William Whiston — Erudit eretic sau onest?

V-AŢI sacrifica cariera de dragul convingerilor pe care le aveţi? William Whiston a făcut aceasta.

El a devenit figura centrală a unei controverse religioase de la începutul secolului al XVIII-lea, când şi-a exprimat dezacordul faţă de Biserica Anglicană în ce priveşte învăţăturile Bibliei. Drept urmare, el a fost declarat eretic. Atitudinea sa i-a adus, astfel, batjocuri, dar şi respect.

Cine a fost William Whiston? Şi ce a realizat el?

Un biblist

William Whiston a fost un strălucit coleg al lui Sir Isaac Newton la Universitatea Cambridge. Dacă veţi consulta ediţia în engleză a scrierilor istoricului evreu Flavius Josephus, din secolul I, probabil că veţi citi traducerea efectuată de Whiston în 1736. Deşi există şi alte traduceri, această traducere erudită, împreună cu notele şi comentariile lui Whiston, este încă neegalată, iar exemplare tipărite ale ei sunt încă disponibile. Mulţi consideră această lucrare apogeul realizărilor lui Whiston.

Însă nu trebuie trecută cu vederea Primitive New Testament, traducerea Scripturilor greceşti creştine realizată de Whiston. Ea a fost publicată în 1745, respectiv în al 78-lea an al vieţii sale. Whiston a tradus cele patru evanghelii şi Faptele apostolilor după Codex Bezae, scrisorile lui Pavel după Clermont Codex, iar celelalte cărţi, inclusiv Apocalipsa, după manuscrisul din Alexandria. Lucrând atent, el nu a inclus fragmentul apocrif din 1 Ioan 5:7. Whiston a ales aceste trei manuscrise greceşti din antichitate, considerându-le drept cele mai bune la data aceea.

Motivaţia evidentă a lucrărilor lui Whiston a fost iubirea sa pentru Biblie. În timpul său, rolul predominant îl juca deismul, învăţătura potrivit căreia numai raţiunea constituie baza adecvată pentru credinţa în Dumnezeu. Conform cărţii William Whiston—Honest Newtonian (William Whiston — un newtonian onest), el a susţinut cu tărie „concepţia tradiţionalistă potrivit căreia Biblia este singura sursă infailibilă a istoriei antice“. Termenul „newtonian“, folosit aici, se referă la Isaac Newton, devenit celebru prin lucrarea sa Principiile matematice ale filozofiei naturale, în care prezintă legea gravitaţiei universale. Gândirea lui Newton a avut un efect profund asupra lui William Whiston. Cum anume?

Caractere opuse

William Whiston s-a născut în 1667, ca fiu al unui pastor al Bisericii Anglicane. După ce a fost ordinat în 1693, s-a întors la Universitatea Cambridge pentru a studia matematica şi a devenit asistentul lui Newton. Între ei s-a legat o strânsă prietenie. Circa trei ani mai târziu, când a renunţat la postul de profesor de matematică, Newton s-a îngrijit ca în locul său să fie numit Whiston. Urmându-şi cariera, Whiston a ţinut lecţii de astronomie şi matematică, dar influenţa lui Newton l-a îndemnat şi să manifeste mai mult interes faţă de cronologia şi doctrina Bibliei.

Newton era un om religios. Ca unul care credea cu nestrămutare în Mileniul biblic, el a scris pe larg despre profeţiile din Daniel şi Apocalipsa. Totuşi, aproape nici una dintre aceste scrieri nu a fost publicată în timpul vieţii sale. El a respins doctrina Trinităţii. Dar când a sosit momentul să-şi publice dovezile împotriva Trinităţii, „Newton a bătut în retragere, de teamă ca nu cumva concepţiile sale antitrinitariene să fie cunoscute“, remarcă The New Encyclopædia Britannica. Iată ce spune în acest sens F. E. Manuel în lucrarea sa Isaac Newton, Historian (Isaac Newton, istoricul): „Newtonienii sau şi-au ţinut secret opiniile, sau şi-au stăvilit entuziasmul. . . . Ceea ce Newton ţinea secret, Whiston striga în gura mare“. Aşadar, cei doi oameni erau caractere opuse.

