Prea bătrîn pentru a învăţa? — „Niciodată!“

POATE cineva să fie prea bătrîn pentru a mai învăţa? Dacă aşa crezi, atunci meditează la cîteva dintre lucrurile pe care le-au realizat oamenii în vîrştă. La 92 de ani compozitorul Irving Berlin mai compunea muzică, iar la 94 de ani pianistul Arthur Rubinstein mai dădea concerte. La 92 de ani judecătorul Oliver Wendell Holmes a început să înveţe limba greacă. La 80 de ani Moise a îmbrăţişat o nouă carieră, aceea de conducător naţional şi de orator (Exod 7:7), iar apostolul Ioan trebuie să fi avut peste 90 de ani cînd a fost inspirat de Dumnezeu să scrie binecunoscuta să Evanghelie şi cartea Apocalipsa.

Nu, vîrsta nu trebuie să îngrădească activitatea minţii. Există, totuşi, unele boli care pot încetini procesul de gîndire al oamenilor în vîrstă. Cea mai răspîndită dintre ele este boala lui Alzheimer sau uneori senilitatea, oare cauzează deteriorarea fizică a creierului. Alte cîteva boli prezintă simptome similare. Însă marea majoritate a oamenilor în vîrstă nu suferă de aceste boli. Referindu-se la acest aspect, un cercetător a spus că „creativitatea nu are vîrstă“.

La testele organizate de universitatea din Cambridge, Anglia, rezultatele obţinute de unii oameni în vîrstă au fost la fel de bune ca şi cele ale studenţilor tineri. Dr. Weinberg, psihiatru şi expert în problemele procesului de îmbătrînire, a declarat că, exceptînd cazul în care intervine o maladie, mintea individului îşi păstrează vigoarea şi capacitatea de a învăţa pînă la o vîrstă destul de înaintată, îndeosebi dacă persoanele în vîrstă îşi continuă activitatea fizică şi întreţin legături cu oameni care se interesează de ei. „Persoanele în vîrstă au un viitor luminos atît timp cît ele manifestă curiozitate şi dorinţa de a învăţa şi a progresa în cunoştinţă“, spune dr. Weinberg, care are şi el 70 de ani.

Pentru unii această declaraţie este o realitate. De fapt, declaraţia făcută de dr. Weinberg şi-a dovedit autenticitatea într-un mod care a întrecut chiar aşteptările sale.

E TIMPUL SĂ VĂ SCHIMBAŢI ATITUDINEA

Pentru exemplificare, să analizăm cazul Alicei Okon din Nigeria. Fiul ei era un creştin activ care şi-a încurajat mama să citească Biblia şi să înveţe despre speranţa pe care ea o dă oamenilor. În cele din urmă, mama a consimţit să studieze Biblia, şi-a întărit credinţa şi, la vîrsta de 80 de ani, a efectuat botezul în apă, pentru a-şi manifesta hotărîrea de a-şi folosi în serviciul lui Dumnezeu viaţa care i-a mai rămas de trăit.

Ea crede cu convingere în următoarea afirmaţie: „Căci Dumnezeu a iubit atît de mult lumea încît şi-a dat unicul Fiu născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie nimicit, ci să aibă viaţă eternă“ (Ioan 3:16). Şi deoarece exercită acum această credinţă, sa aşteaptă încrezătoare viaţa eternă pe care a promis-o Dumnezeu. La 80 de ani ea, categoric, nu a fost prea bătrînă pentru a învăţa.

SĂ LUAŢI HOTĂRÎRI

Oamenii în vîrstă pot lua hotărîri energice, acceptînd consecinţele acestora Paul Iryang Atua, în vîrstă de 79 de ani, care trăieşte şi el tot în Nigeria, a trebuit să da o hotărîre într-o problemă dificilă. Toată viaţa el a căutat o religie care să-i înveţe pe oameni adevărul biblic. În cele din urmă, mărtorii creştini ai lui Iehova l-au vizitat şi el şi-a dat seama că a găsit ceea ce căutase. Alţii însă n-au fost încîntăţi de hotărîrea lui.

