Familia creştină îi ajută pe cei în vârstă

„Nu mă lepăda la vremea bătrîneţii; cînd mi se duc puterile, nu mă părăsi!“ — PSALMUL 71:9.

1. Cum sunt tratate persoanele în vârstă în multe societăţi?

„STUDIILE arată că aproape şase din şapte (86%) persoane în vârstă maltratate sunt brutalizate de către propriile lor familii“, declara The Wall Street Journal. Revista Modern Maturity afirma: „Maltratarea persoanelor în vârstă nu este altceva decât ultima [violenţă din cadrul familiei] care reuşeşte să iasă din anonimat şi să ajungă pe paginile ziarelor naţiunii“. Da, persoanele în vârstă din multe societăţi au devenit victime ale unor grave maltratări şi neglijenţe. Trăim într-adevăr un timp în care mulţi sunt „iubitori de sine, . . . nemulţumitori, fără evlavie, fără afecţiune naturală“. — 2 Timotei 3:1–3.

2. Potrivit Scripturilor ebraice, cum îi priveşte Iehova pe cei în vârstă?

² Nu acesta era însă şi modul în care trebuia să fie trataţi cei în vârstă în Israelul antic. Legea declara: „Să te scoli înaintea perilor albi şi să cinsteşti pe bătrîn. Să te temi de Dumnezeul tău: Eu sînt DOMNUL“. Cartea înţeleptelor proverbe inspirate ne sfătuieşte: „Ascultă pe tatăl tău, din care te-ai născut, şi nu nesocoti pe mama ta cînd a îmbătrînit“. Cartea porunceşte: „Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale“. Legea mozaică îndemna la respect şi consideraţie faţă de cei înaintaţi în vârstă de ambele sexe. În mod evident, Iehova doreşte ca cei în vârstă să fie onoraţi. — Leviticul 19:32; Proverbele 1:8; 23:22.

Afecţiune şi compasiune faţă de cei în vârstă în timpurile biblice

3. Cum a arătat Iosif compasiune faţă de bătrânul său tată?

³ Respectul trebuia arătat nu numai prin cuvinte, ci şi prin acţiuni pline de consideraţie. Iosif a arătat o compasiune deosebită faţă de bătrânul său tată. El i-a cerut lui Iacov să facă o călătorie din Canaan până în Egipt, parcurgând o distanţă de peste 300 de kilometri. De aceea, Iosif i-a trimis lui Iacov „zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grîu, pîine şi alte alimente, ca tatăl său să aibă pe drum“. Când Iacov a ajuns în Gosen, Iosif s-a dus la el şi „s-a aruncat la gîtul lui şi a plîns mult timp la gîtul lui“. Iosif l-a copleşit pe tatăl său cu o afecţiune profundă. Ce exemplu însufleţitor în ce priveşte interesul faţă de persoanele în vârstă! — Geneza 45:23; 46:5, 29.

4. De ce este Rut un exemplu excelent de urmat?

⁴ Un alt minunat model de urmat în ce priveşte bunăvoinţa faţă de cei în vârstă este Rut. Cu toate că era păgână, ea a rămas ataşată de soacra sa, vărstnica văduvă evreică, Naomi. Ea şi-a părăsit poporul şi şi-a asumat riscul de a nu-şi găsi un alt soţ. Când Naomi a îndemnat-o să se întoarcă la poporul ei, Rut a răspuns rostind unele dintre cele mai frumoase cuvinte din Biblie: „Nu mă îndemna să te părăsesc şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri şi eu şi acolo voi fi îngropată. Facă-mi DOMNUL ce o vrea, dar numai moartea mă va despărţi de tine“ (Rut 1:16, 17). Rut a dovedit calităţi excelente şi atunci când a fost dispusă să se căsătorească cu vârstnicul Boaz, potrivit aranjamentului matrimonial al leviratului. — Rut, capitolele 2 la 4.

