Aborigenii australieni — O populaţie singulară

De la corespondentul nostru din Australia

AUSTRALIA este cu adevărat o ţară singulară: este patria cangurului, splendidul marsupial, şi al răsfăţatului koala, care se simte ca la el acasă cocoţat în vârful a numeroşi eucalipţi. Locuitorii originari însă, aborigenii australieni, sunt şi mai singulari decât ţara însăşi.

„Aborigen“ nu este un termen folosit în sens peiorativ. El derivă din două cuvinte latineşti, şi anume ab origine, care înseamnă „de la început“ şi se referă la o persoană care este originară din regiunea în care trăieşte, în cazul de faţă aborigenii australieni.

Când au sosit primii colonişti europeni, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, s-a estimat că populaţia aborigenă număra circa 300 000 de persoane. După două sute de ani, un recensământ efectuat în 1991 a înregistrat mai puţin de 230 000 de aborigeni din totalul unei populaţii de aproape 17 milioane de locuitori.

Cine sunt aborigenii Australiei? De unde au venit? De ce pot fi ei definiţi drept singulari? Şi care este speranţa de viitor de care se bucură în prezent mulţi dintre ei?

Primii locuitori ai Australiei

Cei mai mulţi antropologi sunt de acord cu faptul că aborigenii australieni au venit iniţial din Asia. Probabil că au parcurs ultima etapă a migraţiei lor din sud-estul Asiei cu pluta sau cu piroga, debarcând de-a lungul coastei nordice a Australiei. „Nu erau exclusiv nomazi, nota Malcolm D. Prentis în cartea A Study in Black and White, ci mai degrabă seminomazi: cu alte cuvinte, se instalau în diferite tabere temporare din interiorul teritoriului lor identificabil.“

Aborigenii erau preocupaţi de ocrotirea naturii, arătând un interes deosebit faţă de mediul înconjurător. O aborigenă a explicat: „Ne-am cultivat pământul, însă în alt fel decât omul alb. Noi am căutat să trăim împreună cu pământul; ei se pare că au trăit separat de el. Eu am fost învăţată să ocrotesc, să nu distrug niciodată“.

Prentis confirmă acest lucru, scriind: „Exista o strânsă legătură între bunăstarea florei şi a faunei şi cea a aborigenilor: prosperitatea unora însemna prosperitatea celorlalţi. Acest lucru era practic: de exemplu, un număr mare de canguri însemna pentru aborigeni o rezervă mai mare de alimente, însă uciderea prea multor canguri s-a dovedit a fi, în cele din urmă, în defavoarea aborigenilor“.

Aborigenii excelau şi în alte domenii. Lingvistul Robert M. W. Dixon nota în cartea sa Languages of Australia (Limbile Australiei): „În ce priveşte organizarea socială însă, europenii sunt cei care par primitivi în comparaţie cu aborigenii australieni; toate triburile australiene aveau sisteme de înrudire minuţioase şi bine definite, cu reguli precise care stabileau cu cine se puteau căsători, precum şi rolurile specifice ale oricărui fel de reuniune“.

Muzica şi vânătoarea

Un instrument muzical specific aborigenilor australieni este didgeridoo, cuvânt care se traduce literalmente prin „tub zumzăitor“, ceea ce descrie exact sunetul pe care îl produce. În loc să susţină melodia, didgeridoo joacă rolul de bas şi marchează ritmul în cadrul ceremoniilor şi dansurilor nocturne numite corroborees. Instrumentul produce de obicei un sunet monoton care serveşte drept fond sonor pentru un cântăreţ care se foloseşte şi de beţe de percuţie.

Didgeridoo sunt făcute din ramuri de copac alese cu grijă şi scobite în interior. Cele mai răspândite măsoară între 90 de centimetri şi un metru şi jumătate, însă unele exemplare măsoară până la patru metri şi jumătate. De obicei, un capăt al instrumentului se sprijină pe pământ, în timp ce instrumentistul, care stă pe jos, suflă în celălalt capăt pe care îl ţine la gură cu ambele mâini.

