Moartea subită a sugarului — În căutarea cauzelor şi simptomelor

„În Statele Unite, moartea subită a sugarului este răspunzătoare de moartea a 2 copii din 1 000, ceea ce reprezintă între 7 500 şi 10 000 decese pe an“ — The New England Journal of Medicine, 30 aprilie 1987.

ABIA în ultimii ani sindromul morţii subite a sugarului a fost recunoscut ca o cauză a mortalităţii infantile. În generaţiile anterioare, decesele de genul acesta erau amestecate în noianul multiplelor cauze ale mortalităţii infantile. Astăzi, progresele înregistrate de medicină au eliminat un număr atît de mare de cauze, încît sindromul morţii subite a sugarului a putut ieşi în evidenţă. Dar, abia în 1979, Organizaţia mondială a sănătăţii a adăugat rubrica „Moartea subită a sugarului“ în Clasificarea internaţională a bolilor. Unii medici experţi cred însă că au găsit urma morţii subite a sugarului de-a lungul istoriei pînă în timpurile biblice.

Ei citează cazul a două femei care s-au prezentat într-o zi înaintea regelui Solomon: fiecare din ele pretindea că este mama unui copil viu şi respingea ideea de a fi mama celuilalt copil care murise pentru că mama lui „se culcase peste el“. (1 Regi 3:16–27) Cu privire la aceasta, patologul Bernard Knight a scris: „Pînă foarte recent, moartea în leagăn era pusă în mod curent pe seama sufocării.“ Există, totuşi, un motiv de îndoială că acel caz descris în Biblie ar fi fost un caz de moarte subită, deoarece copilul care a murit nu avea decît trei zile, iar după părerea profesorului Knight „era prea mic pentru moartea subită a sugarului“.

Dacă unii copii au fost, într-adevăr, sufocaţi în mod accidental de către mamele lor adormite, nu este mai puţin adevărat că în cursul secolelor un mare număr de sugari au decedat în timpul somnului avînd sindromul morţii subite.

Misterul morţii subite a sugarului

Moartea subită a sugarului constituie o problemă mondială. S-a estimat, de exemplu, că în Marea Britanie mor în fiecare an între 1 000 şi 2 000 de copii din cauza acesteia. În ţările industrializate media este de un copilaş la 500. Dacă luăm în considerare faptul că populaţia mondială creşte în fiecare an cu aproximativ 83 de milioane, aceasta înseamnă cel puţin 166 000 decese pe an. Acest fenomen atinge, totodată, milioane de părinţi îngrijoraţi, care nutresc o teamă ascunsă. Aşa este cazul lui Phyllis, o mamă new-yorkeză care a mărturisit: „De fiecare dată cînd îmi duc copilaşul la culcare mă rog pentru ca el să se trezească.“

Moartea subită a sugarului continuă să-i tulbure pe cercetătorii din domeniul medicinei şi pe patologi. Astfel, revista Pediatrics a consacrat recent un articol sindromului morţii subite la gemeni. Au fost examinate 32 de cazuri şi „nu s-a găsit nimic care ar putea explica decesele şi aceasta în ciuda examenelor post-mortem complete“. Alte zece cazuri de moarte subită la gemeni au făcut obiectul cercetărilor în unele clinici universitare din Anvers, Paris şi Rouen. Rezultatul? „În urma unei autopsii complete, cauza sindromului morţii subite a sugarului a rămas nelămurită“. Misterul cauzei sau al cauzelor persistă.

Totuşi, aşa cum s-a arătat într-un alt raport, la 11 din cele 42 de perechi de gemeni, care au fost examinate, „victima sindromului morţii subite avea o greutate mai mică cu cel puţin 300 de grame decît fratele sau sora sa care a supravieţuit! Concluzia era că sugarii care erau victime ale acestui sindrom nu se diferenţiau de alţi sugari decît printr-o „talie şi o greutate puţin mai mică la naştere, prin apariţia cianozei (albăstrirea pielii şi a mucoaselor provocată de o lipsă de oxigen în sînge) sau a palorii în timpul somnului şi prin transpiraţii abundente şi frecvente în timpul nopţii.“

