O descoperire de natură diferită în Bahamas
ÎNŞIRATE pe întinderea albastră-azurie a mării dintre Florida şi Cuba asemenea unor pietre de traversare, insulele Bahamas s-au bucurat în anul 1992 de o atenţie fără precedent din partea mass mediei internaţionale. De ce? Deoarece cele mai multe surse autorizate consideră insulele Bahamas drept locul unde a debarcat Cristofor Columb cu ocazia istoricei sale călătorii din 1492, cînd a descoperit continentul american. Al cincilea centenar, sau aniversarea a 500 de ani de la debarcarea lui Columb, din 12 octombrie, a reţinut atenţia internaţională.
Însă, în pofida entuziasmului general, cu ocazia celui de-al cincilea centenar nu au lipsit detractorii. Potrivit unei surse, adresîndu-se celei de-a 23-a Conferinţe a Juriştilor de Culoare, John Carew (profesor de studii internaţionale) a declarat despre Columb că „a declanşat un val de crime în rîndurile locuitorilor din insulele aflate în Marea Caraibilor“. — The Nassau Guardian.
În prezent, nici unul dintre cei 250 000 de locuitori indigeni din Bahamas nu-şi poate regăsi strămoşii în rîndurile băştinaşilor paşnici pe care i-a întîlnit Columb şi pe care i-a descris ca fiind nişte „oameni robuşti, cu corpuri frumoase şi feţe foarte fine“. Ce s-a întîmplat cu acei insulari? A History of the Bahamas răspunde: „Între anii 1500 şi 1520, întreaga populaţie a insulelor Bahamas, probabil circa 20 000 de lucayani, au fost transportaţi cu forţa“ ca sclavi, pentru a lucra în minele spaniole de aur din Hispaniola.
După ce au fost depopulate în acest fel, insulele Bahamas au fost „redescoperite“ întîi de britanici şi, mai tîrziu, de grupuri mari de „loialişti“. ‘Loialiştii’ au fost în principal proprietari de plantaţii veniţi din coloniile nord-americane. Loiali Coroanei Britanice, ei au fugit de războiul de independenţă care era gata să izbucnească pe continent. Locuitorii de azi din Bahamas sînt, în esenţă, descendenţi ai acelor colonişti şi ai sclavilor lor. După ce au fost eliberaţi, mulţi sclavi au păstrat numele foştilor lor stăpîni.
O descoperire de natură diferită
Este aproape sigur faptul că Columb s-a autoconsiderat, într-un anume fel, misionar. Se spune că el a declarat: „Dumnezeu m-a făcut mesagerul unui cer nou şi al unui pămînt nou . . . El mi-a arătat unde să găsesc acest pămînt nou“. Însă pustiirea care a urmat a demonstrat altceva. Dreptele ‘ceruri noi şi pămînt nou’ au trebuit să aştepte o descoperire de natură diferită. — 2 Petru 3:13.
În 1926, au sosit în Bahamas Edward McKenzie şi soţia sa. Spre deosebire de descoperitorii dinaintea lor, acest umil cuplu jamaican a venit să caute oameni sinceri cărora să le poată dărui o comoară. Ei au fost primii care au adus în Bahamas vestea bună a Regatului lui Dumnezeu (Matei 13:44; 24:14). Mai tîrziu, în acelaşi an, li s-au alăturat alţi doi jamaicani, Clarence Walters şi Rachel Gregory. În 1928, existau în Bahamas şapte vestitori ai Regatului. Timp de patru ani ei au lucrat asiduu, predicîndu-le insularilor vestea bună.
Apoi a venit E. P. Roberts, un orator plin de dinamism din Trinidad. Prelegerile sale ţinute în săli publice de întrunire au contribuit mult la risipirea unor convingeri false şi au sensibilizat inimile multora cu ajutorul adevărului biblic. La una dintre aceste întruniri s-a aflat printre auditori, ascultînd captivat, Donald Oscar Murray, care a fost numit mai tîrziu cu afecţiune D. O. În cele din urmă, el s-a aflat în fruntea lucrării.
