Religia adevărată — cum poate fi ea identificată?

“. . . să vă umpleţi de cunoştinţa exactă a voinţei lui . . ca să–i fiţi plăcuţi lui pe deplin.“ — Col. 1:9, 10, NW

1–4. (a) Cum gîndesc multe persoane cu privire la judecata în probleme religioase? (Fapte 18:12–17) (b) De ce ai putea gîndi şi tu sau alţii în felul acesta?

DACA două persoane ar discuta în contradictoriu asupra problemei care este adevărata religie şi ţi–ar cere să decizi tu ca ‘judecător’ care este cea corectă, ai dori tu să judeci?

² Puţine subiecte mai sînt atît de controversate ca religia. Istoria ne oferă un remarcabil exemplu care–l implică pe unul dintre conducătorii de la început ai creştinismului, pe apostolul Pavel. După ce era gata să aibă loc o răscoală stîrnită din cauza părerilor religioase diferite, Pavel a fost arestat. Cazul său a ajuns la urechile lui Festus, guvernatorul roman al provinciei Iudeea. Acuzatorii lui Pavel erau conducători religioşi evrei, inclusiv marele preot Anania. Mai tîrziu Festus i–a relatat regelui Irod Agripa al II–lea ceea ce se întîmplase:

³ “Cînd au fost confruntaţi (cu Pavel) acuzatorii lui nu l–au învinuit de nici una din nelegiuirile la care mă aşteptam eu; ci ei au avut doar nişte discuţii în contradictoriu cu el asupra religiei lor“. Fapte 25:18, 19, Jerusalem Bible.

⁴ După cum îţi poţi da bine seama, guvernatorului Festus i–a fost silă să se amestece într–o dispută religioasă. Multe persoane simt că ar fi neînţelept să pretindă că au religia adevărată sau să încerce să decidă dacă o anumită religie este adevărată. Poate ai auzit şi tu punctul de vedere în aparenţă înţelept şi liberal: ‘Să creadă fiecare ce vrea. In toate religiile este ceva bun.’

5. De ce se poate spune că orice individ este implicat în probleme de religie?

⁵ Insă toţi sîntem implicaţi categoric — acesta este un subiect pe care noi personal nu–l putem evita. In ciuda accentului sporit care se pune pe a fi ştiinţific sau pe ateism în lumea comunistă, religia este o parte a construcţiei noastre lăuntrice. După cum a exprimat această idee o enciclopedie:

“In întreaga familie umană existentă în toate epocile şi răspîndită în toate ungherele pămîntului, nu există nici o singură excepţie bine autentificată de la faptul că, mişcat de un impuls interior şi călăuzit de revelaţie sau de tradiţie, omul se închină la ceva ce crede că este înzestrat cu atributele unei fiinţe superioare.“

6, 7. Ce motive de a face cercetări cu privire la religia adevărată are cineva?

⁶ Volumul Religie şi filozofie spune următoarele despre religia din trecutul îndepărtat: „Originea lumii şi locul omului în ea era tot atît de deconcertantă ca şi moartea. Explicaţiile acestor lucruri erau extrem de diverse, dar ele încă mai constituie fundamentul religiilor moderne. Cu toate că ştiinţa poate explica cele mai multe fenomene din toate domeniile, oamenii de pretutindeni încă tot mai caută o speranţă dincolo de cele cîteva decenii ale existenţei lor individuale.“

⁷ Desigur că privitor la răspunsurile la aceste probleme fundamentale şi la speranţa de viitor noi nu am vrea să ne bazăm pe o amăgire sau pe un mit. De aceea noi avem motive serioase de a cerceta această problemă a identificării religiei adevărate.

8. Ce gînduri i–ar putea trece cuiva prin minte cînd contemplă universul?

⁸ Părerea ateiştilor e că nu există Dumnezeu, pe cînd agnosticii Spun că nimeni nu ştie în realitate dacă noi existăm cu adevărat. Dar satisfac oare, într–adevăr, aceste păreri, sau sînt ele în armonie cu faptele? Unii împărtăşesc ideile exprimate de Will Durant care face această afirmaţie:

“Eu simt imboldul Creatorului în toate lucrurile vii şi bănuiesc că există ceva ce–i corespunde chiar şi în atom, în toţi electronii lui explozivi. Un atom nu este un lucru mort. El este un lucru ce palpită . . . de viaţă. Si, în consecinţă, nu mă pot gîndi la univers ca la o masină. O maşină nu palpită de viaţă. Ea este cu desăvîrşire statică dacă cineva care palpită de viaţă nu o pune în mişcare.“

Mulţi oameni şi chiar şi unii agnostici s–au încleştat cu astfel de idei în căutarea răspunsului vieţii şi s–au convins pe cale raţională că această inteligenţă superioară, acest Creator, trebuie să dea şi răspunsurile sau informaţiile necesare pentru creaturile sale, întocmai aşa cum şi noi, oamenii, procedăm faţă de copiii noştri.