În raportul lor asupra a 16 cazuri de moarte subită, un grup de medici englezi a declarat: „Sindromul morţii subite a sugarului survine, în general, între prima şi a şasea lună a vieţii, cu o frecvenţă mai ridicată între a doua şi a patra lună. (...) Alţi factori deja cunoscuţi care pot fi asociaţi sindromului morţii subite sînt: folosirea tutunului de către mamă în timpul gravidităţii, vîrsta prea tînără a mamei, naşterea copilului în afara căsătoriei, o familie numeroasă şi condiţii economice nefavorabile. Ei adaugă: „Sindromul apare mai frecvent toamna şi iarna şi îi afectează mai ales pe băieţi.“ Profesorul Knight lansează totuşi acest avertisment: „Este important de subliniat că moartea subită a sugarului poate să lovească — după cum atestă faptele — orice familie, indiferent de poziţia socială.“

Patologii încearcă să dezlege misterul

În ţările anglo-saxone, cînd un sugar moare fără vreun motiv aparent, se obişnuieşte ca ofiţerul de poliţie sau medicul legist să dispună efectuarea unei examinări a corpului şi a unei autopsii. Scopul acestei proceduri este de a determina cauza morţii şi de a utiliza informaţiile obţinute pentru prevenirea altor decese. Ce au descoperit patologii în multe din aceste cazuri?

În cursul anilor s-au urmat piste diferite. Cîndva, moartea subită se atribuia unei sufocări provocate de perna de dormit, cearceaf, pătură sau de o poziţie greşită a copilului. Această ipoteză a fost abandonată cînd s-a dovedit că sugarii reuşesc, în mod normal, să iasă singuri dintr-o poziţie de sufocare. Cît despre cearceafuri şi pături, acestea sînt, de obicei, suficient de permeabile pentru a permite respiraţia. Apoi, s-a crezut că alimentarea cu biberonul şi folosirea laptelui de vacă ar fi cauza. Dar sindromul a apărut şi în cazul copiilor hrăniţi la sîn. Un timp îndelungat a fost acuzată apneea sau întreruperea temporară a respiraţiei. Dar în prezent aceasta nu mai este considerată drept o cauză primară.

Cu cîţiva ani în urmă anumiţi patologi „credeau cu tărie că tulburările respiratorii erau cauza ascunsă a acestei morţi ... Cu toate că astăzi (1983) se admite, în general, că aceste tulburări sînt mai degrabă nişte factori declanşatori decît cauza ascunsă, nu există nici o îndoială că la o mare proporţie dintre victime s-au găsit urme ale unei inflamări benigne a căilor respiratorii“. — Moartea subită a sugarului (engl.)

Profesorul Knight conchide că „acum pare evident faptul că moartea în leagăn nu se datorează unei singure cauze“, ci „mai mulţi factori se combină la un moment dat la un sugar provocîndu-i moartea. Unii dintre aceşti factori ne sînt cunoscuţi, alţii însă nu.“ Aşadar, munca de cercetare continuă cu scopul de a se descoperi indicii suplimentare. Recent s-a făcut însă o nouă descoperire.

Procentul de hemoglobină — cauză sau simptom?

Rezultatul acestor cercetări a fost publicat în The New England Journal of Medicine din 30 aprilie 1987. Iată ce se putea citi aici: „Prezenţa unui procent ridicat de hemoglobină fetală (hemoglobina F) la copiii care sînt victime ale sindromului morţii subite s-ar putea caracteriza printr-o eliberare insuficientă de oxigen la nivelul ţesuturilor senzitive.“a Raportul arată că după naştere organismul copilaşului începe, în mod normal, să fabrice hemoglobina A (sau adultă), care înlocuieşte hemoglobina fetală — şi asigură copilului transportul oxigenului. La un număr însemnat de victime ale sindromului morţii subite, procentul de hemoglobină fetală — a cărei acţiune este mai puţin eficace — este anormal de ridicat. Ce concluzii au tras deci medicii?

„Din această descoperire deducem că sugarii care au ajuns victime ale morţii subite se disting printr-o întîrziere accentuată în ceea ce priveşte înlocuirea hemoglobinei F prin hemoglobina A — fenomen care ar putea să reflecte o boală cronică ascunsă.“ De ce are loc această întîrziere? „Nu se cunoaşte motivul pentru care hemoglobina F se menţine la acest procent anormal.“

Cu toate că nu consideră că ar fi descoperit aici cauza morţii subite, cercetătorii văd în acest fenomen un indiciu care ar putea servi la depistarea copiilor predispuşi sindromului „în special al acelora care au depăşit 50 de săptămîni de la concepere.“

