulă din Japonia, Honshu, fiind o jucărie unică, alcătuită din mai multe părţi care se asamblează unele cu altele. Ei spun că am fost adusă din Honshu în Rusia pe la sfârşitul secolului al XIX-lea de soţia unui industriaş bogat rus pe nume Sava I. Mamontov, care îi sprijinea pe artişti (1841—1918). Pe de altă parte, unii japonezi sunt de părere că un călugăr rus a fost cel care a adus pentru prima dată în Japonia ideea de a mă face o păpuşă cu totul ieşită din comun. Însă oricare ar fi situaţia, meşterilor ruşi le-a plăcut ideea, şi aşa s-a născut Matrioşka.

Pe la sfârşitul anilor 1880, Rusia îşi dezvolta propria sa economie şi cultură. În acelaşi timp, ruşii au început să manifeste un interes mai mare pentru păstrarea folclorului lor tradiţional. Urmărind să reînvie cultura rusească, cei care formau intelectualitatea au început să se strângă în jurul lui Mamontov, printre aceştia numărându-se şi renumiţii pictori ruşi Ilia Repin, Viktor Vasneţov şi Mihail Vrubel. Pentru a păstra amintirea ţăranului rus, s-au construit nişte ateliere în apropiere de Moscova. În aceste ateliere erau colecţionate obiecte de folclor, jucării şi păpuşi din toate colţurile ţării.

Un artist profesionist pe nume Serghei Maliutin a executat primele schiţe ale mele, însă pe atunci eu arătam puţin altfel. Eram făcută ca să înfăţişez o ţărăncuţă cu faţa rotundă şi cu ochii strălucitori. Eram îmbrăcată într-un sarafan (un articol de îmbrăcăminte lung până în pământ, prins cu două bretele) şi aveam părul lins şi lucios, aranjat cu multă grijă, fiind în mare parte ascuns sub o basma colorată. Alte păpuşele, fiecare mai mică decât cea dinaintea ei, erau aşezate în interiorul meu. Ele erau îmbrăcate cu kosovorotka (o bluză rusească încheiată într-o parte), cu cămaşă, cu podiovka (o haină bărbătească cu talie lungă) şi cu şorţuleţ. Aşa arătam când am fost făcută în Moscova, cam prin anul 1891, după cum au dezvăluit schiţele lui Maliutin.

Adesea m-am întrebat de unde vine numele meu. Am aflat că pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, Matriona (având diminutivul Matrioşka) era unul dintre cele mai populare nume de fată din Rusia. Derivând din rădăcina latină matrona, el înseamnă „mamă“, „doamnă respectabilă“ sau „mamă a unei familii“. Introducerea unei păpuşi în interiorul alteia era, de asemenea, un simbol potrivit al fertilităţii şi al perpetuării.

Greu de realizat

Se ştie că, încercând să mă facă, oamenii au stricat mult material şi că, în cele din urmă, s-au dat bătuţi. Nici nu este de mirare, deoarece până nu demult modul în care eram făcută constituia un secret. Prin urmare, doar câţiva puteau să mă aibă. Însă acum am să vă spun care este secretul.

Munca legată de realizarea mea pretinde o adevărată măiestrie. Mai întâi, este important să se aleagă tipul de lemn corespunzător. În general se alege lemn de tei, pentru că este moale, rareori alegându-se arin sau mesteacăn. După ce copacii sunt tăiaţi, de obicei primăvara devreme, li se curăţă cea mai mare parte din coajă, lăsându-se exact atât cât să se prevină crăparea lemnului atunci când acesta se usucă. Buştenii sunt apoi lăsaţi să stea în stive timp de câţiva ani, astfel încât ei pot beneficia de o circulaţie bună a aerului în timp ce se usucă.

Tăierea lemnului trebuie să se facă la momentul potrivit, adică atunci când nu este nici prea uscat, nici prea umed. Numai un specialist poate stabili cu exactitate care este momentul. Fiecare bucată de lemn este prelucrată, trecând prin nu mai puţin de 15 operaţii diferite. Prima care se execută este cea mai mică păpuşică din serie — cea care nu se desface în bucăţi. Uneori este atât de micuţă, încât trebuie să-ţi forţezi ochii sau chiar să foloseşti o lupă ca s-o vezi bine.

