Nu va mai fi durere!

„‘[Nu va mai fi] ţipăt . . . nici durere. Lucrurile de mai ‘nainte au trecut.’ Iar cel care şedea pe tron, [Dumnezeu], a spus: ‘Iată! Eu fac toate lucrurile noi.’“ — Apoc. 21:4, 5.

ÎŢI poţi imagina că pe pămînt cîndva nimeni nu va mai avea de suferit dureri sufleteşti sau corporale? „Ar fi prea frumos să fie adevărat“, te gîndeşti tu probabil. Totuşi Iehova Dumnezeu, Creatorul omului, a promis acest lucru. În Cuvîntul său, Biblia, el vorbeşte despre un timp în care nu va „mai fi ţipăt . . . nici durere“ (Apoc. 21:4). Cum se va împlini această promisiune?

Împlinirea acestei făgăduinţe nu înseamnă că omul va pierde orice senzaţie de durere. De ce? Fiindcă simţul durerii este de un mare folos. De exemplu, o fată şi-ar putea cauza la curăţatul cartofilor o mică tăietură. Dacă n-ar simţi nici o durere, probabil, s-ar tăia şi mai adînc şi n-ar observa că s-a rănit pînă ce rana n-ar începe să sîngereze. Vedem deci, că cineva care simte o durere, trebuie să întreprindă urgent ceva pentru a evita continuarea contactului cu cauza durerii şi prin aceasta să împiedice o accentuare a vătămării.

Isus Cristos este un exemplu bun în dovedirea că perfecţiunea corporală include şi simţirea durerii. Aşa de exemplu, comportarea nemiloasă a concetăţenilor lui i-a cauzat durere sufletească. După cum raportează Biblia, el era „adînc mîhnit din pricina nesimţirii inimii lor“ (Marc. 3:5). Despre simţămintele lui, cu puţin înainte de a fi trădat, citim în Biblie: „Dar cînd a ajuns totuşi la teama de moarte, el a continuat să se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea lui s-a făcut ca nişte stropi de sînge, care cădeau pe pămînt“ (Luc. 22:44).

Ca odată să nu mai existe nici o durere, nu trebuie înlăturat simţul durerii, ci cauzele suferinţelor omeneşti, cum ar fi: asuprirea, violenţele, boala şi moartea. Cum se va întîmpla aceasta?

Primul pas spre înlăturarea durerilor este nimicirea sistemului prezent de lucruri, care face ca viaţa să ajungă un lucru neîmbucurător pentru milioane de locuitori ai pămîntului. Aceasta înseamnă că toţi cei ce-au exploatat şi ruinat pămîntul, trebuie să fie nimiciţi. Biblia arată că acest lucru se va întîmpla realmente. Ea spune că va veni pentru Dumnezeu timpul „de a-i distruge pe cei ce distrug pămîntul“ (Apoc. 11:18). În fond prin aceasta se vor împlini cuvintele din Prov. 2:21, 22: „Cei oneşti sînt cei care vor locui pe pămînt şi cei ireproşabili sînt cei care vor mai rămîne pe el. Dar în ce-i priveşte pe cei răi, ei vor fi chiar exterminaţi de pe pămînt; iar cît despre cei necredincioşi, ei vor fi smulşi de pe el.“

După nimicirea tuturor celor răi, un guvern drept se va ocupa de toate afacerile pămîntului. În profeţia lui Daniel se spune despre aceasta: „Dumnezeul cerului va ridica un regat, care nu va fi nimicit niciodată. Şi regat însăşi nu va trece la un alt popor. Ea va zdrobi toate împărăţiile [existente] . . . şi le va pune capăt, şi ea însăşi va exista pentru timpuri nedefinite“ (Dan. 2:44).