IN CAUTAREA ADEVARATEI RELIGII

9. Pentru ce atitudinea de orientare spre Biblie a unui anumit iranian a fost raţională?

⁹ Cei care caută cu sinceritate adevărul recunosc în general că trebuie să existe un Dumnezeu şi că el, în mod logic, trebuie să–şi dezvăluie voinţa şi să ofere răspunsuri la întrebările: de ce existăm, ce înseamnă viaţa şi ce ne va aduce viitorul? Observaţi cazul unui iranian din Berlinul de vest. Cu ani în urmă tatăl său era un politician cu influenţă, dar după o răsturnare politică el şi–a dus familia în Rusia unde fiul său şi–a făcut studiile şi a ajuns inginer. Cu timpul tînărul s–a mutat în Berlinul de est, iar apoi a cerut azil politic în Berlinul de vest. El explică:

“Desi aparţineam unei religii orientale, n–am fost activ în privinţă religioasă. Totuşi, încă din copilărie am crezut în Dumnezeu şi am meditat adeseori asupra scopului vieţii şi la problema de ce există atît de multe religii. In vara anului 1975 am întîlnit doi Studenţi ai Bibliei şi am discutat cu ei asupra scestor probleme. Din explicaţiile lor am putut trage concluzia că Biblia este inspirată de Dumnezeu. Ei m–au vizitat acasă şi ne–am adîncit în discuţii privitoare la deosebirile dintre religii. Ei mi–au lăsat cartea WHAT HAS RELIGION DONE FOR MANKIND?a (Ce a făcut religia pentru omenire?) Explicaţiile din ea, bazate pe Biblie au adus schimbări în întreaga mea concepţie despre viaţă. Ceea ce am aflat şi schimbările petrecute astfel în gîndirea şi acţiunile mele mi–au procurat multă bucurie.“

Cît de raţional a fost pentru acest inginer faptul de a acorda atenţie Bibliei! Biblia include cărţile sacre cele mai vechi şi de cea mai largă circulaţie. Ea este singura carte care ţine cu tărie să răspundă la întrebările al căror răspuns ne este atît de necesar — De ce existăm? De ce murim? Ce va aduce viitorul?

10. Ce se poate observa cu privire la faptul dacă toate religiile care utilizează Biblia învaţă în esenţă aceleaşi lucruri?

¹⁰ Cînd amintim Biblia reacţionăm punînd întrebarea: ‘Ei bine, oare majoritatea celor ce acceptă Biblia cred în esenţă acelaşi lucru?’ Mulţi au această părere. Insă hotărît că nu aşa stau lucrurile. Ca şi în cazul inginerului din Berlinul de vest, milioane de oameni sinceri şi inteligenţi care au examinat această controversă vitală a închinării adevărate ştiu că există mari deosebiri între învăţăturile şi practicile diferitelor religii care pretind că se întemeiază pe Biblie. Si, sinceri să fim, există deosebiri imense şi între majoritatea acestor religii şi Biblia însăşi. Aceste deosebiri pot implica întregul tău mod de abordare a vieţii şi a religiei. In timp ce vom examina cîteva puncte de bază şi vitale, analizează–ţi propria religie sau credinţă. Intreabă–te: ‘Caut eu personal închinarea adevărată?’ Si dacă vezi că în anumite privinţe credinţa sau practicile tale sînt în dezacord cu adevărata religie, gîndeşte–te serios ce atitudine vei lua.

11. De ce ar trebui să fim dispuşi cu toţii să avem în vedere anumite corectări în legătură cu credinţa şi conduita noastră?

