Radioactivitatea — Ce riscuri comportă ea?

De la corespondentul nostru din Marea Britanie

„RADIOACTIV!“ La ce vă gîndiţi cînd auziţi acest cuvînt? Pentru majoritatea oamenilor, radioactivitatea este ceva „inexplicabil, invizibil, intangibil şi aproape misterios“, declară comisia pentru mediul înconjurător a Camerei Comunelor din Marea Britanie. Împărtăşiţi această opinie?

Cu numai un secol în urmă, radioactivitatea era ceva necunoscut. Astăzi, substanţele radioactive sînt folosite pe scară atît de largă încît adesea puteţi identifica simbolul avertizator caracteristic în spitale, pe camioanele care transportă materiale radioactive, în fabrici, precum şi în centralele nucleare. Ele au un rol important în viaţa modernă.

Pe de altă parte, doar cu cîteva zile înainte de încheierea celui de-al doilea război mondial, bombele atomice lansate asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki au eliberat doze masive de radiaţii nucleare semănînd moarte şi o distrugere fără precedent. Mai recent, accidentele survenite la centralele nucleare din Three Mile Island (S.U.A.), Cernobîl (Ucraina) şi în apropiere de St. Petersburg (Rusia) au alimentat teama de radioactivitate.

Ce este deci radioactivitatea? Ce riscuri comportă ea pentru dvs.?

Un fenomen puternic

Orice material este constituit din atomi, şi majoritatea atomilor sînt stabili. Excepţiile, avînd nuclee instabile, sînt numite elemente „radioactive“. Cel mai cunoscut dintre ele este uraniul. Pentru a ajunge la stabilitate, nucleul instabil se modifică emiţînd radiaţii sub formă de mici particule şi raze. În acest mod, uraniul este transformat într-o succesiune de alte elemente devenind în final plumb, un element stabil.

Toate radiaţiile penetrează materia, dar în măsură diferită. Particulele cele mai grele (alfa) parcurg în aer, în general, mai puţin de 5 centimetri, nereuşind să treacă dincolo de hainele dvs. sau de stratul superficial al pielii. Minusculii electroni care formează radiaţiile beta parcurg în aer cîţiva metri, dar o placă subţire de aluminiu sau de sticlă împiedică pătrunderea lor. Cu o capacitate de penetrare mult mai mare este al treilea tip, razele gama. Bariere groase de plumb sau de beton vă pot ocroti de acest tip de radiaţii. Fără să fim protejaţi, sîntem în pericol. Cum aşa?

De unde vine pericolul?

Cînd radiaţii de genul celor de mai sus penetrează corpul uman, ele cauzează schimbări în unii dintre atomii celulelor pe care le întîlnesc în cale. Aceasta poate cauza modificări chimice care pot deteriora sau chiar distruge celulele. Efectul global asupra organismului depinde de gradul de deteriorare şi de numărul celulelor distruse. Dacă deteriorarea are loc în moleculele de ADN din cromozomi, consecinţele pot fi extrem de grave, deoarece acestea guvernează dezvoltarea normală şi funcţionarea celulelor. Savanţii cred că această deteriorare se află la originea cancerului.

O doză puternică de radiaţii absorbită într-un interval scurt de timp deteriorează atît ţesutul osos, cît şi celulele hematice, provocînd sindromul de iradiere şi moartea. În septembrie 1987, oraşul brazilian Goiânia a fost martorul unei tragedii pe care dr. Gerald Hansen de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii a descris-o drept „cel mai teribil accident [nuclear] din emisfera vestică, al doilea numai după Cernobîl“. Un negustor ce se ocupa cu deşeuri metalice a umblat cu pulbere de cesiu foarte radioactiv provenind de la un aparat de radioterapie abandonat. El şi alţii din imediata apropiere au absorbit o doză masivă de raze. Teama s-a răspîndit atunci cînd corpurile primelor victime au fost puse în sicrie de plumb şi înmormîntate în morminte de beton. Potrivit cu The Times din Londra, supravieţuitorii care au absorbit doze mari de radiaţii erau, „ca să zicem aşa, condamnaţi la cancer sau sterilitate“.