5. Ce calităţi a manifestat Isus în relaţiile cu oamenii?

⁵ Isus a dat un exemplu asemănător în privinţa relaţiilor sale cu oamenii. El a fost răbdător, compătimitor, binevoitor şi înviorător. A manifestat interes personal faţă de un sărman infirm, care nu putea umbla de 38 de ani, şi l-a vindecat. Le-a arătat consideraţie femeilor văduve (Luca 7:11–15; Ioan 5:1–9). Chiar şi în timpul agoniei dinaintea dureroasei sale morţi pe stâlpul de tortură, el a luat măsuri ca mama sa, care se poate să fi avut puţin peste 50 de ani, să se bucure de îngrijire. Isus a constituit o companie înviorătoare pentru orice om, excepţie făcând ipocriţii săi adversari. Astfel, el a putut spune: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre“. — Matei 9:36; 11:28, 29; Ioan 19:25–27.

Cine merită consideraţie?

6. a) Cine merită o grijă deosebită? b) Ce întrebări ne-am putea pune?

⁶ Întrucât Iehova Dumnezeu şi Fiul său, Isus Cristos, au fost asemenea modele excelente în privinţa manifestării de afecţiune şi de compasiune, este foarte potrivit din partea creştinilor dedicaţi să le imite exemplul. În mijlocul nostru există unii creştini care trudesc şi sunt împovăraţi de mulţi ani — fraţi şi surori în vârstă care au ajuns în toamna vieţii lor. Unii dintre ei sunt poate părinţii sau bunicii noştri. Nu cumva îi apreciem prea puţin? Îi tratăm oare cu un aer de superioritate? Sau apreciem cu adevărat vasta lor experienţă şi înţelepciune? Ce-i drept, poate că unii ne pun răbdarea la încercare cu ciudăţeniile şi cu slăbiciunile lor, care nu sunt ceva neobişnuit la o vârstă înaintată. Dar întreabă-te: ‘Oare eu aş fi altfel decât ei, dacă m-aş afla în această situaţie?’

7. Ce ilustrare arată necesitatea de a manifesta empatie faţă de persoanele în vârstă?

⁷ Există o istorioară emoţionantă din Orientul Mijlociu referitoare la compasiunea unei fetiţe faţă de persoanele în vârstă. O bunică dădea ajutor la bucătărie şi, din greşeală, a scăpat jos un vas de porţelan, care s-a spart. Ea s-a necăjit din cauza propriei sale neîndemânări; fiica ei a fost însă şi mai iritată. Ea a chemat-o pe fetiţa sa şi a trimis-o la magazinul din apropiere să cumpere pentru bunica un vas de lemn care să nu se spargă. Fetiţa s-a întors cu două vase de lemn. Mama sa a întrebat-o: „De ce ai cumpărat două vase?“ Fetiţa a răspuns şovăind: „Unul pentru buni şi celălalt pentru tine, când vei fi bătrână“. Da, în această lume toţi ne confruntăm cu perspectiva de a îmbătrâni. Oare nu am aprecia să fim trataţi cu răbdare şi bunăvoinţă? — Psalmul 71:9.

8, 9. a) Cum trebuie să-i tratăm pe cei în vârstă care se află printre noi? b) Ce trebuie să-şi amintească unii care au devenit creştini de puţin timp?

⁸ Să nu uităm niciodată faptul că mulţi dintre fraţii şi surorile noastre în vârstă au desfăşurat în trecut o îndelungată activitate creştină fidelă. Cu certitudine, ei merită onoare şi consideraţie din partea noastră, precum şi ajutorul şi încurajarea noastră binevoitoare. Înţeleptul a spus pe bună dreptate: „Perii albi sînt o cunună de slavă, dacă se găsesc pe calea dreptăţii“. Iar perii albi trebuie respectaţi, fie că este vorba despre bărbaţi, fie de femei. Unii dintre aceşti bărbaţi şi femei în vârstă slujesc încă în calitate de pionieri fideli, iar mulţi bărbaţi continuă să slujească în mod fidel ca bătrâni în cadrul congregaţiilor; unii efectuează o lucrare exemplară ca supraveghetori itineranţi. — Proverbele 16:31.

