Ziua în care a plouat cu nisip

De la corespondentul nostru din Filipine

SÎMBĂTĂ, 15 iunie 1991, avea să fie o zi greu de uitat pentru majoritatea locuitorilor din zona centrală a insulei Luzon. Oricît de incredibil ar părea, aceasta a fost ziua în care a plouat cu nisip peste vegetaţia luxuriantă de pe dealuri şi peste orezăriile provinciilor Pampanga, Tarlac şi Zambales din Filipine. Ceea ce s-a întîmplat de fapt în această zi şi efectul pe care l-a avut asupra a peste două milioane de locuitori din această zonă, inclusiv asupra celor circa 2.900 de Martori ai lui Iehova, este zguduitor şi totodată interesant.

Puţini şi-au pierdut viaţa, deoarece vulcanologii care urmăreau activitatea seismică a lui Pinatubo au dat alarma la timp. Mii de băştinaşi din tribul aeta au părăsit panta muntelui înainte ca principalele erupţii ale vulcanului să aibă loc, şi toţi locuitorii aflaţi pe o rază de 20 de kilometri de Pinatubo au fost îndemnaţi să se refugieze în alte zone. Chiar cu două zile înainte de prima mare erupţie care a avut loc în data de 12 iunie, Forţele Aeriene americane şi-au evacuat cea mai mare parte a personalului de la Baza Aeriană Clark, situată la poalele muntelui Pinatubo, transferîndu-l la baza navală din vecinătatea oraşului Olongapo, aceasta fiind cea mai mare operaţie de acest gen de la al doilea război mondial încoace. Geologul Richard J. Purser, într-o scrisoare deschisă adresată poporului filipinez, şi-a exprimat aprecierea faţă de modul în care a fost dată alarma, spunînd: „Phivolcs (Institutul filipinez de vulcanologie şi seismologie) v-a făcut pînă acum un bun serviciu şi sfatul său a fost clar, raţional şi corect din punct de vedere ştiinţific“.

Relatări ale martorilor oculari

Esther Manrique, Martoră a lui Iehova care efectuează ministerul cu timp integral şi care locuieşte în Subic, Zambales, la circa 30 de kilometri distanţă de Pinatubo, ne relatează ce s-a petrecut în zilele în care a plouat cu nisip. Ea declară: „Totul a început în dimineaţa zilei de miercuri, 12 iunie. În timp ce plecam în minister, majoritatea oamenilor priveau uimiţi la un spectacol extraordinar. Un nor în formă de ciupercă, asemănător celui rezultat în urma unei explozii atomice, s-a format deasupra lui Pinatubo. După cîteva minute, a început să plouă — dar nu cu apă, ci cu granule de nisip.

Joi a plouat din nou cu nisip. Vineri după amiază în jurul orei două, s-a făcut deodată întuneric şi peste toată zona a plouat cu nisip şi noroi. Angajaţii şi elevii au fost trimişi imediat acasă. Cei care mergeau fără umbrelă păreau nişte roci mişcătoare din cauza nisipului şi noroiului.

Sîmbătă dimineaţa la ora şapte, cerul s-a întunecat rămînînd aşa circa o oră. Celestino Layug din Porac, Pampanga, vorbea despre un fenomen neobişnuit pe care l-a observat în noaptea respectivă: „Nu am mai văzut o lumină ca aceea din noaptea zilei de sîmbătă. Cerul era colorat în roşu şi roz în afară de obişnuitele nuanţe de alb şi azuriu. În acelaşi timp, se simţeau repetate cutremure de pămînt“.

Ce s-a întîmplat

Geologul Richard Purser a scris: „Dacă Hollywood-ul ar fi scris un scenariu cinematografic, nimeni nu ar fi acceptat drept credibil un film cu 10 erupţii de mari proporţii, cu 3 cutremure de pămînt şi cu un puternic taifun în aceeaşi noapte. Adevărul poate fi, într-adevăr, mai ciudat decît ficţiunea“. Într-un interviu acordat televiziunii, directorul de la Phivolcs, Raymundo Punongbayan, a estimat că, potrivit calculelor sale bazate pe mărimea craterului, au fost aruncaţi în atmosferă circa 2 kilometri cubi de material vulcanic.

Ce forţă a fost necesară pentru mişcarea acestei uriaşe cantităţi de material? Geologul Purser a spus: „Energia necesară ridicării şi deplasării a două miliarde de metri cubi [5 miliarde de tone] pe o distanţă medie de 17,5 kilometri este echivalentă cu cea a unei arme nucleare de 25 de megatone (de 1.500 de ori mai puternică decît bomba de la Hiroshima)“.

