Moartea subită a sugarului — Poate fi oare prevenită?

„În scopul prevenirii morţii subite a sugarului în cazul copiilor ce prezintă un mai mare risc, s-a recurs, din ce în ce mai mult în aceşti ultimi ani, la sisteme de supraveghere la domiciliu.“ — Pediatrics, iunie 1986.

DAR SE pune întrebarea: un sistem de supraveghere la domiciliu sau monitor poate oare să prevină moartea subită a sugarului? Mii de părinţi au utilizat sau utilizează încă un astfel de sistem. Copilaşul este conectat la un aparat care declanşează un semnal de alarmă atunci cînd apar tulburări îngrijorătoare ale activităţii cardiace sau ale respiraţiei. Potrivit revistei Science News, în Statele Unite funcţionează în prezent între 40 000 şi 45 000 de astfel de monitoare, şi se fabrică, în fiecare an, între 10 000 şi 15 000. Întrucît riscul cel mai mare există în primul an de viaţă, monitorul nu este necesar să fie folosit ani de zile. Dar salvează el oare, într-adevăr, unele vieţi?

Doctorul Ehud Krongrad şi infirmiera Linda O’Neill, de la spitalul de copii al Universităţii Columbia (New York), au realizat un studiu asupra a 20 de copilaşi consideraţi a fi cu „un mare risc“. Conform părerii lor, este extrem de dificil să determini care sînt copiii în mod deosebit ameninţaţi şi care au, prin urmare, o adevărată nevoie de un aparat la domiciliu. Ei cred că „nu există pentru moment nici un test suficient de precis şi de sensibil care să trebuiască luat în considerare şi care să permită identificarea unui sugar ce prezintă un risc mare.“

Ei argumentează că părinţii sînt, în mod natural, foarte subiectivi în diagnosticarea reacţiilor copilului lor. „Majoritatea semnalelor de alarmă pe care părinţii le interpretează ca fiind semnale serioase de alarmă legate de unele tulburări fizice nu sînt însoţite de vreo insuficienţă cardiacă“, afirmă ei. De fapt, rezultatele studiului lor „sugerează că marea majoritate a sugarilor care decedează brusc şi într-un mod neaşteptat nu prezintă nici un simptom deosebit, util pe plan clinic.“ În consecinţă, George Little de la facultatea de medicină din Dartmouth a declarat: „Dacă medicii vor pune în aplicare criteriile care rezultă din părerea generală a unor specialişti, eu prevăd o scădere însemnată a utilizării monitoarelor în scopul depistării apneei la sugari.“

Această concluzie nu face decît să întărească cuvintele pe care medicul legist le-a adresat lui Tottie, despre care a fost vorba în primul nostru articol: „Nu aţi fi putut face nimic pentru a preveni acest lucru. Chiar dacă aţi fi stat lîngă leagăn cu un aparat de supraveghere, nu aţi fi putut să o salvaţi. Acest lucru este imprevizibil şi inevitabil. În unele cazuri, totul se opreşte brusc şi pînă în prezent nu se cunoaşte cauza.“ Ştiinţa şi medicina, din nefericire, sînt limitate în multe domenii şi sindromul morţii subite a sugarului rămîne încă o enigmă.

Alimentarea electrică a monitorului este un alt factor care trebuie luat în considerare. Astfel, un articol din revista Pediatrics făcea observaţia că „personalul medical, precum şi cei care îl utilizează ar trebui să fie avertizaţi despre pericolul mare pe care îl constituie prezenţa unui monitor într-un cămin, în special cînd mai există un copil mic în casă.“ Un cablu neracordat este o tentaţie pentru orice copil şi o priză aflată în apropiere poate duce foarte simplu la următorul pas, de a face conectarea, iar de aici pericolul unei electrocutări sau al unui incendiu. Se recomandă, aşadar, cea mai mare prudenţă atunci cînd se utilizează un monitor în prezenţa altor copii.

Sugari scăpaţi cu viaţă

Un sugar scăpat cu viaţă este un bebeluş care a încetat să respire şi a fost într-o stare de moarte aparentă, dar care şi-a revenit la timp. Probabil că unul dintre părinţii săi observînd deodată că el nu mai respiră l-a apucat prompt fie pentru a alerga după ajutor, fie pentru a fugi la spitalul cel mai apropiat. Uneori, acest gest brusc permite inimii şi respiraţiei să pornească din nou şi copilaşul poate fi salvat fără să se fi recurs la un masaj cardiac sau la o reanimare cardiorespiratorie.

În unele cazuri, sugarii care au murit subit au avut în prealabil acest gen de tulburări. Dr. Marie Valdes-Dapena spune că „bebeluşii scăpaţi cu viaţă sînt în mod deosebit ameninţaţi de moartea subită“. Prin urmare, medicii deduc: „Ritmul cardiac şi respiraţia sînt sub controlul sistemului nervos autonom şi este aproape sigur că bebeluşii victime ale morţii subite şi aceia care sînt ameninţaţi de aceasta suferă de un control defectuos al respiraţiei la nivelul creierului“. Dar cauza rămîne încă misterioasă.

Expresia „moarte subită a sugarului“ desemnează, aşadar, moartea unui bebeluş în împrejurări inexplicabile. Autopsia nu ne furnizează nici o explicaţie temeinică asupra cauzei decesului. Iar, în stadiul actual, cercetătorii nu pot, în general, nici să prevadă, nici să prevină această dramă. Astfel, cînd un copilaş moare — de moarte subită sau din altă cauză — cum pot părinţii să înfrunte această pierdere? Cum reuşesc ei să-şi depăşească durerea?

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Un bebeluş conectat la un detector de apnee