⁹ Pavel l-a sfătuit pe Timotei: „Nu mustra cu asprime pe un bătrîn, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri, ca pe nişte fraţi; pe femeile bătrîne, ca pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toată curăţia“ (1 Timotei 5:1, 2). Cei care au venit de scurt timp în congregaţia creştină, ieşind dintr-o lume lipsită de respect, ar trebui în mod deosebit să-şi amintească cuvintele lui Pavel, care se bazează pe iubire, şi să acţioneze în armonie cu ele. Tineri, nu imitaţi purtarea urâtă pe care aţi văzut-o probabil la şcoală! Nu vă ofensaţi la sfatul binevoitor al unor Martori înaintaţi în vârstă (1 Corinteni 13:4–8; Evrei 12:5, 6, 11)! Când persoanele în vârstă au nevoie însă de ajutor din cauza sănătăţii precare sau a problemelor financiare, cine are în primul rând responsabilitatea de a-i ajuta?

Rolul familiei în a le arăta afecţiune şi compasiune celor în vârstă

10, 11. a) Potrivit Bibliei, cine trebuie să ia iniţiativa în a le arăta afecţiune şi compasiune celor în vârstă? b) De ce nu este întotdeauna uşor să le arăţi afecţiune şi compasiune celor în vârstă?

¹⁰ În congregaţia creştină din secolul întâi s-au ivit probleme cu privire la îngrijrea văduvelor. Cum a indicat apostolul Pavel că trebuiau îndeplinite astfel de îndatoriri? „Cinsteşte pe văduvele care sînt cu adevărat văduve. Dacă o văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să înveţe să fie evlavioşi întîi faţă de cei din casa lor şi să răsplătească pe părinţi, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu. Dar dacă cineva nu poartă de grijă de ai săi şi mai ales de cei din casa lui, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decît un necredincios.“ — 1 Timotei 5:3, 4, 8.

¹¹ În momentele critice, membrii apropiaţi ai familiei trebuie să fie primii care să le acorde ajutor celor în vârstă.a În felul acesta, copiii deveniţi adulţi pot dovedi recunoştinţă pentru anii de iubire, de muncă şi de îngrijire dăruiţi de părinţi. Poate că acest lucru nu este uşor. Pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii, în mod firesc, îşi pierd din vigoare, iar unii devin chiar neputincioşi. Alţii devin egocentrici şi pretenţioşi, probabil fără să-şi dea seama de lucrul acesta. Dar când eram copii mici, oare nu eram şi noi egocentrici şi pretenţioşi? Oare părinţii noştri nu ne săreau repede în ajutor? Acum, când ei au ajuns la o vârstă înaintată, situaţia s-a schimbat. Aşadar, ce anume se cere din partea noastră? Compasiune şi răbdare. — Compară cu 1 Tesaloniceni 2:7, 8.

12. Ce calităţi sunt necesare pentru a le arăta afecţiune şi compasiune celor în vârstă — precum şi tuturor celorlalţi membri ai congregaţiei creştine?

¹² Apostolul Pavel a dat un sfat practic atunci când a scris: „Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvîrşirii“. Dacă trebuie să manifestăm o astfel de compasiune şi iubire în congregaţie, nu ar trebui să facem şi mai mult lucrul acesta în familie? — Coloseni 3:12–14.

13. Cine s-ar putea să mai aibă nevoie de ajutor, în afară de părinţi sau bunici?

¹³ Uneori, un ajutor de acest fel poate fi necesar nu numai în cazul părinţilor sau al bunicilor, ci şi al altor rude în vârstă. Unele persoane în vârstă care nu au copii slujesc de mulţi ani în serviciul misionar, în ministerul itinerant şi în alte activităţi cu timp integral. Ei au pus într-adevăr Regatul pe primul loc de-a lungul întregii lor vieţi (Matei 6:33). Nu ar fi potrivit atunci să manifestăm faţă de ei un spirit de afecţiune şi de compasiune? Fără îndoială, dispunem de un exemplu excelent observând modul în care Societatea Watch Tower se îngrijeşte de membrii Betel care sunt în vârstă. La sediul Betel din Brooklyn şi la multe filiale ale Societăţii, numeroşi fraţi şi surori în vârstă se bucură zilnic de îngrijire din partea unor membri calificaţi ai familiei cărora le-a fost încredinţată această însărcinare. Ei sunt fericiţi să se îngrijească de aceste persoane în vârstă ca de propriii lor părinţi sau bunici. În acelaşi timp, ei învaţă multe lucruri din experienţa celor în vârstă. — Proverbele 22:17.

