Zona zoster — înfruntând durerea
„Durerea intensă pe care o simţeam în fundul ochilor mă înspăimânta“, îşi aduce aminte Ann. „Eram neliniştită, crezând că o tumoare se dezvolta pe creier.“
„Când m-am trezit cu o asemenea durere neobişnuită într-o parte, m-am gândit că este apendicită“, îşi aminteşte Jean.
„Mai avusesem erupţii înainte, povesteşte Dilip, însă m-am întrebat de ce acestea dor atât de tare sub piele.“
CE ESTE mai exact zona zoster?
În termeni medicali, este cunoscută şi sub numele de herpes zoster (din termenii greceşti hérpes, care derivă din hérpo, însemnând „a se târî“, şi zostér, care înseamnă „brâu“). În armonie cu numele său, virusul herpetic care provoacă zona zoster se târăşte încet pe traiectul nervilor senzoriali şi în mod frecvent încercuieşte trunchiul cu urmele sale sinuoase formate din erupţii dureroase. Adesea, durerile intense ale nervilor inflamaţi pot fi îngrozitoare, de unde şi termenul de „durere acută“ folosit de unii medici.
Primele simptome ale zonei zoster, cum ar fi febră, frisoane şi o stare generală de indispoziţie, imită adesea gripa, însă ar putea fi, de asemenea, interpretate greşit drept un atac de inimă, o tumoare la creier sau o altă problemă serioasă de sănătate. Amorţeală, uşoare furnicături şi o senzaţie de arsură sau de mâncărime intensă care merge până la o durere intensă, cumplită sunt cele mai obişnuite simptome de care se plâng cei care suferă de zona zoster.
În aproape o săptămână de la instalarea simptomelor, o zonă liniară de băşici roşii care provoacă mâncărimi apare de-a lungul reţelei de nervi senzoriali care sunt atacaţi de virus, de obicei deasupra mijlocului şi numai pe o singură parte a corpului. Zonele în care se localizează în mod obişnuit se află pe torace, în partea de jos a spatelui, pe piept, pe gât, pe frunte sau la ochi, în funcţie de ganglionii nervoşi afectaţi. La scurt timp erupţia devine un mănunchi de vezicule, sau băşicuţe cu lichid, care arată exact ca erupţia produsă de o specie de plantă agăţătoare otrăvitoare. În circa 10 zile, acestea fac o crustă care începe să cadă, în multe cazuri lăsând în urma lor cicatrice şi o durere care persistă ca amintire a întâlnirii cu zona zoster.
Cauze, răspândire şi previziuni
Cum se poate contracta zona zoster? Este probabil ca pacientul să se infecteze singur. Cercetări medicale au stabilit în mod indiscutabil că virusul herpetic (varicelo-zosterian) care provoacă zona zoster este acelaşi cu virusul extrem de contagios care provoacă vărsatul de vânt. Aceasta explică motivul pentru care cel ce a contractat zona zoster îi poate îmbolnăvi pe alţii (în general pe copii), aceştia ajungând să facă vărsat de vânt. Însă pentru a contracta zona zoster, persoana respectivă trebuie să fi făcut mai întâi vărsat de vânt.
După vărsatul de vânt, făcut de obicei în primii ani ai copilăriei, sistemul imunitar nu elimină complet din corp virusul varicelo-zosterian. Acesta se deplasează spre un centru nervos îndepărtat (cercetătorii cred că acesta poate fi o zonă a măduvei spinării sau a creierului), iar aici rămâne într-o stare de „aţipire“ până când se ivesc împrejurări favorabile pentru a ataca din nou, deseori după ani de zile, când sistemul imunitar tinde să fie mai slab.
În timp ce 10 până la 20 la sută din întreaga populaţie contractează zona zoster la un moment dat în viaţă, cei mai expuşi sunt cei care au depăşit vârsta de 50 de ani. Cercetătorii estimează că jumătate din cei care ajung la 85 de ani au avut această boală. Şi bărbaţii, şi femeile sunt afectaţi aproape în egală măsură. Boala poate să reapară, însă este întrucâtva mângâietor să se ştie că numai circa 2 până la 4 la sută cad victime ale unui nou atac.
O erupţie a zonei zoster apare cel mai adesea după o boală gravă, o perioadă de stres neobişnuit, oboseală îndelungată sau alte traume din viaţa persoanei respective. Ar putea să apară în urma efectuării unei chimioterapii, a unui tratament cu radiaţii sau a altor proceduri care pun în pericol sau slăbesc sistemul imunitar. Acest al doilea atac al virusului care provoacă vărsatul de vânt nu duce la o nouă apariţie a acestuia, ci la zona zoster, care prezintă unele dintre caracteristicile generale ale vărsatului de vânt. Printre aceste caracteristici se numără şi erupţiile, veziculele şi crustele; cu toate acestea însă, zona zoster este o boală diferită.
Cât de gravă este zona zoster şi cât durează atacul acestei boli? Deşi zona zoster este o boală foarte dureroasă, ea rareori pune viaţa în pericol. Însă, odată ce o contractezi, trebuie să te pregăteşti să suporţi timp de câteva săptămâni o durere continuă, în timp ce corpul îşi întăreşte sistemul de apărare pentru a înfrunta această izbucnire a infecţiei virale. În majoritatea cazurilor, durata bolii variază de la şapte până la zece zile, cu toate că poate ţine până la patru săptămâni, până când erupţiile se vindecă. Nu este ceva neobişnuit ca bolnavii de zona zoster să aibă dureri nevralgice, care poartă numele de nevralgie postherpetică, timp de mai multe săptămâni, uneori chiar luni de zile, după ce veziculele au dispărut.