Expunerea prelungită chiar la doze mici de radiaţii sporeşte întrucîtva riscul contractării cancerului. Corpul uman poate reface cu succes uneori celulele atacate de radiaţii. Însă cînd repararea este defectuoasă, poate să se dezvolte cancerul. În mod paradoxal, radioactivitatea este utilizată în radioterapie pentru a identifica şi distruge celulele canceroase.

Cum ajungem să ne expunem

După catastrofa de la Cernobîl din 1986, multe guverne au pus sub interdicţie anumite alimente considerate periculoase datorită contaminării. În Suedia, de exemplu, a fost interzisă consumarea cărnii de ren al cărei conţinut de cesiu radioactiv era ridicat. În mod similar, au fost reimpuse restricţii asupra comercializării mieilor din multe ferme din Ţara Galilor şi Scoţia atunci cînd în turmele crescute în 1987 s-a constatat că radiaţiile au depăşit limita de securitate.

În timp ce oamenii îşi exprimă îngrijorarea normală cu privire la riscurile ce derivă din consumarea alimentelor contaminate şi din deşeurile radioactive, ei se îngrijorează rareori, dacă o fac vreodată, de produsele farmaceutice radioactive şi de radiografii (razele X). Totuşi, de la acestea provin aproximativ 12% din doza totală anuală pe care o absorbim. Cea mai mare parte a radiaţiilor la care sîntem expuşi provine din surse naturale. Razele cosmice din spaţiu sînt răspunzătoare de 14% din aceste radiaţii.a În timp ce mîncăm şi bem mai ingerăm 17 procente. Chiar rocile radioactive şi solul sînt răspunzătoare de o parte însemnată, şi anume de 19 procente. Dar de unde provin restul radiaţiilor?

Pericol — Radon!

‘La marginea masivului muntos Dartmoor din sud-vestul Angliei este situat satul Chagford. Una dintre clădirile sale, utilizată drept centru medical, adăposteşte ceea ce a fost numit lavaboul cel mai radioactiv din lume. Dacă aţi vizita acest loc de patru ori pe zi timp de 15 minute de fiecare dată, aţi fi expus unei doze de radon — un gaz radioactiv care după tutun este, probabil, principala cauză de cancer în Marea Britanie — superioare nivelului anual recomandat în ţară.’ — New Scientist, 5 februarie 1987.

Deşi acest raport poate fi senzaţional, în medie între circa o treime şi jumătate din doza anuală de radiaţii pe care o absorbim provine de la radon şi de la un alt gaz radioactiv, toronul. Fiind gaz, radonul este deosebit de celelalte elemente rezultate din dezintegrarea uraniului. Urcînd prin fisurile rocilor, el se infiltrează în fundaţiile caselor şi, fiind radioactiv, contaminează aerul.

Unele studii conduse de Comisia Naţională Britanică pentru Radioprotecţie au descoperit zone în care aerul este atît de contaminat cu radon încît acest nivel „nu ar fi permis într-o centrală nucleară“, raportează revista New Scientist. Într-adevăr, comisia estimează că 20.000 de case din Marea Britanie au un procent de radioactivitate ce depăşeşte de zece ori doza anuală normală. Deoarece multe case moderne sînt deosebit de etanşe, ele reţin gazele radioactive înăuntru şi sporesc apariţia cancerului pulmonar.