Conform părerii medicilor care au iniţiat acest studiu, „studiile efectuate asupra sindromului morţii subite a sugarului sugerează o asociere cu o naştere prematură, o greutate mică la naştere, o întîrziere în creştere şi o mamă care fumează.“

Acest ultim punct este demn de comentat. Doctorul Knight de la universitatea din Cardiff, Ţara Galilor, a scris: „A fost arătat clar că între sindromul morţii subite şi folosirea tutunului există o legătură foarte strînsă, dar este încă dificil de a şti dacă este vorba despre o legătură directă sau doar despre un fenomen legat de alţi factori sociali.“ Cifrele pe care le citează el sînt, totuşi, revelatoare. Un studiu efectuat asupra a 50 000 de naşteri la Cardiff a scos în evidenţă că rata victimelor sindromului morţii subite era de 1,18 la 1 000 de bebeluşi în cazul mamelor nefumătoare sau care au întrerupt fumatul. Dar în cazul mamelor care au fumat peste 20 de ţigări pe zi, procentul este de 5,62 la 1 000 de bebeluşi — aproape de cinci ori mai mult.

Unele mame întreabă: „Dar alăpatarea la sîn? Asigură aceasta o mai bună protecţie împotriva morţii subite? Doctorul Bergman, cercetător proeminent din Statele Unite în domeniul morţii subite, răspunde: „Am ajuns să privesc favorabil alăptarea la sîn şi consider, din mai multe motive, că ea are multe avantaje; dar nu cred că trebuie să i se spună unei mame al cărei copil a fost lovit de moarte subită că acesta ar fi încă în viaţă dacă ea l-ar fi hrănit numai la sîn.“

Luînd în considerare toate acestea, ar putea oare părinţii, într-un fel sau altul, să înlăture teama pe care o generează moartea subită? Poate fi aceasta prevenită?

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

Părinţi suspectaţi

Misterul care învăluie moartea subită a sugarului a cauzat uneori dureri şi suferinţe părinţilor. Cum aşa? Deoarece unele persoane din exterior, inclusiv unii membri ai poliţiei şi ai personalului medical au considerat această moarte drept ceva foarte suspect în special cînd aceasta lovea simultan copii gemeni. Iar, potrivit unei anchete efectuate asupra a 47 000 de naşteri la Cardiff (Ţara Galilor) între anii 1965 şi 1977, gemenii au fost expuşi de cinci ori mai mult, comparativ cu alţi copii, riscului de a muri datorită sindromului morţii subite. În revista medicală Pediatrics, doctorul John Smialek a raportat două cazuri excepţionale care s-au întîmplat la interval de cinci ani în Statele Unite, unul la Wayne County (Missouri) şi celălalt la Detroit (Michigan)

El relatează: „La anunţul decesului primilor gemeni, unii membri din corpul medical şi unii profani care nu aveau cunoştinţă despre existenţa acestui fenomen (moartea subită) (...) au făcut să apese asupra părinţilor grele suspiciuni“. Este uşor de înţeles această reacţie, ştiind că sindromul morţii subite a sugarului nu a făcut obiectul unei largi publicităţi în această ţară decît după 1975, cînd guvernul american a promovat o campanie de informare referitor la această chestiune. Cînd nişte gemeni au decedat în aceleaşi împrejurări la Detroit cinci ani mai tîrziu, atmosfera a fost mult mai destinsă. Atît specialiştii, cît şi publicul erau informaţi.

Dar, chiar şi astăzi, cînd se cunosc mult mai multe lucruri despre acest subiect, doctorul Smialek admite: „Cu toate că sindromul morţii subite a sugarului este acum în general acceptat ca fiind un fenomen pe care părinţii nu au puterea să-l prevadă sau să-l prevină, decesul simultan al unor gemeni dă încă naştere la tulburare şi suspiciune.“

Dar din ce cauză gemenii sînt mai predispuşi decît alţii la sindromul morţii subite? Patologul Bernard Knight răspunde: „Foarte adesea aceştia sînt prematuri şi la naştere sînt, adeseori, sub greutate normală. După naştere, ei trebuie, în general, să fie plasaţi în unităţi unde să li se acorde îngrijiri speciale în prima parte a vieţii lor. Toţi aceşti factori îi fac mai vulnerabili în faţa morţii subite.“

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

„Moartea în leagăn nu se datorează unei singure cauze“ — Profesor Knight

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

„Moartea simultană a unor gemeni este un fenomen care stîrneşte încă nedumerire şi suspiciune.“