Podoaba perilor albi
CÎT de emoţionant ar fi să vorbeşti cu bărbaţi fideli şi cu femei fidele din vechime! Imaginează-ţi că vorbeşti cu bărbaţi cum ar fi Noe, Avraam, Moise şi Ioan Botezătorul, precum şi cu femei cum ar fi Sara, Rahav, Rut şi Debora! Nu ai fi încîntat să-i auzi istorisindu-ţi relatări ale unor evenimente remarcabile din trecutul îndepărtat la care au fost martori oculari?
Chiar şi în prezent, nu te-ai bucura să îi auzi pe unii Martori fideli în vîrstă împărtăşind experienţe referitoare la modul în care atît ei, cît şi alţii, şi-au păstrat integritatea faţă de Dumnezeu suferind pentru dreptate încercări cum ar fi interdicţii, bătăi şi întemniţări? Cu siguranţă că da! Iubirea noastră pentru Dumnezeu şi aprecierea pe care o nutrim faţă de ei ar creşte în timp ce ei ne-ar vorbi despre sentimentele lor şi îndeosebi despre recunoştinţa lor sinceră faţă de îngrijirea iubitoare a lui Iehova.
În rîndurile poporului lui Dumnezeu, fidelii bărbaţi şi femei în vîrstă au fost întotdeauna respectaţi pentru experienţa, cunoştinţa şi înţelepciunea lor. De fapt, în Legea dată de Dumnezeu israeliţilor era inclusă următoarea poruncă: „Să te scoli înaintea perilor albi şi să cinsteşti pe bătrîn. Să te temi de Dumnezeul tău: Eu sînt DOMNUL“ (Leviticul 19:32). Cuvîntul ebraic pentru vîrstă sau vîrstă înaintată derivă dintr-o rădăcină care înseamnă „a încărunţi“ şi este redat, de asemenea, prin „peri albi“. Astfel israeliţilor li se cerea să se ridice în picioare în semn de respect înaintea unei persoane în vîrstă, făcînd lucrul acesta cu o teamă reverenţioasă faţă de Dumnezeu.
Există oare astăzi această atitudine plină de respect? De exemplu, le deschid oare tinerii cu amabilitate uşa celor în vîrstă? Oferă oare tinerii adulţi de obicei locul într-un lift încărcat unei persoane în vîrstă? Sau persoanele mai tinere îi cedează oare, în general, locul unei persoane în vîrstă într-un autobuz sau într-un metrou aglomerat? Chiar şi în rîndul creştinilor s-a observat că nu se procedează astfel.
Totuşi, pentru a-i plăcea lui Iehova Dumnezeu, creştinii trebuie să acţioneze în armonie cu acest punct de vedere şi să evite modul de a gîndi, de a vorbi şi de a acţiona al celor care sînt ‘iubitori de sine, neascultători de părinţi, nemulţumitori şi neiubitori de bine’ (2 Timotei 3:1–5). Ce spune, aşadar, Cuvîntul lui Dumnezeu despre tinereţe în raport cu perii albi?
Tăria tinereţii
Biblia recunoaşte forţa tinereţii şi avantajele ei, declarînd: „Slava tinerilor este tăria lor“ (Proverbele 20:29). În Israelul antic, tăria tinerilor leviţi era folosită la templu, adeseori pentru multe dintre îndatoririle mai grele. Astăzi, o mare parte din activitatea desfăşurată în tipografii, în casele Betel şi în lucrările de construcţii ale Watch Tower Society este efectuată de către tineri şi tinere care şi-au oferit forţa şi capacităţile pentru a contribui la înaintarea intereselor Regatului (Matei 6:33). Ei se bucură în felul acesta de privilegii excelente în serviciul lor pentru Dumnezeu.
Proverbul citat mai sus se încheie cu cuvintele: „Dar podoaba bătrînilor sînt perii albi“. Atunci cînd forţa tinereţii se îmbină cu experienţa şi înţelepciunea anilor, rezultă o legătură foarte puternică.
