El nu s-a dat bătut

LA 5 octombrie 1995, lui Matt Tapio, în vârstă de 14 ani, i s-a făcut o operaţie pentru o tumoră la trunchiul cerebral. Tumora s-a dovedit a fi malignă. Această operaţie a fost prima dintr-un şir de multe altele pe care avea să le facă în următorii doi ani şi jumătate. A început să facă chimioterapie şi tratamente cu radiaţii.

Matt locuia în Michigan (SUA), unde mergea la o şcoală de stat şi participa la întrunirile creştine. El a profitat de ocaziile ivite pentru a le vorbi profesorilor şi colegilor de clasă despre convingerile lui. În plus, participa la ministerul public, vizitându-i pe oameni acasă. În timpul deselor lui internări — a stat în spital 18 luni din ultimii săi doi ani şi jumătate de viaţă —, el a distribuit sute de publicaţii cu caracter biblic celor pe care i-a întâlnit aici.

De multe ori se părea că Matt nu avea să supravieţuiască, însă de fiecare dată îşi revenea. Odată, când se afla în drum spre spital, a făcut o criză, iar respiraţia i s-a oprit. A început să i se facă resuscitare cardiorespiratorie şi şi-a revenit. Când şi-a venit în simţiri, el a început să plângă şi a spus cu voce tare: „Sunt un luptător! Sunt un luptător! Nu mă dau bătut uşor!“ Oamenii au spus că credinţa pe care o avea Matt în Dumnezeu l-a ţinut în viaţă atât de mult timp.

Matt şi-a văzut împlinită cea mai mare dorinţă a lui la 13 ianuarie 1996, când s-a botezat ca simbol al dedicării lui la Iehova Dumnezeu. Botezul a avut loc într-o piscină particulară, deoarece exista riscul infectării. După câteva zile, el s-a întors în spital pentru o altă operaţie. În august 1997, Matt a vomitat încontinuu săptămâni la rând, însă starea sănătăţii lui s-a stabilizat după o altă operaţie.

În tot acest timp, Matt a avut mereu simţul umorului, glumind cu medicii şi asistentele. Aceştia nu înţelegeau motivul pentru care el avea acest extraordinar simţ al umorului. Unul dintre medici i-a spus: „Matt, dacă aş fi fost în locul tău, aş fi avut perdeaua din jurul patului trasă, mi-aş fi acoperit capul şi le-aş fi spus la toţi să mă lase în pace“.

În februarie 1998, Matt a ieşit din spital, întorcându-se acasă pentru ultima oară. El a fost atât de emoţionat că era în viaţă şi că se afla acasă, încât imediat ce a ajuns la uşă a spus: „Sunt atât de fericit! Haideţi să spunem o rugăciune“. Apoi şi-a exprimat fericirea într-o rugăciune adresată lui Iehova. După două luni, la 19 aprilie, el a încetat în cele din urmă din viaţă, fiind răpus de cancer.

Cu puţin timp înainte, la Sala Regatului din oraş, în cadrul unei întruniri a Martorilor lui Iehova s-a audiat o casetă pe care era înregistrat un interviu luat lui Matt. El a fost întrebat: „Ce ai dori să le spui acelora dintre noi care se bucură într-o anumită măsură de sănătate în legătură cu ministerul nostru şi întrunirile creştine?“

Matt a răspuns: „Faceţi ceea ce puteţi acum. . . . Nu ştiţi niciodată ce se poate întâmpla. . . . Dar orice s-ar întâmpla, nu încetaţi niciodată să vorbiţi despre Iehova“.