Sunt hotărâţi să nu se dea bătuţi

EDIŢIA din 22 octombrie 1998 a revistei Treziţi-vă! conţinea un scurt articol despre îndelungata luptă împotriva cancerului pe care a dus-o Matt Tapio, un tânăr de 17 ani. Articolul se intitula „El nu s-a dat bătut“. În cele din urmă, Matt a murit la 19 aprilie 1998, în timp ce se pregătea acel articol.

În articol se cita ce a spus Matt într-un interviu înregistrat care a fost audiat la o întrunire a Martorilor lui Iehova, iar aceste cuvinte i-au mişcat profund pe mulţi cititori tineri. Iată câteva dintre impresiile lor:

Deseree, o tânără de 20 de ani din Canada, a scris cât de impresionate au fost ea şi partenera ei în serviciul cu timp integral când au citit în acest articol ce mult îl iubea Matt pe Iehova: „Ne-au dat lacrimile. Am plâns mult. . . . Cât de mult avem de învăţat cu toţii, în special tinerii, din cuvintele lui Matt: «Faceţi ceea ce puteţi acum. . . . Orice s-ar întâmpla, nu încetaţi niciodată să vorbiţi despre Iehova!»“.

Erin, din Kentucky (S.U.A.), a scris: „Nu m-am putut abţine să nu plâng în timp ce citeam experienţa lui. Întrucât sunt o fată de 16 ani şi mă bucur de sănătate, doresc să fac cât mai mult posibil pentru Iehova atâta timp cât pot, pentru ca, într-o bună zi, când Matt va fi înviat, să-i pot spune personal cât de mult m-a încurajat experienţa lui“. În mod asemănător, Maria, o tânără de 15 ani din Texas (S.U.A.), a mărturisit: „Sunt hotărâtă să fac tot ce pot pentru Iehova atâta timp cât mă mai bucur de sănătate. Sfaturile lui Matt mi-au fost de mare ajutor“.

Jessica, o tânără din Carolina de Sud (S.U.A.), a scris: „Am 13 ani şi, pentru mine personal, a fost foarte încurajator să văd alt tânăr mânat de atât de mult zel şi iubire pentru Iehova. Simplul fapt de a citi despre starea lui Matt Tapio m-a făcut să-mi dau seama ce binecuvântare este să fiu sănătoasă. Am adăugat numele lui Matt la lista fraţilor şi surorilor pe care intenţionez să-i salut în lumea nouă!“

Sara, din San Severino Marche (Italia), a scris: „Articolul m-a mişcat până la lacrimi. Am 17 ani, aceeaşi vârstă pe care o avea Matt când a murit. Întrucât am o sănătate bună, dorinţa mea este aceea de a nu înceta niciodată să vorbesc despre Iehova, exact aşa cum nu a încetat nici Matt, chiar şi în cele mai dificile momente din viaţă. Vă mulţumesc pentru că publicaţi experienţe de acest gen, care ne îndeamnă să-i oferim lui Iehova ce avem mai bun din viaţa noastră, timpul nostru şi energia noastră. — Eclesiastul 12:1“.

Susţinuţi de speranţa învierii

Indiferent că suntem tineri sau bătrâni, în zilele noastre este ceva obişnuit să înfruntăm realitatea morţii. Heidi, o tânără de 19 ani, a făcut următoarea observaţie: „În ultimele două săptămâni am pierdut în moarte două persoane dragi, şi unicul lucru care m-a ajutat să merg înainte a fost speranţa că le voi revedea la înviere.

Sunt foarte mândră de Matt şi de hotărârea lui fermă de a continua să le predice altora în ciuda bolii sale grave. El este un adevărat exemplu pentru toţi şi abia aştept să-l îmbrăţişez la înviere“.

O mamă pe nume Nancy a spus: „Am citit articolul printre lacrimi. Fiica noastră Rachelle a decedat la 11 ianuarie 1996 din cauza unei tumori la trunchiul cerebral, exact cu două zile înainte ca Matt să-şi realizeze obiectivul de a se boteza. Rachelle avea doar şase ani când tumora i-a luat viaţa, dar, asemenea lui Matt, ea a fost o luptătoare şi a făcut întotdeauna tot posibilul să-i fie plăcută lui Iehova.

Va fi o zi glorioasă când Iehova ne va da binecuvântarea de a ne vedea fiica sănătoasă şi gata să se bucure din plin de copilărie. Asemenea lui Iair şi soţiei lui, vom fi copleşiţi «de un mare extaz»“. — Marcu 5:42, NW.

Shannon, din Georgia (S.U.A.), a scris: „Această relatare mi-a arătat că poţi rămâne strâns ataşat de Iehova chiar dacă eşti bolnav. Deşi nu sufăr de vreo boală gravă şi întotdeauna m-am bucurat de o sănătate bună, voi păstra această relatare ca să o citesc şi mai târziu.

Sper ca părinţii lui Matt să găsească mângâiere în speranţa învierii. Şi eu am pierdut în moarte pe cineva foarte apropiat: pe bunica mea, în 1995. Sunt atât de recunoscătoare pentru că-l cunosc pe Iehova şi pentru că am speranţa de a-i revedea pe cei dragi“.

O tânără din Spania a scris: „Părinţii ne-au sădit în inimă mie şi celor patru surori ale mele importanţa asistării la întrunirile creştine. Dar, după ce am citit experienţa, mi-am dat seama că am putea ajunge să le luăm ca pe ceva de la sine înţeles. Aş dori să-i felicit pe părinţii lui Matt pentru că i-au acordat o instruire spirituală atât de bună. Ei sunt un exemplu pentru noi toţi. Aş dori să ştie că, deşi este greu să umplem un asemenea gol, Iehova este mereu alături de noi.

Sper să-l întâlnesc pe Matt în lumea nouă. Aş dori să-i spun că este un exemplu excelent şi că toţi îl păstrăm în inimă. Iehova este un Dumnezeu al celor vii, iar Matt se află acum în acelaşi loc ca şi sora mea care a murit în urmă cu patru ani, şi anume în memoria lui Iehova (Luca 20:38). Matt, sora mea Eva şi mulţi alţi slujitori fideli ai lui Dumnezeu sunt acolo. Iehova este minunat şi nu ne va părăsi niciodată“.

Într-adevăr, speranţa învierii este extraordinară. Fie ca şi noi să o preţuim şi să arătăm apreciere pentru această promisiune măreaţă aducându-ne aminte zilnic de Creatorul nostru, aşa cum a făcut Fiul său iubit, Isus Cristos.

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Deseree

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Erin

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Maria

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Jessica

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Sara

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Heidi

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Nancy împreună cu soţul ei şi cu fiica lor Rachelle

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Shannon