Misionara Nancy Porter îşi aminteşte bine de modul în care se exprima D. O. Murray în rugăciunile sale fierbinţi prin care cerea ajutor pentru lucrarea de predicare. În 1947, Nancy şi soţul ei George, împreună cu alţi doi fraţi, au fost primii misionari trimişi în Bahamas de Watch Tower Society. Ea îşi aminteşte: „Cred că nu vom uita niciodată prima întrunire la care am asistat. Erau prezente nouă sau zece persoane. Fratele Murray prezida şi a deschis programul cu o rugăciune, mulţumindu-i lui Iehova pentru sosirea misionarilor. Era nevoie de ajutor, a spus el, şi «ne-am rugat atît de mult timp pentru ajutor». Watch Tower Society promisese că li-l va trimite, iar acum noi eram aici. Rugăciunea a fost atît de emoţionantă încît ne-a făcut să simţim că doream să rămînem fără a nutri vreodată dorinţa de a pleca“. În prezent, după aproximativ 45 de ani şi în pofida morţii soţului ei, sora Porter încă le duce mîngîietorul mesaj al Regatului locuitorilor acestor insule.
Începînd îndeosebi din anul 1947, lucrarea de predicare din Bahamas a tras mari foloase în urma vizitelor efectuate cu vaporul de unii miniştri cu timp integral, precum şi de alţi vestitori. Adesea ei au trebuit să navigheze printre bancuri de nisip periculoase şi prin locuri cu adîncime mică şi cu fundul neregulat, iar apoi au mers prin apă pînă la ţărm pentru a duce vestea bună în aşezări izolate. Acele eforturi de început aduc roade chiar şi în prezent.
În 1950, s-a ajuns la un moment crucial. În luna decembrie a acelui an, preşedintele de atunci al Watch Tower Society, Nathan H. Knorr, şi secretarul său, Milton G. Henschel, au vizitat pentru prima dată insulele Bahamas. Fratele Knorr s-a adresat unei asistenţe de 312 persoane adunate în Mother’s Club Hall, o clădire mică, de lemn, situată pe strada Jail Alley. Au fost prezente chiar şi cîteva personalităţi, inclusiv un membru al parlamentului şi editorul unui cotidian. În seara aceea, fratele Knorr a anunţat înfiinţarea unei filiale a Watch Tower Society în Bahamas.
Reacţia prietenoasă a insularilor
În general, prietenoşii locuitori ai insulelor Bahamas au ascultat mesajul Regatului. O dificultate reală o constituia însă faptul de a ajunge la ei. De ce o dificultate? Ei bine, deşi majoritatea locuitorilor trăiesc în capitală, oraşul Nassau, şi pe insula vecină, Grand Bahama, ceilalţi sînt împrăştiaţi pe 15 dintre insulele mai mari şi pe cîteva dintre cele 700 de insuliţe şi atoluri care alcătuiesc acest arhipelag.
Înţelegînd necesitatea, un număr tot mai mare de Martori ai lui Iehova locali, precum şi mulţi Martori veniţi din alte locuri s-au mutat în comunităţile aflate pe unele insule mici pentru a da ajutor în efectuarea lucrării de predicare. Lăudabil este faptul că ei au făcut acest lucru cu sacrificii şi cheltuieli considerabile din partea lor. Dar eforturile le-au fost bogat răsplătite.
Un cuplu tînăr s-a mutat pe marea insulă Andros. Într-o zi, în timp ce predicau din casă în casă, au întîlnit un imigrant din Haiti. Există mii de persoane de acest fel în Bahamas. Bărbatul respectiv a acceptat imediat un studiu biblic la domiciliu. Primul studiu a fost ţinut chiar în seara aceea, utilizînd un exemplar în limba engleză şi altul în limba franceză al cărţii Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pămînt. În seara următoare, el a asistat pentru prima dată la o întrunire creştină. În scurt timp, bărbatul respectiv s-a lăsat de fumat, a făcut progrese rapide şi a început să participe în lucrarea de predicare.