Să ilustrăm acest lucru: Un tînăr ucenic tîmplar căruia i s-a cerut să monteze un panou oarecare caută să-şi îndeplinească sarcina folosindu-şi vigoarea tinereţii. Un tîmplar mai în vîrstă şi mai experimentat observă faptul că, în pofida forţei sale, pentru a înfige un cui, tînărul ajutor loveşte de mai multe ori cuiul. Lucrătorul mai în vîrstă îi recomandă tînărului să apuce ciocanul de capătul cozii, în loc să-l apuce aproape de capul metalic. Acest lucru îi permite tînărului să bată cuiele cu mai multă forţă, economisind timp şi energie.
În mod similar, o femeie tînără şi energică s-ar putea să înveţe prin încercări repetate faptul că unele ţesături se vor degrada dacă nu sînt spălate conform instrucţiunilor. O femeie cu experienţă ştie însă cît de important este faptul de a-ţi face timp să sortezi îmbrăcămintea şi să speli unele articole separat. Ea ştie, de asemenea, că poate evita să calce unele articole de îmbrăcăminte dacă le împătureşte după ce le ia de pe frînghia de întins rufe sau din maşina de uscat rufe.
Învăţînd din experienţa altora, oamenii îşi pot face viaţa mai uşoară. Vine însă un timp cînd chiar persoanele care au foarte multă experienţă nu pot să mai îndeplinească unele activităţi pe care cu cîţiva ani în urmă le efectuau cu uşurinţă. Un scriitor a remarcat pe bună dreptate: „Cît de bine ar fi dacă tinerii ar avea cunoştinţă, iar cei vîrstnici forţă“. Dar cît de bine este cînd cei vîrstnici apreciază forţa celor tineri şi le împărtăşesc cu răbdare din experienţa pe care au acumulat-o de-a lungul anilor — iar tinerii acceptă cu umilinţă unele sugestii! În felul acesta trag foloase ambele categorii de vîrstă.
Cum se cîştigă această podoabă
Însă vîrsta în sine nu ajunge. „Nu vîrsta aduce înţelepciunea, nu bătrîneţea te face în stare să judeci“, a spus tînărul Elihu (Iov 32:9; Eclesiastul 4:13). Pentru a fi într-adevăr preţuită pentru perii săi albi, o persoană în vîrstă ar trebui să fi făcut ceva mai mult în viaţă decît doar să-şi petreacă în mod trîndav ziua privind la televizor, asistînd la întreceri sportive sau distrîndu-se în vreun alt mod. Chiar şi în anii tîrzii, o persoană în vîrstă trebuie să continue să înveţe.
Unele persoane se laudă cu modul în care vor ele să facă lucrurile, sau spun: „Experienţa este cel mai bun învăţător“. Totuşi, Cuvîntul lui Dumnezeu sfătuieşte: „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta un sfat înţelept“ (Proverbele 1:5; compară cu 1 Corinteni 10:11). Experienţa nu este întotdeauna cel mai bun învăţător, deoarece putem învăţa din greşelile altora fără să trebuiască să comitem şi noi aceleaşi greşeli. În plus, un creştin nu va uita că „perii albi sînt o cunună de slavă, dacă se găsesc pe calea dreptăţii“ (Proverbele 16:31). O viaţă petrecută slujindu-i în mod fidel lui Iehova este un lucru frumos din punctul de vedere al lui Dumnezeu şi merită respectul altora deoarece este un bun exemplu. Desigur, faptul de a învăţa despre Dumnezeu şi de a dobîndi experienţă „pe calea dreptăţii“ poate începe de timpuriu în viaţă şi ar trebui să fie un proces fără sfîrşit. — Romani 11:33, 34.
Acest lucru poate fi ilustrat printr-o experienţă în care este vorba despre un băiat în vîrstă de şapte ani din Suedia. El l-a întrebat pe supraveghetorul Şcolii de minister teocratic al congregaţiei dacă se putea înscrie şi el la şcoală. Supraveghetorul l-a întrebat: „De ce?“ Atunci, băiatul a răspuns: „Nu ne putem irosi toată viaţa fără să facem ceva!“ (Eclesiastul 12:1). Iată un exemplu pozitiv atît pentru tineri, cît şi pentru cei în vîrstă!
Să onorăm perii albi!