Rolul congregaţiei în a arăta afecţiune şi compasiune

14. Ce măsură a fost luată în congregaţia creştină din secolul întâi pentru cei în vârstă?

¹⁴ În multe ţări există actualmente un sistem prin care persoanelor în vârstă li se acordă pensii, precum şi îngrijiri medicale subvenţionate de stat. Creştinii se pot folosi în întregime de aceste măsuri acolo unde au dreptul s-o facă. În secolul întâi însă, nu existau astfel de măsuri. Drept urmare, congregaţia creştină a acţionat în mod hotărât pentru a le ajuta pe văduvele sărace. Pavel a sfătuit: „O văduvă, ca să fie trecută pe listă [pentru a primi ajutor din partea congregaţiei], trebuie să n-aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decît un singur soţ, să aibă mărturie pentru faptele ei bune — dacă a crescut copii, dacă a fost primitoare de oaspeţi, dacă a spălat picioarele sfinţilor, dacă a ajutat pe cei strîmtoraţi, dacă a dat ajutor la orice faptă bună“. Astfel, Pavel a arătat că şi congregaţia are un rol în ajutorarea celor în vârstă. Femeile cu mentalitate spirituală care nu au avut copii credincioşi au întrunit cerinţele pentru a primi un astfel de ajutor. — 1 Timotei 5:9, 10.

15. De ce ar putea fi necesară acordarea de sprijin în vederea obţinerii ajutorului oferit de stat?

¹⁵ Acolo unde s-au întreprins măsuri de către stat în favoarea celor în vârstă, acestea presupun de obicei întocmirea unor acte, lucru care ar putea să pară descurajator. În astfel de cazuri este potrivit ca supraveghetorii congregaţiei să ia măsuri pentru a li se acorda sprijin celor în vârstă astfel încât ei să poată solicita şi obţine un astfel de ajutor sau chiar să obţină o mărire a lui. Uneori, anumite schimbări de situaţie pot avea drept rezultat o creştere a pensiei. Mai există însă multe alte lucruri practice pe care supraveghetorii le pot organiza astfel încât să li se poată arăta afecţiune şi compasiune celor în vârstă. Care sunt câteva dintre acestea?

16, 17. Care sunt câteva modalităţi prin care am putea arăta ospitalitate faţă de cei în vârstă din congregaţie?

¹⁶ A fi ospitalier este un obicei străvechi, din timpurile biblice. Chiar şi în zilele noastre, în multe ţări din Orientul Mijlociu se acordă ospitalitate străinilor, cel puţin oferidu-li-se o ceaşcă de ceai sau de cafea. Nu este deci surprinzător faptul că Pavel a scris: „Împărţiţi cu cei sfinţi, potrivit nevoilor lor. Urmaţi calea ospitalităţii“ (Romani 12:13, NW). Cuvântul grecesc pentru ospitalitate, philoxenía, înseamnă literalmente „iubire faţă de (afecţiune pentru, sau bunăvoinţă faţă de) străini“. Dacă un creştin trebuie să fie ospitalier faţă de străini, nu ar trebui să fie cu atât mai ospitalier faţă de cei care îi sunt înrudiţi în credinţă? O invitaţie la masă reprezintă adesea o pauză binevenită în viaţa cotidiană a unei persoane în vârstă. Dacă doriţi să auziţi glasul înţelepciunii şi al experienţei la reuniunile voastre, invitaţi-i şi pe cei în vârstă. — Compară cu Luca 14:12–14.

¹⁷ Există multe modalităţi prin care cei în vârstă pot fi încurajaţi. Dacă formăm un grup pentru a merge cu maşina la Sala Regatului sau la o adunare, nu există oare unele persoane în vârstă pentru care ar fi binevenită o călătorie cu maşina? Nu aşteptaţi ca ei să vă ceară acest lucru. Invitaţi-i să vină cu voi. Un alt ajutor practic constă în a le face cumpărăturile. Sau, dacă pot, nu i-am putea lua cu noi atunci când mergem să facem cumpărături? Asiguraţi-vă însă că există locuri unde ei să se poată odihni şi înviora în cazul în care acest lucru ar deveni necesar. Fără îndoială, va fi nevoie de răbdare şi bunăvoinţă, dar recunoştinţa sinceră a unei persoane în vârstă poate fi foarte recompensatoare. — 2 Corinteni 1:11.

