Întrebări de la cititori
● Ce se înţelege cînd se spune despre Osea că s-ar fi abţinut de la contactul conjugal cu femeia sa, Gomer, după ce o primise înapoi? (Osea 3:3).
În Turnul de veghere din 15 iunie 1976, pag. 380, aliniatul 25, s-a spus despre acest vers din care reiese că Osea şi-a pedepsit femeia primită înapoi: „El [a pedepsit-o] impunîndu-i abstinenţă sexuală şi, probabil, el s-a abţinut la fel de la contactul conjugal cu ea.“ Semnificaţia pe care o are în evreieşte versetul biblic menţionat sprijineşte această explicaţie.
Traducerea Lumea Nouă redă Osea 3:3, după înţelesul literal al limbii ebraice: „Apoi i-am spus: ‘Timp de multe zile [un timp nehotărît] vei locui ca fiind a mea . . . Să nu devii a unui alt bărbat; şi eu voi fi la fel cu tine.’“ Ce se înţelege deci prin ultimele cuvinte, „şi eu voi fi la fel pentru tine“? Femeia reprimită a lui Osea, Gomer, nu trebuia numai să nu se culce cu un alt bărbat, ci şi bărbatul ei nu voia să mai aibă cu ea nici un contact sexual o anumită perioadă de timp. Din alte traduceri biblice, reiese clar că Osea n-a vrut să aibă un timp relaţii sexuale cu ea: „Şi nici eu însumi nu voi veni la tine“ (Menge). „Şi nici eu nu voi intra la tine“ (Herder). „Şi nici eu nu mă voi culca cu tine“ (Henne). „Să nu ai relaţii cu nici un alt bărbat: cu toate acestea şi eu voi trăi pentru mine“ (Riessler).
Pentru ce i-a fost impusă, deci, această îngrădire? Osea îşi luase îndurător înapoi pe „femeia sa a curviei“; o cumpărase cu preţul unei sclave şi o iertase. Era însă foarte firesc ca el să pretindă Gomerei o perioadă de abstinenţă sexuală destinată curăţirii. Ea trebuia să se abţină în acest timp de la orice activitate sexuală, chiar de la contactul sexual cu Osea, soţul ei legitim.
Dar cum pot fi armonizate aceste cuvinte cu 1 Corinteni 7:2–5, unde citim că bărbatul şi femeia nu trebuie să se sustragă de la îndeplinirea reciprocă a datoriei conjugale, în afară de cazul unei învoieli între ei? Ceea ce s-a întîmplat în acest caz în căsătoria lui Osea, nu este un model pentru căsătoriţii creştini care să–i îndreptăţească să–şi refuze unii altora contactul sexual ca un fel de măsură de pedeapsă. Cazul Osea - Gomer este mai degrabă un exemplu de îndurare a unui partener conjugal care l-a iertat pe tovarăşul său adulter. Partenerul nevinovat îl primeşte înapoi pe tovarăşul său căit cu adevărat şi îl consideră curăţit.
Cum Osea şi-a primit înapoi femeia, aşa şi Iehova i-a acceptat din nou pe israeliţii necredincioşi în timpul de restabilire care a urmat după anul 537 i.e.n., şi apoi i-a curăţit. Nu li s-a permis să întreţină din nou relaţii adultere cu prinţii păgîni sau cu preoţii idolatrii sau să se încurce cu vreun oarecare obiect destinat cultului idolilor. După propria hotărîre a lui Iehova, nu trebuia să fie întronat nici un rege care nu era din casa lui David pînă ce va veni Mesia, regele legitim (Ezech. 21:27). În decursul acestei perioade de curăţire rămăşiţa căită şi pedepsită a israelului natural, a început astfel să aştepte cu răbdare pe Mesia al ei, care trebuia să–i elibereze de sub stăpînirea naţiunilor păgîne.
În mod asemănător, Iehova Dumnezeu şi-a înnoit legămîntul sau relaţia de căsătorie cu rămăşiţa adevăraţilor israeliţi spirituali după anul 1919, rămăşiţă care a venit cu frică şi cutremur la el. Membrii rămăşiţei n-au voie, prin urmare, să se mai facă vinovaţi de adulter spiritual cu necredincioşii — domnitori sau preoţi —, aşa cum creştinătatea continuă să facă. Abia după un timp de curăţire, Iehova şi-a înnoit relaţia sa intimă de căsătorie cu rămăşiţa Israelului spiritual. În cele din urmă, rămăşiţa a ajuns să recunoască că Iehova este într-adevăr ocrotitorul ei conjugal care o iubeşte şi că între ea şi Iehova există o relaţie sub Noul Legămînt — al cărui mijlocitor este Isus Cristos — relaţie care oferă siguranţă. (1 Tim. 2:5, 6).
5