¹¹ Necesitatea probabilă de a ne corecta credinţa sau conduita n–ar trebui să–l surprindă pe cel ce s–a familiarizat cu Biblia. De pildă, Isus Cristos a spus următoarele chiar cu privire la unele dintre persoanele religioase cin zilele sale: ‘închinarea pe care o aduc ei este fără valoare; doctrinele pe care le învaţă ei nu sînt decît regulamente omeneşti.’ (Mat. 15:9, J.B.) Nu este doar o problemă de doctrină. Iacob, fratele vitreg al lui Isus a scris: „Credinţa este moartă dacă este despărţită de fapte bune“ şi: „Nimeni nu trebuie să–şi închipuie că este religios în timp ce continuă să se înşele singur şi să nu–şi ţină limba sub control; cine face astfel are o idee greşită despre religie.“ — Iacob 2:26; 1:26, J.B.

O RELATARE CHEIE

12, 13. Ce detalii care l–ar putea ajuta pe cineva în străduinţa de a identifica religia adevărată conţine relatarea despre Adam şi Eva?

¹² In reflectarea asupra problemei adevăratei religii mulţi oameni se vor gîndi probabil mai întîi la ceea ce a învăţat şi a făcut Isus. Dar înainte de a examina aceste lucruri, să acordăm o oarecare atenţie primei cărţi a Bibliei, Geneza. Oamenii din toată lumea cunosc ceea ce spune ea despre Adam şi Eva. In ciuda faptului că această relatare pare atît de simplă, ea ne oferă cheia în identificarea caracteristicilor adevăratei religii.

¹³ Pe scurt, Geneza relatează că Dumnezeu l–a creat indiscutabil pe om, alcătuindu–l din elementele pămîntului şi apoi „i–a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit un suflet viu.“ (Gen. 2:7) Creatorul a desemnat unul din pomii din grădina în care trăia Adam să reprezinte cunoştinţa binelui şi a răului şi a poruncit: „Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el vei muri negreşit.“ (Gen. 2:16, 17) Dumnezeu a indicat în felul acesta dreptul său de a hotărî ce este bine şi ce este rău. Adam n–a fost lăsat să afle singur prin încercări dureroase şi prin eroare ce este bine şi ce este rău, sau care este adevărata religie ori cea falsă. Creatorul a făcut şi o femeie, Eva, şi i–a prezentat–o lui Adam ca tovarăşă permanentă. Noi citim: „Iată de ce va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.“ (Gen. 2:24) Acum, în căutarea noastră de a identifica religia adevărată noi putem afla multe din această bine cunoscută relatare.

14. Cum ai putea dezbate cu cineva ceea ce spune Geneza şi ceea ce spune teoria evoluţiei?

¹⁴ In primul rînd Biblia declară deschis că omul a fost creat indiscutabil de către Dumnezeu (Gen. 2:7) Ea nu spune că el s–a dezvoltat în milioane de ani dintr–o formă oarecare de viaţă animală. De ce? Pentru că raportul declară fără echivoc că animalele trebuiau să se reproducă „după propriul lor soi“. (Gen. 1:21, 24, NW). E adevărat că există posibilitate de variaţie înăuntrul soiului animal, aşa cum e în cazul multelor tipuri şi talii din familia pisicii. Dar legea lui Dumnezeu a impus o limită, astfel încît animalele să nu se poată dezvolta dintr–un soi animal în altul şi nici în om, care este specia supremă de pe pămînt. In afară de aceasta, n–a fost găsită niciodată nici o formă intermediară de viaţă. Acceptă religia ta relatarea biblică, sau păşeşte alături de populara dar nedovedita teorie a evoluţiei.

15. Ce spune Geneza despre viaţa lui Adam şi Eva şi despre perspectivele lor?

¹⁵ Putem reţine apoi faptul că Adam a fost creat cu perspectiva vieţii fără sfîrşit aici pe pămînt. Dumnezeu a spus că dacă nu va asculta va muri. Contrariul este limpede. Dacă va asculta de Dumnezeu nu va muri. El va continua să trăiască pe pămînt. Ca şi ce? Ca suflet uman. N–am citit oare că „omul a devenit un suflet viu“? Gen. 2:7.

16–18. Cum ai putea folosi în dezbaterea cu cineva privitoare la religia adevărată ceea ce spune Geneza despre sufletul uman, despre moarte şi despre posibilitatea vieţii după moarte?

