Poţi vorbi în faţa unui auditoriu!
MARIE îşi aminteşte cu umor de prima ei încercare de a vorbi în faţa unui grup mare. „La scurt timp după ce am început să vorbesc, spune ea, am leşinat!“
Deşi este un caz extrem, experienţa Mariei ilustrează aversiunea pe care o au mulţi faţă de vorbirea în public. Unii spun chiar că ar prefera să moară! Această constatare a fost făcută cu ocazia unui sondaj de opinie pe tema: „De ce vă temeţi cel mai mult?“ Aşa cum era de aşteptat, „înălţimile“, „problemele financiare“, „zborul cu avionul“, „bolile grave“ şi „moartea“ erau printre primele lucruri de pe listă. Dar înaintea tuturor — pe primul loc — era „faptul de a vorbi înaintea unui grup“!
Chiar şi unii oameni celebri din Biblie şi-au exprimat iniţial teama de a vorbi în public. „Eu nu ştiu să vorbesc, căci sînt un copil“, a spus Ieremia (Ieremia 1:6). Reacţia lui Moise la însărcinarea sa a fost: ‘Eu nu sînt un om cu vorbirea uşoară. Te rog, trimite pe cine vei vrea să trimiţi’ (Exodul 4:10, 13). Totuşi, atît Ieremia, cît şi Moise au devenit oratori remarcabili, vorbind înaintea unor conducători proeminenţi şi a unor mari mulţimi de oameni.
Acelaşi lucru poate fi valabil şi în cazul tău. Vorbirea publică este o aptitudine naturală pe care oricine o poate dezvolta. Îţi poţi învinge teama de a vorbi în public urmînd aceste sugestii:
1. Nu te eticheta singur
„Sînt prea timid.“ „Sînt prea tînăr.“ „Sînt prea în vîrstă.“ „Mă simt stingher.“ Acestea sînt exemple de etichetări autoimpuse. Ele te împiedică să atingi obiective pe care cu siguranţă le poţi atinge.
Adesea, aceste etichetări te obligă să acţionezi în consecinţă. De exemplu, persoana care se autoetichetează drept „timidă“ va continua să evite situaţiile care ar constrînge-o să învingă timiditatea. Acest comportament, la rîndul său, o convinge că în realitate este timidă. Se creează astfel un cerc vicios în care ea acţionează şi confirmă eticheta pe care şi-a autoimpus-o. Un psiholog face observaţia: „Dacă sînteţi convins că nu puteţi face un lucru . . . veţi acţiona ca atare şi veţi fi ca atare“.
Dr. Lynne Kelly de la Universitatea Hartford (S.U.A.) afirmă că este posibil ca timiditatea să fie o reacţie învăţată. Or, ceea ce învăţăm, putem da uitării. Acelaşi lucru poate fi valabil şi în cazul stingherelii, a tracului şi a altor impedimente ce stau în calea vorbirii publice.
2. Fă din tracul tău un atu
O actriţă renumită a fost întrebată odată dacă după ani de experienţă tot mai avea emoţii înaintea unui spectacol. „Desigur, a spus ea. Continuu să am trac înaintea fiecărui spectacol. Dar, cu timpul, am învăţat să-l ţin sub control.“
Aşadar, obiectivul este acela de a ţine sub control emoţiile, nu de a le elimina complet. De ce? Deoarece nu toate emoţiile sînt rele. Există două tipuri de trac. Unul provine din pregătirea insuficientă. Dar celălalt are rezultate pozitive. Acest tip de trac este bun, deoarece el te va îndemna să faci tot ce poţi mai bine. El dovedeşte pur şi simplu că ţii la ceea ce faci. Pentru a-l reduce la minimum, încearcă să urmezi aceste sugestii:
Gîndeşte-te la cuvîntarea ta ca la o conversaţie mai degrabă decît ca la o cuvîntare. „Este doar o vorbire obişnuită, spune Charles Osgood, un orator cu experienţă, or, tu vorbeşti tot timpul.“ În sens colectiv, auditoriul este persoana cu care conversezi. Uneori poate fi cazul să te destinzi şi să zîmbeşti. Cu cît tonul îţi va fi mai natural, cu atît vei fi mai destins. Există însă împrejurări cînd materialul şi ocazia ar putea pretinde un ton mai oficial, mai serios şi chiar mai dinamic.