Desigur, nu numai în Filipine a căzut cenuşă şi nisip. Uşoare căderi de cenuşă vulcanică au fost raportate şi în Marea Chinei de Sud, în Vietnam şi Cambodgea, precum şi în Singapore şi în Malaysia. Chiar şi în China, condiţiile meteorologice au fost afectate. „Meteorologii citaţi în ziarul oficial [chinez] de miercuri spuneau că fum, cenuşă şi gaze atmosferice au perturbat evoluţia normală a vremii, expunînd roditoarele provincii sudice secetei, în timp ce în nord cădeau ploi torenţiale.“

În Hawaii, în data de 11 iulie urma să aibă loc o eclipsă de soare prezisă de mult timp. Însă, din cauza prafului acumulat în atmosfera pămîntului ca urmare a erupţiei vulcanului Pinatubo, o parte din oamenii de ştiinţă au rămas decepţionaţi. Donald Hall, directorul Institutului de Astronomie de la universitatea din Hawaii, s-a exprimat: „Păcat că după ce a stat inactiv timp de 600 sau 700 de ani, vulcanul nu a aşteptat încă o săptămînă sau două înainte de a erupe“.

Pagube şi ajutoare

Cel puţin 18 comune şi 2 oraşe din apropierea vulcanului Pinatubo au suportat prelungite căderi de cenuşă şi nisip. Mii de clădiri, inclusiv opt Săli ale Regatului ale Martorilor lui Iehova au fost serios avariate cînd acoperişurile lor s-au prăbuşit sub greutatea nisipului şi a apei unui taifuna. În discursul său oficial din data de 22 iulie, prin care informa populaţia cu privire la situaţia din ţară, preşedintele filipinez, Corazon Aquino, a explicat: „Erupţia vulcanului Pinatubo este cea mai mare din acest secol. . . . Este atît de devastatoare încît a distrus 80.000 de hectare de culturi şi a ruinat comerţul a cel puţin trei provincii. . . . A fost atît de violentă încît a şters din existenţă cea mai mare bază militară din Pacific“.

Mii de persoane, inclusiv sute de Martori ai lui Iehova, au fost nevoiţi să-şi abandoneze locuinţele şi mijloacele de existenţă. Cînd primele solicitări de ajutor au ajuns la filiala Watch Tower Society în seara zilei de 15 iunie, în Sălile Regatului vecine şi în două săli de adunări au fost create centre de ajutor. În dimineaţa zilei de luni, 17 iunie, două echipe de Martori din partea filialei au făcut un tur de inspectare a zonelor devastate. Cînd în ziua următoare s-au primit rapoarte din partea lor, miniştrii itineranţi au fost instruiţi să facă mai multe vizite Martorilor afectaţi, să le ducă rezerve suplimentare de alimente, apă şi medicamente. În acelaşi timp, au sosit ajutoare la filiala Martorilor din zona metropolitană a Manilei şi din alte zone neafectate de erupţie ale ţării. Persoane care nu erau Martori ai lui Iehova au remarcat ajutorul acordat. O persoană a fost auzită spunînd: „Voi, Martorii, sînteţi cu adevărat atenţi şi acţionaţi prompt“.

Laharul — un pericol constant

Populaţia din zona centrală a insulei Luzon a adăugat curînd un nou cuvînt vocabularului lor, lahar, care înseamnă curgere noroioasă conţinînd multe resturi vulcanice. Din Pinatubo izvorăsc cel puţin 13 fluvii şi rîuri. Chiar dacă el nu este un munte foarte înalt, avînd doar 1.760 de metri înălţime, acumularea a circa 2 miliarde de metri cubi de nisip şi cenuşă pe pantele sale avea să se dovedească a fi ceva devastator pentru zonele traversate de aceste cursuri de apă. Într-adevăr, sîmbătă, 15 iunie, ziua celei mai mari erupţii, valuri de noroi au înecat deja oraşele Porac, Guagua, Bacolor şi Angeles. Laharul coborînd de-a lungul rîului Abacan din Angeles a distrus trei poduri şi a blocat autostrada, în timp ce în Bacolor, Sala Regatului a Martorilor lui Iehova, precum şi sute de locuinţe au fost umplute cu noroi. La sfîrşitul lui iulie, peste 36.000 de case erau distruse şi alte 61.000 erau avariate, şi lucrurile nu se încheiaseră încă.

Deşi devastarea zonei afectate este uriaşă şi probabilitatea unei viitoare distrugeri este mare, este lăudabil excepţionalul spirit manifestat de filipinezi în înfruntarea cu sînge rece a unei astfel de calamităţi. Manila Bulletin, în editorialul său din 29 iunie 1991, comenta: „În pofida faptului că nimeni nu se aştepta la erupţia lui Pinatubo, populaţia din zonă, agenţiile guvernamentale şi echipele publice s-au dovedit la înălţimea situaţiei. La fel cum s-a întîmplat cu ocazia ultimului cutremur de pămînt, populaţia a făcut faţă cu succes calamităţii. Nu putem decît să admirăm curajul şi tăria lor de caracter“.

[Notă de subsol]

[Hărţile de la pagina 19]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

FILIPINE

China

[Harta]

FILIPINE

Muntele Pinatubo

Olongapo

Manila

Marea Chinei de Sud

[Legenda fotografiilor de la pagina 20]

Acoperişurile Sălilor Regatului s-au prăbuşit sub greutatea cenuşei, nisipului şi a ploii