¹⁶ Aceste fapte sînt semnificative deoarece multe religii susţin că fiecare om are înăuntrul său un suflet nemuritor. Aceasta a fost o învăţătură proeminentă în Egiptul şi în Babilonul antic, dar se mai găseşte încă la multe religii. Este ea însă în acord cu ceea ce se spune în Biblie despre Adam? Cîtuşi de puţin! Adam deci nu avea înăuntrul lui un suflet nemuritor — ci el era un suflet. Si ce trebuia să se întîmple la moarte? Trebuia să primească viaţă nemuritoare ca spirit? Nu! Dumnezeu a spus că el se va întoarce în pămînt, „căci ţărînă eşti şi în ţărînă te vei întoarce.“ (Gen. 3:19) Moartea lui Adam trebuia să fie o pedeapsă pentru violarea legii lui Dumnezeu şi nu un pas spre viaţă nemuritoare altundeva.

¹⁷ Intreabă–te: „Aşa ceva mă învaţă religia mea?“ Biblia nu învaţă nicăieri că oamenii au suflete nemuritoare care supravieţuiesc moartea trupului. Ea oferă o speranţă mai bună — şi anume aceea că Dumnezeu este în stare să aducă înapoi, la viaţă ca suflet, pe cineva, înviindu–l la viaţă pe pămînt sau în domeniul spiritual. — Fapte 24:15; 1 Cor. 15:35–38.

¹⁸ Avînd în vedere ceea ce citim în Geneza, susţine religia ta că scopul lui Dumnezeu cu privire la oameni a fost ca aceştia să trăiască necontenit pe pămînt? Multe dintre religiile principale concentrează atenţia asupra unei vieţi de după moarte în ceruri, în nirvana sau în altceva de felul acesta. O trăsătură caracteristică a religiei adevărate este acceptarea învăţăturii Bibliei că pămîntul este patria omului unde Dumnezeu are în vedere ca oamenii să trăiască pentru totdeauna. — Is. 45:18.

CONDUITA ESTE IMPLICATA ŞI EA

19, 20. Cum poţi folosi ceea ce spune Geneza despre pomul cunoştinţei binelui şi răului pentru a–i ajuta cuiva să examineze practicile religiei sale?

¹⁹ Trebuie să observăm de asemenea că religia adevărată, aşa cum este revelată în Geneza, implică nu numai anumite doctrine şi credinţe, ci şi conduita.

²⁰ Cînd Adam şi Eva au violat legea lui Dumnezeu privitoare la fructul acelui pom, cel mai grav aspect al păcatului comis de ei a fost neascultarea lor. Dar ai luat tu vreodată în considerare faptul că ei, în acelaşi timp, au luat ceva ce nu le aparţinea? Intr–un anumit înţeles lucrul acesta poate fi calificat drept furt. Pentru neascultarea lor, pentru păcatul lor care a inclus furtul, ei au fost izgoniţi din grădina închinării adevărate. După cum ştii probabil, cele mai multe religii vorbesc împotriva furtului, nu–i aşa? Dar ce fac ele practic în cazul unui hoţ care nu se căieşte, fie el spărgător de prăvălii, fie un infractor dintre „gulerele albe“b) care delapidează banii publici sau procedează fraudulos în afaceri? Ii exclud ‘din comunitate’ aşa cum Dumnezeu l–a scos pe Adam din grădină? Reflectează asupra acestui lucru.

21. Cum se află în contrast ceea ce spune Geneza capitolul 2 cu ceea ce este obişnuit la multe religii? (Gen. 20:1–9)

²¹ Ia de asemenea în considerare problemele căsătoriei. Desi pînă la acest punct al discuţiei noastre n–am examinat decît relatarea despre Adam şi Eva, totuşi, avînd în vedere ataşamentul lor unul faţă de celălalt, ne putem prea bine întreba: „Care este atitudinea religiei mele faţă de căsătorie şi divorţ? Se aşteaptă de la soţi să se ataşeze puternic unul de altul, sau divorţul este un lucru obisnuit şi lesne de realizat?“ Dumnezeu este descris ca ‘urînd divorţul (Mal. 2:16) Este acesta punctul de vedere predominant în religiile pe care le cunoşti sau poate chiar al religiei al cărei membru eşti tu?