Aminteşte-ţi că auditoriul este de partea ta! Chiar şi atunci cînd emoţia este evidentă, în general auditoriul este înţelegător. Aşadar, consideră-i pe cei ce te ascultă drept prieteni. Ei doresc să ai succes! Imaginează-ţi că ei sînt nişte musafiri, iar tu eşti gazda. În loc să te gîndeşti că auditoriul trebuie să te facă să te simţi bine, spune-ţi că, în calitate de gazdă, tu îi vei face să se simtă bine. Faptul de a privi lucrurile din acest unghi te va ajuta să-ţi îndepărtezi tracul.
Concentrează-te asupra mesajului, nu asupra propriei persoane. Consideră-te un mesager care pur şi simplu transmite o telegramă. Mesagerului i se acordă puţină atenţie; ceea ce interesează este telegrama. Acelaşi lucru este valabil cînd transmiţi un mesaj unui auditoriu. Reflectorul este îndreptat în principal asupra mesajului, nu asupra ta. Cu cît eşti mai entuziasmat de mesaj, cu atît te vei îngrijora mai puţin de propria-ţi persoană.
Nu mînca prea mult înainte. Un orator cu experienţă îşi aminteşte că odată a luat o masă copioasă înainte de susţinerea unui discurs. Cu referire la acesta, el îşi aminteşte: „Sîngele care trebuia să fie în creierul meu era jos în stomac, luptîndu-se cu biftecul şi cu cartofii“. O masă copioasă poate fi cel mai rău duşman al tău cînd te prezinţi înaintea unui auditoriu. Fii atent şi la ceea ce bei. Cafeina poate să te facă iritabil. Alcoolul îţi va toci simţurile.
Este posibil să simţi întotdeauna un val de emoţie cînd începi să vorbeşti înaintea unui auditoriu. Dar cu timpul, vei constata că această emoţie iniţială este doar iniţială şi nimic mai mult, şi că ea dispare curînd după ce începi să vorbeşti.
3. Pregăteşte-te!
„Un discurs este o călătorie cu un scop, şi ea trebuie să aibă un itinerar stabilit, spunea Dale Carnegie. Persoana care pleacă fără un scop, în general nu ajunge nicăieri.“ Pentru a-ţi atinge obiectivul, trebuie să fii bine pregătit. Darul vorbirii în sine nu este de nici o valoare pentru auditoriu. Aşadar, cum te poţi pregăti?
Fă cercetări, apoi selectează. Niciodată nu fi econom în ce priveşte cercetarea. „Unica modalitate de a te simţi în largul tău înaintea unui auditoriu este aceea de a cunoaşte bine materialul pe care îl tratezi“, spune expertul în comunicări, John Wolfe. Fii expert în ce priveşte subiectul tău. Colectează mult mai multe informaţii decît este posibil să utilizezi. Apoi selectează materialul, separînd „pleava“ de „grîu“. Nici chiar „pleava“ nu va fi irosită — ea îţi va oferi o încredere suplimentară în ce priveşte informaţia pe care o utilizezi.
Reflectează. ‘Mănîncă, dormi şi respiră’ gîndindu-te la subiectul tău. Meditează la el în toate momentele libere ale zilei. „Gîndeşte-te la el şapte zile; visează-l şapte nopţi“, a spus Dale Carnegie. Apostolul Pavel l-a îndemnat pe Timotei: „Ia seama în mod constant la tine însuţi şi la învăţătura pe care o dai altora“. Dar înainte de a spune aceasta, Pavel l-a sfătuit: „Meditează la aceste lucruri, fii absorbit de ele“. Da, un bun orator este în primul rînd o persoană care ştie să mediteze. —1 Timotei 4:15, 16, NW.