O tendinţă îngrijorătoare care se manifestă în societatea modernă constă în acordarea unei importanţe deosebite sănătăţii fizice şi capacităţilor atletice, precum şi în desconsiderarea celor în vîrstă. Care trebuie să fie atitudinea creştinilor faţă de cei cu părul alb din congregaţie?
În loc să-i trecem cu vederea pe cei în vîrstă, trebuie să le acordăm consideraţie şi să petrecem un anumit timp în compania lor. De exemplu, la întrunirile săptămînale ale Martorilor lui Iehova de la Sala Regatului, te străduieşti să-i saluţi pe cei în vîrstă? Ei apreciază în mod sincer saluturile celor tineri şi ale altora. Şi cît de mult se bucură cei vîrstnici să fie prezenţi la unele reuniuni ale colaboratorilor în credinţă de diferite vîrste! Chiar dacă un cuplu de tineri căsătoriţi s-ar putea să aibă mai multe interese comune cu alte persoane căsătorite de vîrsta lor, faptul de a include şi persoane în vîrstă printre cei invitaţi la astfel de reuniuni plăcute le-ar aduce satisfacţii. — 1 Tesaloniceni 3:12; 5:15.
Cît de important este să fim plini de consideraţie atunci cînd vorbim cu cei în vîrstă! Cînd un frate în vîrstă care slujeşte de 40 de ani în serviciul lui Iehova a vorbit odată cu un alt bătrîn despre modul în care ar putea fi el folosit în congregaţie, bărbatul mai tînăr a spus: „Tu nu ai prea mult de oferit“. Ce remarcă lipsită de bunăvoinţă! Fratele mai în vîrstă avea mai puţină vigoare decît avusese altădată, participarea sa în ministerul de teren scăzuse într-o oarecare măsură, iar unele privilegii legate de activitatea de supraveghere erau în mod evident prea grele pentru el; totuşi, el avea mult de oferit. El avea înţelepciunea şi experienţa acumulate de-a lungul anilor petrecuţi pe calea dreptăţii. Datorită faptului că asemenea persoane în vîrstă au lucrat cu asiduitate ca predicatori ai Regatului, au suportat persecuţii, au purtat poverile grele ale responsabilităţii creştine şi i-au instruit pe alţii, poporul lui Dumnezeu din prezent se bucură de o organizaţie puternică susţinută de spiritul Său. Aşadar, să dovedim respect faţă de aceste persoane în vîrstă, în calitatea lor de sfătuitori înţelepţi, păstori iubitori şi învăţători capabili.
De asemenea, avem motive întemeiate să acordăm o atenţie plină de consideraţie sugestiilor date de persoane în vîrstă. De exemplu, un frate cu experienţă a sugerat ca uşa unei Săli a Regatului să nu fie amplasată pe latura vestică a clădirii. Fraţii mai tineri, fiind interesaţi mai mult de presupusa frumuseţe a construcţiei, nu au urmat sugestia lui. După cîţiva ani însă uşa a trebuit să fie mutată în alt loc deoarece vîntul şi ploaia care băteau în mod constant dinspre vest o deterioraseră. Înţelepciunea practică şi experienţa au avut o valoare mai mare decît factorii estetici. Dacă cei ce sînt mai tineri îi onorează pe cei mai în vîrstă dînd ascultare opiniilor lor şi înţelepciunii lor practice, aceasta ar putea foarte bine să ducă la economie de timp şi de bani. Chiar dacă nu este urmată o sugestie venită din partea unui frate în vîrstă, acesta poate fi onorat făcîndu-i-se cunoscut că ea a fost luată în consideraţie, dar că alţi factori au condus la luarea altei decizii. — Compară cu Proverbele 1:8.
Priviţi înainte, nu în urmă!
Unele persoane în vîrstă adoptă acest punct de vedere: „Nu mai sînt timpurile de demult cînd şi tu, şi eu eram tineri“. În loc să-şi aţintească însă privirile asupra timpurilor apuse, aceşti creştini în vîrstă pot fi încurajaţi să privească înainte spre ziua în care fie vor obţine răsplata lor cerească, fie îşi vor redobîndi vigoarea tinereţii sub domnia Regatului lui Dumnezeu. Între timp, ei trebuie să fie conştienţi de limitele lor datorate vîrstei. Acest lucru, împreună cu un simţ fin al umorului, sînt ajutoare de nepreţuit atunci cînd un creştin în vîrstă este în mod evident trecut cu vederea în ce priveşte unele privilegii de serviciu.