EXPERIENTA LUI NOE IN RELIGIA ADEVARATA

22, 23. Cum ai putea discuta cu alţii despre modul de a acţiona al lui Noe şi despre potop, pentru a–i ajuta să distingă religia adevărată? (Ezech. 14:14; Evr. 11:7)

²² Să ne deplasăm acum la o altă relatare biblică ce ne ajută la identificarea religiei adevărate. Ea îl implică pe Noe despre care se povesteşte că „umbla cu adevăratul Dumnezeu“. In timpul cînd „răutatea omului era mare pe pămînt şi toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău“, Noe n–a păstrat pentru sine religia adevărată. El n–a privit–o ca fiind o problemă personală şi privată. El a fost „un predicator al dreptăţii“. Biblia ne povesteşte că Dumnezeu a adus un potop global ca să distrugă răul, dar el i–a păstrat în viaţă pe Noe, pe soţia lui şi pe cei trei fii ai lui împreună cu soţiile lor (Gen. 6:5–8; 2 Petr. 2:5.)

²³ Mulţi pot reacţiona afirmînd că relatarea despre Noe şi potop nu e decît o legendă sau o alegorie. Care este poziţia religiei tale faţă de aceasta? Dacă–l întrebi pe unul dintre fruntaşii ei, îţi va spune că relatarea biblică despre Noe şi potop este interesantă dar că n–ar trebui luată literalmente? Dacă da, atunci ar fi semnificativ să pui această atitudine în opoziţie cu aceea a lui Isus Christos, Fondatorul creştinismului. Isus a acceptat relatarea biblică despre Noe şi deluviul global ca fapt istoric, şi aşa au făcut şi apostolii lui (Luca 17:26, 27; 1 Pet. 3:20.)

24–26. Ce porunci i–a dat Dumnezeu lui Noe şi pentru ce sînt ele demne de a fi luate în considerare?

²⁴ Conform raportului din Geneza capitolul 9, cînd Noe şi familia lui şi–au făcut apariţia din corabia în care supravieţuiseră potopul, Dumnezeu a dat cîteva porunci clare care ne sînt de mare ajutor în identificarea religiei adevărate de astăzi. Citim:

“Tot ce se miscă şi are viaţă să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau ca şi iarba verde. Numai carne cu viaţa ei, adică sîngele ei, să nu mîncaţi. Căci voi cere înapoi sîngele vieţilor voastre . . . Dacă varsă cineva sîngele omului, şi sîngele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.“ (Gen. 9:3–6.)

²⁵ Deşi Dumnezeu a făcut această declaraţie cu milenii în urmă, ea a fost rostită la începutul unui capitol nou în istoria omenirii. Faptul acesta accentuează importanţa ei în a stabili care este religia adevărată. Noe a devenit prin fiii săi strămosul întregii omeniri. De aceea, în mod logic, ce i–a poruncit Dumnezeu lui Noe are aplicare asupra întregii omeniri care locuieşte astăzi pe pămînt.

²⁶ Ce au însemnat acele porunci pentru Noe şi familia sa? Mai întîi, ei nu trebuia să mănînce carnea împreună cu sîngele încă nescurs din ea. Consumarea sîngelui care reprezenta viaţa unui animal ca suflet, a fost interzisă. Lui Noe i s–a spus de asemenea să nu ucidă oameni. Astfel, ca descendenţi ai lui Noe, toţi oamenii trebuie să arate acelaşi respect cuvenit sîngelui şi vieţii dacă vor să aibă aprobarea lui Dumnezeu.

27. In străduinţa de a identifica religia adevărată, ce altă examinare este oportună şi de ce vom privi după armonie?

²⁷ Cu toate că n–am examinat pînă acum decît două rapoarte biblice timpurii, sîntem totuşi în măsură să desprindem cîteva trăsături identificatoare ale adevăratei religii. Intrucît toţi avem dorinţa interioară de a ne închina, ceea ce am examinat pînă în acest loc ne poate fi extrem de folositor. Dar noi putem fi ajutaţi în continuare în identificarea religiei adevărate prin examinarea unor aspecte ale învăţăturilor lui Isus Cristos şi ale apostolilor lui la începuturile creştinismului. Vom vedea astfel armonia dintre partea introductivă a Bibliei şi părţile ei de mai tîrziu cu privire la identificarea trăsăturilor caracteristice ale religiei adevărate.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Biblia spune deschis că omul a fost creat de către Dumnezeu şi că omul însuşi a fost făcut un suflet viu — şi nu că are un suflet nemuritor

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Care este atitudinea religiei tale faţă de căsătorie şi divorţ? Se aşteaptă de la soţi să fie strîns ataşaţi unul de altul, aşa cum învaţă Biblia?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Biblia prezintă relatarea despre Noe şi potop ca o realitate istorică. Aşa ai fost învăţat şi tu?