Întrucât sunetul profund şi puternic al acestui instrument este continuu, instrumentistul trebuie să sufle în el cu gura şi, în acelaşi timp, să inspire aer prin nări, fără ca sunetul să se întrerupă. Acest lucru pretinde o măiestrie similară celei pe care o are un muzician care cântă la tubă. Instrumentiştii care cântă la instrumente de suflat o numesc respiraţie circulară, sau ciclică, şi este o tehnică nu tocmai uşor de stăpânit.

Pentru vânătoare, aborigenii folosesc cu succes un alt instrument singular: bumerangul. Aborigenii îl folosesc drept armă de vânătoare şi de război. Însă astăzi, pentru mulţi turişti acesta a devenit un alt simbol binecunoscut al Australiei. Bumerangurile cele mai cunoscute sunt arme curbate care revin la locul de aruncare dacă au fost aruncate în mod corect. Există însă unele varietăţi care nu se mai întorc înapoi. Acestea sunt numite în mod mai exact kylie, sau beţe ucigaşe.

Arta aborigenă

În primul rând, cultura aborigenă australiană nu posedă o formă de comunicare scrisă. De aceea, Kevin Gilbert, poet şi artist aborigen, a explicat: ‘Arta a constituit cel mai eficient limbaj de comunicare pentru aborigeni şi cel mai universal înţeles’. El a afirmat: „Arta comunică cu mai multă vigoare şi este mai plină de semnificaţie decât cuvântul scris“.

Prin urmare, arta plastică şi interpretativă a devenit o parte integrantă a vieţii aborigenilor. Aceasta a însemnat că arta lor avea două scopuri: era un mijloc de întărire a comunicării orale şi un ajutor pentru memorie pentru a aminti episoade din istoria tribului şi lucruri din religia tradiţională.

În absenţa pânzei, a hârtiei şi a altor materiale de acest fel, aborigenii au pictat pe stânci, în peşteri şi pe scoarţă de copac. În toată arta lor predomină culorile pământului. Au folosit culorile dominante ale zonelor în care pictau, culori preparate cu materiale ce proveneau din pământ.

Probabil că aspectul cel mai insolit al artei lor este faptul că toate picturile sunt realizate din puncte şi linii. Chiar şi fundalurile, care la început pot apărea monocromatice, dezvăluie la o examinare mai atentă, un model complicat realizat din puncte de diferite culori.

Un catalog intitulat Marketing Aboriginal Art in the 1990s declară că în anii ’80 „arta aborigenă . . . a făcut un salt calitativ de la «arta etnografică» la «arta comercial㻓. Alţii vorbesc despre cererea acestor picturi realizate în stil poantilist şi exaltă popularitatea lor crescândă.

Limbi aborigene

În general, australienii albi au o idee greşită cu privire la limbile aborigene. Unii, de exemplu, consideră că a existat o singură limbă aborigenă, foarte primitivă, care consta doar din câteva grohăituri şi gemete. Însă nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr!

În realitate, s-a calculat că la un moment dat au existat între 200 şi 250 de limbi aborigene. Cu toate acestea, mai bine de jumătate dintre ele sunt astăzi limbi moarte: numai aproximativ 50 sunt vorbite de grupuri de câte 100 sau mai mulţi aborigeni şi mai puţin de 20 sunt vorbite de 500 sau mai multe persoane.

Departe de a fi primitivă, limba vorbită de aborigenii australieni are o gramatică complexă. În cartea sa The Languages of Australia, profesorul Dixon scria: „Nu există nici o limbă, dintre cele circa 5 000 vorbite astăzi în toată lumea, care să poată fi definită ca «primitivă». Fiecare limbă cunoscută are o structură complexă, astfel încât descrierea principalelor sale elemente de gramatică pretinde câteva sute de pagini; fiecare limbă are mii de termeni uzuali“.