De exemplu, un frate în vîrstă a fost folosit probabil cu regularitate, cu ani în urmă, la programele ţinute cu ocazia congreselor de district. Acum există mulţi bătrîni capabili şi se face o selecţie amplă a bărbaţilor care au capacitatea de a da învăţătură. Deşi relativ tineri, unii dintre aceşti bătrîni au demonstrat în mod evident zel şi capacitate, ei pot preda bine, pot adresa îndemnuri pline de bunăvoinţă şi sînt capabili să-i încurajeze pe alţii (1 Tesaloniceni 5:12, 13; 1 Timotei 5:17). Ca urmare a acestui fapt, un frate mai în vîrstă care nu apare în cadrul unui program de congres ar putea crede că este trecut cu vederea, şi nu ar fi fericit să vadă că privilegiile respective au fost acordate unor bătrîni de congregaţie mai tineri. Totuşi, acel sentiment negativ care se datorează imperfecţiunii umane poate fi depăşit. De fapt, toţi cei din congregaţie pot acorda sprijin făcîndu-i pe cei în vîrstă să înţeleagă că sînt necesari, că sînt iubiţi pentru fidelitatea lor şi că opiniile lor sînt preţuite.
Desigur, un creştin în vîrstă nu trebuie să uite faptul că şi colaboratorii lui în închinare trebuie onoraţi la fel cum şi lui i-ar plăcea să fie onorat (Matei 7:12; Romani 12:10). În loc să se simtă obligaţi să se retragă din cauza vîrstei lor şi să sufere din cauza unui punct de vedere negativ, cei în vîrstă trebuie să se bucure gîndindu-se la anii petrecuţi de ei în serviciul fidel. Şi, cu siguranţă, fiecare dintre noi trebuie să fie recunoscător pentru faptul că, în urma binecuvîntării lui Iehova, există un număr tot mai mare de supraveghetori competenţi care îşi împart sarcinile de lucru şi îşi asumă responsabilităţi pe măsură ce mulţimi de „alte oi“ se adună în organizaţia creştină. — Ioan 10:16; Isaia 60:8, 22; 2 Timotei 2:2.
Din cauza unei dureri, a sănătăţii precare sau a altor factori, cei cu părul alb devin uneori iritabili. Acest lucru pretinde înţelegere şi empatie din partea celorlalţi membri ai familiei sau ai congregaţiei. De asemenea, acest lucru pretinde ca cei în vîrstă să se străduiască să păstreze o atitudine pozitivă, să rămînă tineri cu inima şi mintea. Cînd, cu cîţiva ani în urmă, colegul mai tînăr de cameră al unui frate în vîrstă, membru al Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova, a părăsit Betelul, fratele în vîrstă i-a cerut colegului său să-i sugereze pe cineva potrivit în locul lui, spunîndu-i că ar prefera un frate matur, dar mai tînăr, care să-l ajute să rămînă tînăr şi activ. Fratele uns care era mai în vîrstă nu intenţiona să se izoleze sau să încetinească ritmul, deoarece exista o amplă activitate de efectuat. Ce exemplu excelent în ce priveşte faptul de a privi înainte şi de a păstra un punct de vedere pozitiv!
În mod incontestabil, „slava tinerilor este tăria lor, dar podoaba bătrînilor sînt perii albi“. Cît de minunat este atunci cînd cei ce sînt mai tineri îşi folosesc energia, iar cei mai în vîrstă îşi folosesc înţelepciunea urmărind calea dreptăţii! Creştini vîrstnici şi tineri deopotrivă simt o mare bucurie în timp ce promovează în mod unit închinarea adevărată adusă lui Iehova Dumnezeu, „Cel Bătrîn de Zile“. — Daniel 7:13.
[Legenda fotografiei de la pagina 28]
Creştinii cu păr alb au mult de oferit în folosul altora