Un orca? Un delfin? Nu, un orfin!

De la corespondentul nostru din Hawaii

NAŞTEREA în captivitate a unui animal sălbatic constituie întotdeauna un eveniment emoţionant. Dar 15 mai 1985 s-a dovedit a fi o zi cu totul neobişnuită pentru Parcul Sea Life din Hawaii.

Viitoarea mamă era un delfin mare săritor, originar din Atlantic, al cărei nume hawaian, Punahele, înseamnă „Prieten iubit“. Punahele devenise extrem de voluminoasă în ultima perioadă de gestaţie. De aceea, personalul parcului avea deja presimţirea că se petrece ceva neobişnuit. Când puiul lui Punahele s-a născut, bănuielile lor s-au confirmat. Micuţa a primit numele Kekaimalu. Ea nu numai că era mai neagră decât un delfin, dar avea şi botul neobişnuit de scurt.

Apoi Kekaimalu a deschis gura.

Se consideră că un delfin mare săritor are 88 de dinţi. Dar surâsul larg al lui Kekaimalu dezvăluia numai 66 de dinţi, uimitor de mari. Ce se întâmplase?

Mama nou-născutului dăduse zilnic reprezentaţii împreună cu mulţi alţi delfini în cadrul spectacolului Whaler’s Cove ţinut în Parcul Sea Life. Unul dintre aceşti protagonişti era un mascul orca (mai exact, o falsă balenă ucigaşă) de 18 ani şi cântărind 900 de kilograme.a La sfârşitul fiecărei zile, protagoniştilor acvatici li se permitea să înoate liber într-un singur bazin.

Ei bine, rezultatul neaşteptat a fost Kekaimalu — o creatură jumătate delfin, jumătate orca. Încântat, personalul parcului a numit acest rar hibrid „orfin“. Cei 66 de dinţi ai săi sunt un compromis între cei 88 de dinţi ai mamei (un delfin) şi cei 44 de dinţi ai tatălui (un pseudorca). Deşi culoarea închisă a puiului şi dimensiunile lui mai mari îi dezvăluiau cu claritate descendenţa dintr-o balenă orca, personalul parcului l-au descris pe micuţul orfin drept „o combinaţie unică a celor doi părinţi“. Botul său ascuţit spre vârf, sau „ciocul“, se aseamănă cu cel al delfinului, dar este ceva mai scurt.

Un alt orfin cunoscut fusese născut în 1981, într-un mare acvariu din Japonia. Dar această creatură hibridă a murit după câteva luni de la naştere. Aveau să fie oare şansele lui Kekaimalu mai mari?

Micuţa femelă orfin, de 16 kilograme, părea să fie sănătoasă şi începuse să fie alăptată normal. Prezentând comentariile făcute de una dintre directoarele parcului imediat după naşterea micuţei Kekaimalu, Honolulu Star Bulletin and Advertiser spunea: „Şansele micuţei de a ajunge la maturitate nu sunt tot atât de mari ca şi ale verilor săi proveniţi dintr-o singură specie . . . De obicei, hibrizii fie că se nasc morţi, fie că se îmbolnăvesc şi mor la o vârstă fragedă. Din fericire, . . . Punahele este o mamă iubitoare şi experimentată care a crescut deja doi pui până la maturitate [în incinta Parcului Sea Life]“. Directoarea a spus: „Este foarte uşor adaptabilă, este o mamă într-adevăr bună“. Reputaţia de mamă a lui Punahele s-a dovedit a fi bine întemeiată.

Kekaimalu are acum peste şapte ani. Având o greutate de 300 de kilograme, această femelă orfin îşi întrece cu mult mama. Şi, după câţiva ani în care a fost ea însăşi protagonistă a spectacolelor ţinute în Parcul Sea Life, în iunie 1990, această femelă orfin, pe atunci în vârstă de cinci ani şi considerată de mulţi sterilă, a realizat un lucru memorabil, devenind ea însăşi mamă. „Se ştie de obicei că hibrizii sunt sterili, a spus Marlee Breese, o îngrijitoare a mamiferelor aflate în incinta bazei Makapuu. Dar Kekaimalu nu este, cu siguranţă, sterilă.“ Din nefericire însă, primul ei născut — un sfert orca şi trei sferturi delfin — nu a trăit decât o săptămână.

Se pare că Kekaimalu nu a ştiut cum să-şi hrănească puiul. „Nu cred că acest lucru s-a datorat faptului că este un hibrid“, spune Breese. Ea crede că motivul cel mai plauzibil ar fi acela că Kekaimalu era tânără şi nu ştia să alăpteze. „Aceste animale ajung de obicei la maturitate sexuală la 8 sau 10 ani“, remarcă Breese. La naşterea primului ei pui, Kekaimalu avea doar cinci ani.

La 8 noiembrie 1991 Kekaimalu a dat naştere unui al doilea pui. De data aceasta însă personalul era pregătit. După ce, timp de 24 de ore au stat să supravegheze dacă mama orfin va lua iniţiativa de a-şi hrăni singură puiul, ei au intervenit. Kekaimalu a fost legată şi scoasă din apă, după care i s-a muls lapte cu ajutorul unei pompiţe obişnuite de muls. ‘Era deosebit de important să obţinem primul lapte al mamei, explică Breese, deoarece el îi transmite puiului anticorpi.’ Săptămâni la rând, personalul a muls cu regularitate mama o dată pe zi, obţinând aproximativ un litru de lapte.

Apoi, laptele obţinut de la orfin era combinat cu un amestec de lapte artificial, a cărui formulă fusese experimentată în Florida, S.U.A., cu ocazia unei încercări de salvare a unui delfin eşuat. De la şase dimineaţa până la miezul nopţii, puiul de orfin era hrănit tot la două ore şi jumătate prin intermediul unei sonde. El creştea în greutate cu aproape o jumătate de kilogram pe zi. Între alăptări, bunica, mama şi bebeluşul se zbenguiau într-un bazin uriaş.

În momentul redactării acestui articol, existau mari şanse de supravieţuire pentru unica nepoată cunoscută a unei balene orca şi a unui delfin. Poate că într-o bună zi ea va continua tradiţia familiei dând reprezentaţii în cadrul spectacolului Whaler’s Cove. În acelaşi timp, lumii i s-a oferit încă o ocazie de a observa uluitoarele posibilităţi de varietate cu care Dumnezeu şi-a înzestrat creaţia.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Un orfin alături de tovarăşii săi delfini

[Provenienţa fotografiei]

Monte Costa, Sea Life Park Hawaii