O comoară minunată pentru congregaţie

18. De ce sunt cei în vârstă o binecuvântare pentru congregaţie?

¹⁸ Ce binecuvântare este să vedem într-o congregaţie persoane cu părul cărunt şi cu părul alb (precum şi fără păr din cauza bătrâneţii)! Aceasta înseamnă că pe lângă vitalitatea şi vigoarea celor mai tineri, avem şi un strop de înţelepciune şi experienţă — o adevărată comoară pentru orice congregaţie. Cunoştinţa lor este la fel ca apa proaspătă care trebuie scoasă dintr-o fântână. Este aşa cum se spune în Proverbele 18:4: „Cuvintele gurii unui om sînt ca nişte ape adînci; izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge întruna“. Cât de încurajator este pentru cei în vârstă să simtă că sunt doriţi şi apreciaţi! — Compară cu Psalmul 92:14.

19. Cum au făcut unii creştini sacrificii pentru părinţii lor în vârstă?

¹⁹ Unii creştini aflaţi în serviciul cu timp integral au considerat că era necesar să renunţe la privilegiile lor pentru a se întoarce acasă şi a se îngriji de părinţii lor în vârstă şi bolnavi. Ei au făcut un sacrificiu pentru aceia care altădată s-au sacrificat pentru ei. Un cuplu, care fusese în serviciul misionar şi care se află şi acum în serviciul cu timp integral, s-a întors acasă pentru a se îngriji de părinţii lor în vârstă. Ei fac acest lucru de peste 20 de ani. Cu patru ani în urmă, mama soţului a trebuit să fie internată într-un sanatoriu. Acesta, care are acum peste 60 de ani, o vizitează în fiecare zi pe mama sa în vârstă de 93 de ani. El explică: „Cum aş putea să o abandonez? Este mama mea!“ În alte cazuri, atât congregaţiile, cât şi unele persoane individuale au luat iniţiativa şi s-au oferit să le poarte de grijă unor persoane în vârstă astfel încât copiii acestora să poată rămâne în continuare în poziţiile lor. O astfel de iubire altruistă este şi ea demnă de laude deosebite. Fiecare situaţie trebuie tratată cu conştiinciozitate, deoarece cei în vârstă nu trebuie neglijaţi. Demonstraţi-vă iubirea faţă de părinţii voştri în vârstă! — Exodul 20:12; Efeseni 6:2, 3.

20. Ce exemplu ne-a dat Iehova în ce priveşte faptul de a le arăta afecţiune şi compasiune celor în vârstă?

²⁰ Într-adevăr, fraţii şi surorile noastre în vârstă sunt o cunună de slavă pentru familie sau pentru congregaţie. Iehova a spus: „Pînă la bătrîneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, pînă la cărunteţele voastre vă voi sprijini. Eu sînt Cel care am creat şi Eu voi purta, voi sprijini şi voi mîntui“. Fie ca şi noi să arătăm aceeaşi răbdare şi grijă faţă de fraţii şi surorile noastre în vârstă din cadrul familiei creştine. — Isaia 46:4; Proverbele 16:31.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Ce exemple biblice avem în ce priveşte faptul de a le arăta afecţiune şi compasiune celor în vârstă?

◻ Cum trebuie să-i tratăm pe cei în vârstă?

◻ Cum pot membrii familiei să le arate afecţiune şi compasiune celor dragi ai lor care sunt în vârstă?

◻ Ce poate face congregaţia pentru a-i ajuta pe cei în vârstă?

◻ De ce sunt cei în vârstă o binecuvântare pentru noi toţi?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Rut a arătat bunăvoinţă şi respect faţă de bătrâna Naomi

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Cei în vârstă sunt membri preţioşi ai congregaţiei