Un slujitor al religiei pe care Paul o practicase înainte, l-a vizitat pe Paul acasă. Cînd a văzut Biblia pe masă, vizitatorul a apucat-o cu un gest violent, spunînd că este o carte a religiei false, şi a rupt-o în bucăţi. Paul a trebuit să discute cu acest om înfuriat şi să-l calmeze, încercînd concomitent să apere cîteva dintre adevărurile biblice despre care învăţase.

Slujitorul religios n-a fost satisfăcut de explicăţiile primite. El a plecat mînios şi a încercat să stîrnească o persecuţie împotriva lui Pavel. Pe de altă parte consătenii lui Paul au vrut să-l numească primar în sat, pentru a-i distruge atenţia de la nouă să credinţă. Dîndu-şi seama de mobilul acţiunii lor, Paul a refuzat oferta.

După aceasta Paul a trebuit să ia o altă hotărîre, dar într-o problemă şi mai dificilă, Biblie ne spune că pentru a fi pe placul lui Dumnezeu, creştinul trebuie să fie „soţul unei singure soţii“ (1 Timotei 3:2). De aceea Paul a trebuit să facă demersuri pentru a rămîne cu o singură soţie, în armonie cu principiile creştine. După aceasta şi-a legalizat căsătoria şi, în final, a putut fi botezat.

Să nu uitaţit Paul avea 79 de ani cînd a făcut acesta modificări importante în viaţa sa. El spune: „Deşi aceste schimbări au avut loc la o vîrstă înaintată, îi sînt recunoscător lui Iehova că mi-a oferit prilejul de a-mi folosi ultimii ani de viaţă în serviciul său“. De asemenea, Paul are acum o perspectivă mult mai luminoasă decît înainte. Este el prea bătrîn pentru a învăţa? Nu, Paul Iryang Atua, în vîrstă de 79 de ani, nu este prea bătrîn pentru a învăţa!

ÎN CIUDA BOLILOR

Oamenii în vîrstă au, uneori, probleme de sănătate, dar ele nu îi împiedică să-şi manifeste curiozitatea faţă de anumite lucruri, nici dorinţa de a învăţa. Michiyo Fujimi, o soră care face serviciul de pionier, a dovedit adevărul acestei afirmaţii. În cadrul serviciului de pionier pe care Michiyo îl făcea printre locuitorii din regiunea nordică a insulei Honshu, Japonia, ea l-a întîlnit pe domnul Kato, un bătrîn de aproape 90 de ani.

Domnul Kato a făcut o afirmaţie surprinzătoare, care a atras atenţia lui Michiyo: „Dumnezeul creştinismului vrea ca oamenii să aibă parte de viaţă, nu de moarte, nu-i aşa?“, întrebă el. Dar o discuţie cu acest bătrîn era foarte anevoioasă, deoarece el nu auzea aproape de loc. Dar pentru că manifesta interes faţă de lectură, Michiyo i-a lăsat cîteva reviste care ajută la înţelegerea Bibliei. Ea a încercat să-l ajute să studieze Biblia în cadrul unui program regulat, dar bătrînul nu înţelegea rostul acestei metode. Astfel, timp de 3 ani, Michiyo i-a adus cu regularitate reviste care explicau Biblie şi pe care bătrînul la citea. Ea s-a deprins să răspundă la toate întrebările pe care i le punea el, cu ajutorul creionului şi hîrtiei.

În urmă cu cîteva luni, domnul Kato, acum în vîrstă de 90 de ani, i-a dat de înţeles că avea unele lucruri pe care voia să le discute cu Michiyo. Din revistele citite el dobîndise o cunoştinţă temeinică despre Biblie. Un articol dintr-o revistă l-a îndrumat să ia legătura cu Martorii lui Iehova, deoarece ei putea să-l ajute să înţeleagă ce trebuia să facă pentru a îndeplini voinţa lui Dumnezeu. El a întrebat-o: „Cum să iau legătura cu Mărtorii lui Iehova?“