Când cea mai mică păpuşică a fost terminată, meşterul se apucă de următoarea păpuşă, în interiorul căreia va intra prima. O bucată de lemn este prelucrată la lungimea necesară, după care este tăiată în două. Prima care se execută este partea de jos a păpuşii. Ambele bucăţi ale celei de-a doua păpuşi se scobesc, astfel încât păpuşica cea mică să intre confortabil înăuntru. Apropo, un meşter priceput nu-şi bate capul cu dimensiunile, ci se bazează numai pe experienţă. După aceea el repetă procesul, executând o păpuşă puţin mai mare, în care vor intra celelalte două făcute mai înainte.

Numărul păpuşilor care intră una într-alta variază de la 2 la 60. Cea mai mare păpuşă ar putea fi la fel de mare cât cel care a făcut-o! După ce au fost terminate, fiecare păpuşă se dă cu un strat de clei de amidon care acoperă toate găurile de la suprafaţă. Operaţia finală de uscare începe, iar păpuşa este şlefuită obţinându-se o suprafaţă netedă care îi permite pictorului să întindă uniform vopseaua. Apoi, păpuşii i se conferă acel stil inegalabil ce o caracterizează.

Odată cu trecerea timpului s-au făcut schimbări

Pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii se schimbă şi acelaşi lucru se poate spune şi despre mine. Treptat, meşteşugul confecţionării păpuşilor Matrioşka s-a răspândit în afara Moscovei, ajungând în alte oraşe şi localităţi, printre care Semenov, Polkhovskii Maidan, Viatka şi Tver.a Fiecare localitate şi-a făurit propriul său stil şi mod de decorare. Faptul că mi-am pierdut adevărata identitate m-a neliniştit, însă nu mă plâng de asta. Când s-a aniversat centenarul războiului din 1812, cineva a comandat un set de păpuşi care să-i înfăţişeze pe generalul rus Mihail Kutuzov şi pe generalul francez Napoléon Bonaparte. Aceşti doi generali erau păpuşile cele mai mari, iar ceilalţi generali din cele două tabere adverse implicate în război au fost făcuţi mai mici ca să poată intra în interiorul comandanţilor lor.

Multă vreme confecţionarea şi vânzarea acestui gen de păpuşi au fost ţinute sub un control strict. Însă schimbările de pe plan politic de la sfârşitul anilor ’80 au oferit artizanilor noi posibilităţi şi libertăţi. Ei pot acum să-şi execute şi să-şi vândă produsele fără nici o teamă.

Un pictor pe nume Sikorskii a fost unul dintre primii pictori ale cărui păpuşi au ajuns să se bucure de popularitate în rândul publicului. Păpuşile sale au cele mai mari preţuri, un set costând nu mai puţin de 3 000 de dolari. Succesul său i-a stimulat şi pe alţi artişti, iar pe parcursul ultimilor şase ani, confecţionarea păpuşilor Matrioşka a primit un imbold puternic.

Numele meu, Matrioşka, a ajuns să se aplice acum la toate păpuşile care sunt executate ca să intre una într-alta. Sunt reprezentate diferite teme: flori, biserici, icoane, basme, teme legate de familie şi chiar conducători religioşi şi politici. Marea varietate de păpuşi care se găseşte acum contribuie la păstrarea preţului meu în limite destul de rezonabile.

În vara anului 1993, stând ca de obicei în vitrina unui magazin din Moscova, am auzit dintr-o dată cum se apropie un grup de turişti străini. I-am auzit fără să vreau vorbind ceva despre un congres al Martorilor lui Iehova la care ei asistau şi că fiecare dintre ei dorea ca în amintirea unui asemenea eveniment minunat să mă ia acasă cu ei. Întrebându-mă de ce, m-am uitat la ei cu ochii mari, mirată. Ca şi cum mi-ar fi răspuns, cineva din grup a zis: „Ea este mai mult decât un simplu suvenir. Aş vrea ca prietenii mei să-i vadă ochii. În ei văd oglindindu-se aceeaşi expresie pe care am văzut-o în ochii ruşilor cu care am vorbit despre Regat şi despre numele lui Dumnezeu, aşa cum le găsim prezentate în Biblie“.

Martorii lui Iehova? Regat? Numele lui Dumnezeu? Biblie? Am făcut ochii şi mai mari pe măsură ce ascultam, iar inima a început să-mi bată oarecum mai tare gândindu-mă la perspectiva de a fi dusă în locuri îndepărtate de aceşti oameni drăguţi. Probabil că aş putea să aflu mai multe despre ce anume i-a adus în primul rând în Rusia. Sunt sigură că trebuie să fi fost ceva mai mult decât doar să mă întâlnească pe mine, o păpuşă pe nume Matrioşka.

[Notă de subsol]