Sub acest regat toată suferinţa se va sfîrşi. Nimeni nu va mai trebui să sufere sub apăsare, nedreptăţi sau alte forme de nelegiuire. Isus Cristos, suveranul principal, se va îngriji pentru aceasta. Despre felul măsurilor pe care le va lua el, Biblia zice: „El nu va judeca după simple aparenţe şi nici nu va mustra numai după ceea ce aud urechile sale. Îi va judeca cu dreptate pe cei neînsemnaţi şi va trebui să împartă cu echitate admonestări în favoarea celor blînzi ai pămîntului“ (Is. 11:3, 4).

Isus Cristos va lucra împreună cu coregenţii lui la înlăturarea durerilor provocate de boală şi moarte. Măsura prin care se va realiza aceasta, este descrisă simbolic în Biblie ca un fluviu mărginit de pomi roditori. Se spune: „De o parte şi de alta a fluviului se aflau pomii vieţii care produc douăsprezece recolte de fructe, dînd rod în fiecare lună. Şi frunzele copacilor servesc la vindecarea neamurilor“ (Apoc. 22:2). Prin această pregătire oamenii vor fi eliberaţi de toate slăbiciunile şi de imperfecţiuni. Cînd vor fi vindecaţi pe deplin, nu vor mai avea de suferit durerile cauzate de boală, vîrstă înaintată şi moarte. Făgăduinţa inspirată de Dumnezeu, sună: „El va înghiţi moartea pentru totdeauna şi Domnul Iehova va şterge, categoric lacrimile de pe toate feţele“ (Is. 25:8).

Situaţia, că oamenii nu se vor mai îmbolnăvi, nu vor mai îmbătrîni şi nu vor mai muri, nu va duce la alte greutăţi, care ar putea apare, în mod normal, dacă pămîntul ar fi suprapopulat sau dacă bogăţiile pămîntului s-ar epuiza printr-o exploatare excesivă. Creatorul, care este suficient de înţelept pentru a face să înceteze prin regatul său de sub Isus Cristos, bolile, procesul îmbătrănirii şi moartea, posedă şi înţelepciunea şi capacitatea de a împiedica aceasta. Planul său iniţial în legătură cu pămîntul era ca el să fie ‘umplut şi supus’ şi nu supraumplut şi ruinat (Gen. 1:28). Acest plan originar va fi realizat.

Dar ce se va întîmpla cu miliardele de oameni care au murit deja, şi cu cei care vor mai muri pînă la nimicirea ordinii vechi prezente? Vor primi ei ocazia să ia parte la aceste binecuvîntări? Fără îndoială! Isus Cristos a zis: „Nu vă miraţi de acest lucru; căci vine ceasul în care toţi cei ce sînt în morminte vor auzi glasul meu şi vor ieşi afară“ (Ioan 5:28, Bruns).

Dacă ne gîndim ca Dumnezeu intenţionează să facă să înceteze toate durerile de pe pămînt, şi dacă dorim cu adevărat să trăim aceasta, trebuie să procedăm corespunzător. Apostolul Petru şi-a îndemnat fraţii de credinţă: „Deoarece aşteptaţi aceste lucruri, faceţi tot ce puteţi mai bine pentru ca la sfîrşit să fiţi găsiţi de el fără pată, fără cusur şi în pace“ (2 Petr. 3:14).

Dacă dorim într-adevăr să vină timpul în care nu va mai exista nici o durere pe pămînt, atunci ar trebui să dovedim acest lucru, căutînd să nu facem altora dureri sufleteşti sau corporale inutile. Ar trebui să ne supunem smeriţi voiei lui Dumnezeu, după cum a revelat-o el oamenilor în Cuvîntul său, Biblia. Apoi, putem privi încrezători în întîmpinarea timpului în care nu vor mai exista durerile groaznice pe care le-au suferit oamenii în decursul multor veacuri. Într-adevăr, putem să ne numărăm printre cei care vor trage folos din promisiunea lui Dumnezeu, ori supravieţuind sfîrşitul sistemului de lucruri fără de Dumnezeu, ori, în caz că murim înainte, fiind înviaţi dintre cei morţi.