Deşi riscurile pot fi minore, ele nu sînt neglijabile totuşi. Potrivit estimărilor recente, circa 2.500 de persoane din Marea Britanie contractă anual cancer pulmonar din cauza iradierii cu radon. În Statele Unite, unde o anchetă efectuată în zece state a revelat că o cincime din totalul locuinţelor au un nivel de radon considerat periculos, s-a estimat că anual au loc între 2.000 şi 20.000 de decese datorate cancerului pulmonar provocat de acest gaz. În Suedia, cercetătorii raportează că din cauza radonului reţinut de pietriş, nivelul de radioactivitate din unele locuinţe ar fi de patru ori mai mare decît cel din Marea Britanie.

Cît de reale sînt riscurile?

„După cîte cunoaştem, comentează The Economist, chiar şi o singură rază [gama] poate cauza cancer şi cu cît mai multe raze vă traversează corpul, cu atît riscul de a fi afectat este mai mare.“ Dar adaugă pe un ton liniştitor: „Probabilitatea unui astfel de accident este foarte mică“.

Potrivit ICRP (Comisia Internaţională pentru Radioprotecţie), riscul ca o persoană să dezvolte un cancer mortal prin expunerea la o doză de un milisievert (doză mai mare decît cea din mediul natural) este de 1 la 80.000.b Aşadar, ICRP dă sfatul „să nu se întreprindă nici o acţiune ce implică expunerea la radiaţii fără să se stabilească utilitatea ei reală“. Ea recomandă ca „orice expunere să fie menţinută la un nivel atît de jos cît este posibil în mod rezonabil ţinînd cont de factorii economici şi sociali“.

Biroul de Energie Atomică din Regatul Unit crede că riscul contractării cancerului ca urmare a iradierii cu o astfel de doză ar putea fi chiar mai mic. Pe de altă parte, unele grupuri de propagandă ecologică susţinute de numeroşi cercetători pretind că nivelele recomandate de securitate trebuie reduse. Unul dintre ei sugerează ca directiva ICRP-ului să fie schimbată de aşa manieră încît ea să recomande „reducerea cauzelor de iradiere la un nivel atît de jos cît este posibil în mod rezonabil din punct de vedere tehnic“.

Între timp, există ceva ce puteţi face pentru a vă proteja de riscul iradierii? Desigur.

Ce măsuri de precauţie puteţi să luaţi?

Întocmai cum puteţi lua măsuri de precauţie pentru a vă proteja de o expunere excesivă la soare, evitînd astfel cancerul de piele, puteţi lua măsuri de precauţie pentru a vă proteja de pericolele radioactivităţii. Aşadar, informaţi-vă cu privire la acest subiect şi urmaţi sfaturile.

Dacă locuiţi într-o zonă în care rocile degajă radon, poate va fi posibil să vă instalaţi un ventilator în subsolul casei cu scopul evitării unei acumulări periculoase de gaz în casă. Cînd vi se prescriu examene medicale ce pretind utilizarea de substanţe radioactive sau de raze X, întrebaţi medicul dacă lucrul acesta este neapărat necesar. Probabil el vă va putea sugera o alternativă mai puţin periculoasă. Iar atunci cînd vedeţi un simbol ce indică pericol de iradiere, luaţi măsuri de precauţie adecvate pentru a urma normele de securitate prevăzute pentru zona respectivă.

Adevărat, radioactivitatea este un fenomen invizibil şi intangibil. Dar dacă o ţineţi la locul care i se cuvine, riscurile pot fi reduse. În condiţii perfecte, ea nu va mai constitui o ameninţare pentru nimeni.

[Note de subsol]

[Diagrama/Fotografiile de la pagina 29]

(Pentru modul în care textul apare în pegină, vezi publicaţia)

A

B

C

D

E

F

A — Alimente şi băuturi

B — Radon şi toron

C — Roci şi sol

D — Raze cosmice

E — Utilizări medicale

F — Precipitaţii radioactive

[Provenienţa imaginii]

Imaginea D: Holiday Films

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 26]

Fotografii: Stînga sus şi dreapta jos, U.S. National Archives photo; stînga jos, USAF photo; jos, a doua de la stînga, Holiday Films