Ostracizare

În iulie 1708, Whiston a scris atât arhiepiscopului de Canterbury, cât şi celui de York, îndemnându-i să schimbe doctrina Bisericii Anglicane din cauza învăţăturii false despre Trinitate, aşa cum era aceasta prezentată în Crezul lui Atanasie. Bineînţeles că el a fost sfătuit să fie prevăzător. Totuşi, Whiston a persistat. „Am studiat aceste probleme în profunzime, a spus el, şi sunt cu desăvârşire convins că Biserica Creştină le-a prezentat de mult timp, folosind o înşelătorie crasă; dar, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, şi dacă îmi va sta în putere, ea nu va mai înşela.“

Newton se temea că Whiston îşi va pierde poziţia pe care o avea în societate şi în învăţământ, însă acesta din urmă era nepăsător. După ce şi-a cristalizat convingerile antitrinitariene, el a scris un pamflet în care şi-a prezentat concepţiile. Dar, în august 1708, Universitatea Cambridge a refuzat să-i acorde dreptul de a tipări acest material, care era considerat neortodox.

În 1710 Whiston a fost acuzat că preda o doctrină contrară credinţei Bisericii Anglicane. El a fost găsit vinovat, destituit din funcţia de profesor şi alungat din Cambridge. Însă, în pofida procesului care i s-a intentat şi care a durat aproape încă cinci ani, Whiston nu a fost niciodată condamnat pentru erezie.

Deşi concepţiile lui antitrinitariene erau apropiate de cele ale lui Whiston, Newton nu s-a ridicat în apărarea prietenului său, şi în cele din urmă l-a ostracizat. În 1754, cercetările biblice în care Newton demasca Trinitatea au fost în sfârşit publicate — la 27 de ani de la moartea sa. Dar acestea nu-i mai puteau fi de nici un folos lui Whiston, care murise cu doi ani înainte.

Newton este considerat răspunzător şi pentru excluderea lui Whiston din prestigioasa Societate Regală. Dar Whiston nu s-a descurajat. El s-a mutat cu familia la Londra, unde a fundat o Societate pentru Promovarea Creştinismului Primitiv. Whiston şi-a pus toată energia în slujba scrisului, cea mai importantă lucrare a sa până la data aceea fiind Primitive Christianity Revived, în patru volume.

Personaj controversat până la sfârşit

Ca om de ştiinţă, Whiston a elaborat diferite metode pentru a-i ajuta pe marinari să afle longitudinea pe mare. Chiar dacă ideile sale nu au fost adoptate, perseverenţa sa a dus în cele din urmă la inventarea cronometrului marin. Deşi multe idei ale lui Whiston, ca de altfel şi ale contemporanilor săi, privitoare la profeţiile biblice s-au dovedit inexacte, în cercetările sale el a folosit orice mijloc pentru aflarea adevărului. Tratatele sale despre orbita cometelor şi postulatele sale despre efectele Potopului din timpul lui Noe fac parte dintre numeroasele lucrări pe care le-a scris în apărarea adevărurilor ştiinţifice şi biblice. Însă cele mai importante sunt scrierile în care demască doctrina Trinităţii, arătând că ea este nescripturală.

În felul său caracteristic, Whiston a părăsit Biserica Anglicană în 1747. El a făcut aceasta atât la propriu, cât şi la figurat, ieşind din biserică în timp ce un cleric începuse să citească Crezul lui Atanasie. În A Religious Encyclopædia se spune despre Whiston: „Trebuie admirată francheţea lui bărbătească şi onestitatea caracterului său, viaţa sa coerentă şi conduita sa neprefăcută“.

Pentru William Whiston, adevărul nu admitea compromisuri, iar convingerile personale erau mai preţioase decât laudele din partea oamenilor. Deşi personalitatea sa a generat controverse, Whiston a fost un erudit onest şi un apărător neînfricat al Bibliei, pe care o considera Cuvântul lui Dumnezeu. — 2 Timotei 3:16, 17.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 26]

Copyright British Museum