Barry J. Blake a descris în mod similar limbile aborigene: „Sunt instrumente de comunicare extrem de dezvoltate, fiecare dintre ele fiind capabilă să descrie experienţele aborigenilor, aşa cum engleza sau franceza le descriu pe cele ale europenilor“. În sprijinul acestei concluzii, ziaristul aborigen Galarrwuy Yunupingu a afirmat: „Foarte puţini albi au încercat vreodată să înveţe limba noastră, iar engleza nu este în măsură să descrie relaţia noastră cu pământul strămoşilor noştri“.

În secolul al XIX-lea s-a efectuat traducerea unor părţi ale Bibliei în două limbi aborigene. Evanghelia lui Luca a fost tradusă în limba awabakal, şi părţi din Geneza, Exodul şi Evanghelia după Matei au fost traduse în limba narrinyeri. Este interesant faptul că aceste traduceri redau numele Atotputernicului Dumnezeu prin „Yehóa“ şi „Jehovah“, cu variante corespunzătoare regulilor din sintaxa limbii respective.

În prezent, în rândul populaţiei nonaborigene se pune un mare accent pe recuperarea limbilor aborigene şi pe o mai amplă conştientizare a valorii, a bogăţiei şi a frumuseţii acestor limbi. În consecinţă, mulţi sunt încântaţi să afle că ministrul australian pentru problemele aborigenilor a autorizat tipărirea de dicţionare în 40 de limbi aborigene. Vor fi incluse nu numai cele vorbite în prezent, ci şi multe ieşite din uz care vor fi cercetate în arhive şi în alte izvoare istorice.

O speranţă minunată

Când au sosit în Australia, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, albii au distrus aproape în întregime populaţia indigenă. Cu toate acestea, astăzi sunt o serie de oraşe de provincie care au o proporţie mare de rezidenţi aborigeni şi mai există unele aşezări în exclusivitate aborigene, îndeosebi în regiunile din interiorul continentului. Viaţa acestor oameni este adesea tristă. „Nu mai aparţinem trecutului, a scris o aborigenă, şi nu avem un loc corespunzător în prezent.“ Însă a adăugat: „Viitorul le oferă o speranţă multora dintre noi“.

Motivul pentru acest lucru este că mulţi aborigeni din Australia au acum bucuria de a citi în Biblie — poate chiar în propria lor limbă — că în curând răul nu va mai fi şi că pământul va fi restituit celor care se vor îngriji cu prisosinţă de el (Psalmul 37:9–11, 29–34; Proverbele 2:21, 22). Acest lucru va fi realizat de Regatului lui Dumnezeu. Acest Regat, pentru care ne-a învăţat Isus să ne rugăm, este un guvern ceresc real (Matei 6:9, 10). Mulţi aborigeni, bărbaţi şi femei, sunt în prezent dedicaţi activităţii de a le vorbi altora despre marile binecuvântări pe care Regatul lui Dumnezeu le va aduce omenirii. — Apocalipsa 21:3, 4.

Referindu-se la mulţi dintre conaţionalii ei, o aborigenă a spus: „Ei îşi dau seama că este greşită ideea împărtăşită de albi, de aborigeni şi de mulţi alţi oameni de pe glob, anume că Australia le aparţine aborigenilor pentru că ei au descoperit-o sau albilor pentru că ei au cucerit-o. Nu este adevărat. Îi aparţine lui Iehova Dumnezeu pentru că el a creat-o“. — Apocalipsa 4:11.

Într-adevăr, Australia şi tot restul planetei îi aparţin Creatorului nostru, Iehova Dumnezeu. Şi ca împlinire a rugăciunii învăţate de Isus, Regatul lui Dumnezeu va veni şi întreg pământul va fi transformat într-un paradis locuit de persoane de orice rasă şi naţionalitate care îl iubesc şi îi slujesc Dumnezeului adevărat.

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Didgeridoo este un instrument muzical specific aborigenilor australieni.

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Mostre de artă aborigenă

[Provenienţa fotografiei]

Cu amabilitatea Australian Overseas Information Service

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Mulţi aborigeni le împărtăşesc acum altora vestea bună a Regatului lui Dumnezeu.