În dimineaţa zilei în care urma să fie botezat, bărbatul respectiv a primit o casetă înregistrată din partea familiei sale din Haiti, cu toate că, de cinci ani, nu avusese nici o veste de la ei. Ce anume aveau să-i spună? Ei îi relatau modul în care au devenit Martori ai lui Iehova. Îi explicau că sora lui era deja pionier regular, sau predicator cu timp integral, şi îl îndemnau şi pe el să-i caute pe Martorii locali şi să studieze Biblia cu ei. Este inutil să mai spunem că bărbatul respectiv s-a botezat în ziua aceea, avînd o deplină încredere că făcuse exact ceea ce trebuia.
Reacţii pline de entuziasm de genul acesteia au încălzit inima Martorilor locali. Un număr tot mai mare dintre ei au îmbrăţişat lucrarea de evanghelizare cu timp integral, fapt care a contribuit la creşterea înregistrată. Astfel, în 1988 numărul proclamatorilor Regatului din Bahamas a ajuns la 1 000. Astăzi, în aproape toate insulele mari, există în total circa 1 300 de vestitori ai Regatului care alcătuiesc 19 congregaţii.
Pregătiri pentru viitor
Din cauza creşterii lor numerice, Martorii au găsit cu greu locuri disponibile suficient de mari pentru congresele lor anuale. Două congrese au trebuit să fie ţinute pe insule diferite pentru a face faţă numărului mare de asistenţi. Din acest motiv, s-au luat măsuri pentru construirea unei Săli de Adunări, precum şi a unei noi filiale. Lucrările au început în decembrie 1989. Sute de voluntari locali şi internaţionali au lucrat la realizarea acelui proiect, „din toată inima, ca pentru Domnul“. — Coloseni 3:23.
Fără îndoială, cea mai mare şi mai fericită reuniune a Martorilor din Bahamas, care a avut loc pînă în momentul de faţă, a fost cea ţinută cu ocazia inaugurării, la 8 şi 9 februarie 1992, a noii filiale şi a Sălii de Adunări. Fraţii din toate insulele aşteptau cu nerăbdare crescîndă în timp ce făceau pregătiri în vederea acelui eveniment. Vremea era neobişnuit de rece, şi în noaptea dinaintea programului de inaugurare a plouat. Dar nimic nu a putut stăvili bucuria acelei mulţimi fericite, alcătuite din 2 714 persoane, în timp ce John E. Barr, membru al Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova, a ţinut discursul inaugural intitulat: „Cîntec despre creşterea Teocraţiei“.
Inimile au fost pline de recunoştinţă faţă de Tatăl ceresc, Iehova Dumnezeu, pentru acea ocazie atît de emoţionantă şi de plină de bucurie! Cei prezenţi au fost mai hotărîţi ca oricînd să-şi folosească întreaga energie în lucrarea de instruire spirituală care a făcut necesară acea extindere de ordin fizic.
Afirmaţia că descoperirea lui Columb a constituit un punct de cotitură în ce priveşte ameliorarea condiţiilor din aceste insule va continua probabil să fie un subiect de controversă. Martorii lui Iehova din Bahamas îşi manifestă însă în mod unit recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru că a pus la dispoziţie proclamatori ai Regatului pe care spiritul de sacrificiu i-a îmboldit să înfrunte necunoscutul şi să ducă glorioasa veste bună pe ape altădată neexplorate din punct de vedere spiritual. Lucrarea şi „descoperirea“ lor a însemnat pentru toţi căutătorii adevărului din Bahamas obţinerea unor bogăţii spirituale care depăşesc orice comparaţie.
[Harta/Fotografiile de la paginile 24, 25]
(Vezi publicația)
I. Bahama Mare
I. Abaco
I-le. Andros
I. New Providence
Nassau
I. Eleuthera
I. Cat
I. Exuma Mare
I. Rum Cay
I. San Salvador
I. Long
I. Crooked
I. Acklin
I. Mayaguana
I. Inagua Mică
I. Inagua Mare
MAREA CARAIBILOR
FLORIDA
CUBA
[Legenda fotografiilor]
Predicînd în Straw Market
Mergînd prin apă pînă la ţărm pentru a duce vestea bună
Filiala este situată pe o colină cu vedere spre Sala de Adunări