Meditează pînă cînd importanţa şi urgenţa mesajului va învinge emoţia. Acest lucru l-a făcut capabil pe Ieremia să spună cu privire la mesajul său: „În inima mea era ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. M-am obosit să-l opresc, dar n-am putut“ (Ieremia 20:9). Şi aceasta de la acelaşi bărbat care la început a spus cu privire la misiunea sa: ‘Eu nu ştiu să vorbesc’.
Ţine cont de auditoriu. Îmbracă-te ca să arăţi cît mai prezentabil. Materialul cercetat trebuie să fie, de asemenea, adaptat ascultătorilor. Ţine, aşadar, cont de modul lor de gîndire: Care sînt convingerile lor? Ce ştiu ei deja cu privire la subiectul tău? Corespunde materialul vieţii lor cotidiene? Cu cît vei reflecta mai mult la aceste întrebări, cu atît auditoriul va asculta cu mai mult interes, observînd că materialul este adaptat necesităţilor sale concrete.
Lucrul cel mai bun
Lumea actuală ne pune la dispoziţie tot felul de mijloace de comunicare imaginabile. Însă „în majoritatea situaţiilor, notează cartea Get to the Point, modalitatea cea mai eficientă de comunicare este aceea de la om la om“. Sugestiile de mai sus te vor ajuta să devii expert în această formă de comunicare. În loc să te laşi paralizat de teamă, vei constata că poţi vorbi înaintea unui auditoriu!
[Chenarul de la pagina 22]
Exerciţii pentru învingerea emoţiilor
Cînd împrejurările permit, următoarele exerciţii îţi pot reduce emoţiile înainte de a te prezenta înaintea unui auditoriu.
● Mişcă-ţi degetele, scutură-ţi pumnii şi braţele. Înalţă-ţi umerii, apoi relaxează-i. Repetă operaţia de mai multe ori.
● Apleacă-ţi capul în faţă, apoi mişcă-l dintr-o parte în alta.
● Mişcă-ţi mandibula dintr-o parte în alta. Deschide gura cît mai larg posibil.
● Fredonează încetişor o melodie, alternînd sunetele înalte cu cele grave.
● Respiră de mai multe ori lent şi adînc.
[Chenarul de la pagina 23]
Pentru îmbunătăţirea calităţii tale de orator
Adaptează-te la mărimea auditoriului: La un auditoriu numeros, ai nevoie de un volum mai mare al vocii. Gesturile trebuie să fie mai largi, iar tonul mai energic.
Vorbeşte cu însufleţire. Imaginează-te cîntînd la un instrument muzical care are doar o singură notă muzicală! Vocea este instrumentul tău. Dacă vorbeşti pe un ton uniform, monoton, îţi vei obosi auditoriul.
Atenţie la poziţia corpului. O poziţie pleoştită transmite indiferenţă. Rigiditatea trădează anxietate. Străduieşte-te să găseşti echilibru: fii destins, dar nu nepăsător, întotdeauna atent, dar nu încordat.
Gestica. Nu serveşte doar la accentuarea ideilor. Faptul de a gesticula relaxează muşchii şi facilitează respiraţia, calmînd vocea şi nervii.
Îmbracă-te într-o manieră modestă. Tu prezinţi mesajul, nu îmbrăcămintea. Opinia auditoriului cu privire la cum anume arăţi este la fel de importantă, dacă nu mai importantă, decît opinia ta.
Menţine contactul vizual. Cînd arunci o minge cu ocazia unui anumit joc, te uiţi să vezi dacă este prinsă. Fiecare idee din cuvîntarea ta este o „aruncătură“ spre auditoriu. Dacă ideea este „prinsă“ sau nu reiese din reacţia acestuia — o încuviinţare din cap, un zîmbet, o privire atentă. Menţine un bun contact vizual pentru a te asigura că ideile tale au fost „prinse“.