Michiyo şi-a ridicat degetul arătător pînă la nas — un gest japonez care înseamnă: „Eu sînt acela [aceea]“. Da, ea era una dintre Martorii lui Iehova. Bătrînul s-a bucurat foarte mult cînd a aflat aceasta şi a întrebat-o unde era Sala Regatului, despre care aflase tot din materialul pe care îl citise. Actualmente, în ciuda surzeniei sale, bătrînul studiază Biblia cu ajutorul metodei creion-şi-hîrtie. El dobîndeşte o înţelegere tot mai clară a adevărurilor Bibliei şi frecventează societatea semenilor săi creştini. Este domnul Kato prea bătrîn pentru a învăţa? Categoric că nu!

Nici doamna Takahashi nu este prea bătrînă pentru a învăţa. În comparaţie cu domnul Kato, ea pare mai tînără — are „numai“ 73 de ani! Dar ea are o infirmitate. În urmă cu 49 de ani a orbit şi n-a avut niciodată posibilitatea să înveţe alfabetul Braillea. Însă cînd Martorii lui Iehova au luat legătura cu ea, doamna Takahashi şi-a manifestat dorinţa de a studia Biblia, astfel că doi pionieri au studiat cu ea. Datorită faptului că era oarbă, ea trebuia să memorizeze ceea ce învăţă. Aşadar, la 73 de ani, doamna Takahashi a început să memorizeze fragmente din Biblie.

În prezent, ea participă cu regularitate la întrunirile religioase, în ciuda infirmităţii şi vîrstei. Şi deşi este predispusă la îmbolnăvire din cauza suferinţei pe care i-o produce deplasarea, ea a călătorit 600 de km. pentru a participa la un congres al Martorilor lui Iehova. Anul trecut a fost botezată. Este ea prea bătrînă pentru a învăţa? Doamna Takahashi nu a împărtăşit această părere!

DE CE SPUN EI „NU!“?

Într-adevăr, după cum a spus dr. Weinberg: „Oamenii în vîrstă au un viitor strălucit atît timp cît manifestă curiozitate şi dorinţă de a învăţa şi a progresa în cunoştinţă“. Pentru aceia care, la o vîrstă înaintată, manifestă curiozitate faţă de Dumnezeu şi scopurile sale, precum şi dorinţa de a învăţa despre el şi de a progresa în credinţă, viitorul este foarte luminos.

Ei îşi dau seama că pînă în acest moment viaţa lor — fie că este de 70 de ani, fie că este de 80, 90 sau chiar mai mulţi ani — este un dar de la Dumnezeu. De asemenea, ei îşi dau seama că, deşi sînt bătrîni şi au experienţă, mai există încă lucruri pe care le pot învăţa. De fapt, după felul în care priveşte Dumnezeu timpul, ei nu sînt chiar atît de bătrîni. Biblia spune: „O zi la Iehova este ca o mie de ani şi o mie de ani sînt ca o zi“ (2 Petru 3:8). Te baza acestui calcul, un om de 80 de ani nu a trăit decît aproximativ două ore! De aceea chiar şi un om în vîrstă poate învăţa din înţelepciunea lui Dumnezeu, care trăieşte din veşnicie în veşnicie. — Psalm 90:2.

De altfel Dumnezeu oferă tuturor, tineri şi bătrîni, perspectiva de a trăi în viitor atît cît trăieşte el. Isus Cristos a spus: „Aceasta înseamnă viaţă eternă; să asimileze cunoştinţă exactă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat şi despre cel pe care l-ai trimis, Isus Cristos“ (Ioan 17:3). Este cineva prea bătrîn pentru a răspunde la această oferta a lui Dumnezeu? Bărbaţi şi femei în vîrstă de pe întregul glob răspund: „Niciodată!“

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

La testele făcute la Universitatea din Cambridge, Anglia, rezultatele obţinute de unii oameni în vîrstă au fost la fel de bune ca şi cele ale studenţilor tineri.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

La vîrsta de nouăzeci de ani Iwaji Kato, în ciuda faptului că era surd aproape total, n-a fost, totuşi, prea bătrîn ca să înveţe adevărata religie