Dacă infecţia se întinde la ochi, atunci vederea poate fi grav afectată şi se poate ajunge la orbire. Prin urmare este bine să se consulte de urgenţă un oftalmolog în cazul în care regiunea afectată se află pe faţă. Un tratament imediat poate preveni adesea complicaţii oculare serioase.
Metode de tratament
Ce se poate face pentru a trata zona zoster cu eficienţă? Deşi din timpuri străvechi şi până în zilele noastre s-au încercat multe metode de tratament, răspunsul sincer la această întrebare este că ştiinţa medicală nu a ajuns încă la un tratament care să realizeze mai mult decât o uşoară modificare a efectelor şi un control asupra durerii în timp ce boala îşi urmează cursul ei.
În urma unor investigaţii recente făcute în legătură cu folosirea medicamentelor antivirale în tratarea diferitelor infecţii herpetice s-au obţinut unele rezultate promiţătoare în ce priveşte tratarea zonei zoster. Acyclovirul, de exemplu, deşi este recunoscut faptul că nu vindecă, încetineşte procesul de multiplicare a virusului şi tinde să reducă durerea şi durata bolii în cazul unor bolnavi. Cercetătorii afirmă că pentru a se obţine cele mai bune rezultate tratamentul trebuie să înceapă cât mai repede.
Într-un studiu efectuat la Universitatea de Medicină din Colorado, bolnavii de zona zoster care au primit pe cale bucală până la 800 de miligrame de acyclovir de cinci ori pe zi, timp de zece zile, au avut cu mult mai puţine erupţii, acoperiri cu cruste şi dureri decât cei care au primit placebo-uri. În legătură cu faptul dacă acyclovirul ajută şi la diminuarea aspectelor grave pe care le poate avea nevralgia postherpetică, părerile cercetătorilor sunt împărţite. Vidarabina, un alt medicament antiviral, s-a bucurat de un oarecare succes în tratarea zonei zoster. S-au efectuat cercetări cu un vaccin, însă acesta se află tot în stadiul de experiment.
Mulţi dintre cei care au avut zona zoster spun că durerea ar fi fost mai suportabilă dacă nu ar fi fost continuă. Ea persistă zi şi noapte, epuizându-l pe bolnav atât fizic, cât şi psihic.
Pe parcursul acelor zile în care durerea este foarte mare, medicii ar putea fi de părere să se administreze pentru câteva zile inhibitori de durere mai puternici, deşi aceştia tind să aibă efecte secundare nedorite. Aplicarea unor comprese reci ar putea avea un efect liniştitor, în cazul în care bolnavul le poate suporta. Aplicarea locală de câteva ori pe zi a unui unguent cu un conţinut de 1 la sută de sulfadiazină de argint s-a dovedit utilă în cazul unora. Lăsaţi băşicuţele în pace; nu le rupeţi, nici nu le acoperiţi cu bandaje.
Erupţiile se vor vindeca treptat, însă pentru cei suferinzi nu există întreruperi în ce priveşte durerea, în timp ce zona zoster dă a doua ei lovitură. Nevralgia postherpetică se instalează şi are efecte debilitante în special în cazul bolnavilor în vârstă şi al celor care au reacţiile imunitare suprimate. Este greu de suportat o asemenea durere pulsatilă şi usturătoare. S-a încercat folosirea corticosteroizilor, însă datele medicale nu sunt concludente în legătură cu eficacitatea şi lipsa riscurilor în cazul folosirii acestor medicamente puternice. Atunci când durerea persistă, medicii prescriu uneori ca antidepresive amitriptilină, însă şi aceasta poate complica problema, în special dacă se foloseşte un timp îndelungat.
În mod uimitor, rezultate destul de promiţătoare în ce priveşte controlul asupra durerii s-au obţinut cu o alifie cu conţinut de capsaicină, care se extrage din ardeiul iute roşu folosit la boiaua de ardei. Însă aceasta nu se poate aplica până când băşicuţele care s-au spart nu au făcut o coajă deasupra. Luptându-se cu o formă gravă a zonei zoster, Jean, menţionată la început, a găsit alinare purtând o unitate TENS (Stimulare Electrică Transcutanată a Căii Nervoase) zi şi noapte, timp de câteva săptămâni. Slabele impulsuri electrice acopereau durerea intensă din interior şi o ajutau să aibă libertate de mişcare.
Lista tratamentelor populare este lungă, majoritatea acestora presupunând un regim alimentar sănătos (scăzut în arginină) şi incluzând suplimente, cum ar fi vitamina B, vitamina C şi L-lysină. Unii pretind că se pot obţine rezultate bune aplicându-se local oţet de mere; alţii folosesc vitamina E pentru vindecarea erupţiilor de pe piele.
În cazul în care contractaţi zona zoster, este posibil ca nu peste mult timp prietenii de aproape şi cei de departe să vă spună, fără să le cereţi, care sunt leacurile lor preferate. Unele sugestii s-ar putea să fie utile, multe însă nu. Poate că aceste mesaje vă vor face să zâmbiţi în mijlocul durerii. Cel puţin prietenii vă poartă de grijă, iar faptul că ştiţi acest lucru poate face mai mult decât sugestiile lor.
Aşadar, pentru a înfrunta această boală, bolnavul şi medicul său ar putea să facă unele lucruri care să atenueze atacul bolii şi să micşoreze durerea. Însă în cazul în care medicul vă spune: „Se pare că aveţi o erupţie de zona zoster“, s-ar putea pur şi simplu ca el să spună că cel mai bine este să încercaţi să daţi dovadă de răbdare şi să suportaţi, în timp ce sistemul de apărare cu care ne-a dotat Creatorul nostru ajunge să ţină boala sub control.