Ştiri si semnificaţia lor din substrat

● „RUGATI-VA, PLATITI MAI TIRZIU“

Sub titlul „Rugaţi-vă acum, plătiţi mai tîrziu“, ziarul „Inquirer“ care apare în Philadelphia, a relatat despre o încercare, care va fi întreprinsă în curînd din partea bisericească în SUA. O grupă de 10 biserici — printre care unele denominaţiuni însemnate ale Bisericii luterane, ale Bisericii episcopale, ale Bisericii metodiste şi baptiste — doreşte să încerce să încaseze colectele cu ajutorul biletelor de credit. Prin încercarea care a fost organizată de Consiliul Naţional al Bisericilor, urmează ca membrii bisericii să fie încurajaţi să dea împuternicire prin mandat de lungă durată să vireze Bisericii, în fiecare lună, o anumită donaţie. Prin aceasta să se realizeze după cuvintele unui vorbitor al Consiliului ca Biserica să-şi aibă încasările ei regulate, chiar dacă membrii comunităţii nu sînt prezenţi, mai ales în momente de slabă activitate, cum ar fi în decursul vacanţei de vară. In raportul cu privire la încercare, se spune că în acest program ar participa acele persoane, care „dau afacerii ceea ce este al afacerii — un profit“. Cum? „Băncile participante vor debita pentru o recontabilizare 65 cenţi, iar pentru operaţiunea pe biletul de credit vor băga în buzunar 3 la sută din fiecare donaţie.“ Dineva, evident, trage folos din această intreprindere. Dar ce folos spiritual are din aceasta cel ce merge la biserică?

● UN SAVANT SI CREDINTA LUI IN DUMNEZEU

Sir Isaac Newton, savantul englez care a trăit în secolele al 17-1ea şi al 18-1ea, a dezvoltat calculul diferenţial, a cercetat lumina şi a descoperit legea gravitaţiei. Enciclopedia Brockhaus, denumeşte cartea sa „Bazele matematice ale ştiinţelor naturii“ drept „cea mai importantă lucrare pentru cercetarea progresului fizicii şi astronomiei“. Dintr-o carte apărută nu demult sub titlul: „The Religion of Isaac Newton“ (Religia lui Isaac Newton) reiese că acest cunoscut savant avea şi un înalt respect pentru cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia. Interesul său faţă de Dumnezeu s-a dezvoltat nu doar la o vîrstă înaintată, ci la preocupat această temă şi a încercat s-o cerceteze încă din anii tinereţii.

Intr-o recenzie a acestei noi cărţi, — recenzie, care a apărut în revista „Scientific American“ (august 1975), se spune: „Pentru Newton . . . . au existat două posibilităţi de a cerceta lumea creată de Dumnezeu şi anume: cu ajutorul cărţii naturii şi cu ajutorul Bibliei“. După cum Newton singur a spus-o, el s-a ţinut de următoarea riglă de măsură: „Adevărul se găseşte în simplitate, nu în ceva complicat sau confuz . . . El este un Dumnezeu al ordinii, nu al dezordinii.“ (Vezi 1 Cor. 14:33.) Oamenii care-şi închipuie că gîndesc în mod ştiinţific, ar face bine să-şi aducă aminte de aceste cuvinte, dacă ei leapădă ca nevrednic de crezare raportul modest, simplu, al Bibliei despre creare, inclusiv crearea primei perechi de oameni, şi ceea ce spune ea despre originea păcatului şi despre îngrijirea pentru mîntuirea omenirii.

In recenzia cărţii se spune în continuare: „Newton nu s-a necăjit din pricina declaraţiilor şirete despre treime (învăţătura nebiblică a trei persoane identice într-un singur Dumnezeu). Dumnezeul Cel Atotputernic, în care el credea se lasă explicat prin cuvinte simple şi nu prin concepţii filozofice abstracte.“ La începutul anului 1690 Newton a redactat un manuscris în care el a încercat să dovedească că textul biblic, care a fost folosit ca sprijin pentru treime, a fost o falsificare mai tîrzie a textului originar. Cercetări ulterioare care au fost efectuate între timp, au confirmat părerea sa. Aceasta se referă îndeosebi la cuvintele din 1 Ioan 5:7, la care, după cum chiar în traducerile catolice se admite, este vorba de o interpolare, prin care dineva a voit să sprijine dogma trinităţii.