Cum puteţi supravieţui într-un cartier periculos?
„TOT timpul eram îngrozită. Îmi era teamă în lift. Îmi era teamă în maşina mea. Îmi era teamă în apartament. Pretutindeni se comiteau infracţiuni. Întotdeauna erau jefuiţi oameni“, spune Maria. Simţiţi la fel ca această femeie braziliană, simţiţi că vă este teamă în cartierul în care locuiţi, mai ales în întunericul nopţii?
Poate fi ceva pasionant să citeşti romane poliţiste, însă în viaţa reală deseori lucrurile nu au un deznodământ fericit. O infracţiune poate să rămână neelucidată. Sau, în caz de omucidere, cineva va rămâne fără un soţ, un tată sau un fiu sau fără o soţie, o mamă sau o fiică. În zona dumneavoastră creşte numărul agresiunilor violente? Tânjiţi după un loc liniştit unde familia dumneavoastră să fie în siguranţă? Sau, dacă sunteţi obligat să vă creşteţi copiii într-o zonă puternic afectată de criminalitate, cum puteţi supravieţui?
Este adevărat că mai există oraşe unde numărul infracţiunilor este scăzut. În multe ţări, oamenii locuiesc încă în tihna vieţii rurale sau în sate liniştite. Dar lucrurile se schimbă rapid chiar şi în zonele considerate odinioară în afara oricărui pericol. De exemplu, în Brazilia de acum 50 de ani, 70% din populaţie trăia în zona rurală. Acum, 70% locuieşte în oraşe. Odată cu posibilităţile de angajare s-au creat tot mai multe probleme urbane, cum ar fi criminalitatea şi violenţa. Fie că locuiţi într-o zonă periculoasă, fie că nu, trebuie totuşi să mergeţi la muncă sau la şcoală şi să faceţi zeci de lucruri în afara casei.
Recunoscând că „sindromul panicii“ este predominant, un şef de poliţie din Rio de Janeiro menţionează printre factorii care contribuie la acesta nedreptăţile sociale şi crima organizată. El consideră totodată că ziarele şi televizorul contribuie la răspândirea fricii, „descurajând populaţia cu ştiri tragice“. Dependenţa de droguri, destrămarea familiilor şi educaţia religioasă deficitară contribuie şi ele la creşterea nelegiuirii. Şi ce va aduce viitorul? Oare dieta curentă de scene violente, bagatelizate ca divertismente în cărţi şi filme, îi va determina pe oameni să devină insensibili unii faţă de alţii? Vor deveni periculoase chiar şi zonele considerate lipsite de criminalitate?
Având în vedere că violenţa nu este o glumă pentru victimă, noi dorim foarte mult să fim în siguranţă. Nu este de mirare că unii cetăţeni alarmaţi solicită asigurarea unui număr mai mare de ofiţeri de poliţie pe străzi şi pedepse cu închisoarea mai severe sau chiar pedeapsa capitală! Deşi este riscant, unii îşi fac rost de arme de foc pentru apărare. Alţii doresc ca autorităţile să limiteze vânzarea armelor de foc. Totuşi, în pofida veştilor rele potrivit cărora infracţiunile abundă, nu trebuie să disperaţi. De fapt, mulţi locuitori ai unor metropole ca Johannesburg, Mexico, New York, Rio de Janeiro şi São Paulo nu au fost jefuiţi niciodată. Să vedem cum reuşesc unii oameni să se adapteze la viaţa dintr-un cartier periculos.
Păstrând o atitudine pozitivă
Referitor la o zonă cu un grad ridicat de criminalitate, un scriitor a vorbit despre „ingeniozitatea şi perseverenţa a mii de brazilieni care au reuşit să-şi păstreze o măsură de demnitate şi decenţă în pofida unor condiţii de trai dintotdeauna grele“. După 38 de ani petrecuţi în Rio de Janeiro, Jorge spune: „Evit unele străzi şi zone şi nu manifest nici un fel de curiozitate faţă de ceea ce se întâmplă pe străzi. Totodată nu mă plimb seara târziu pe stradă şi nu am o teamă excesivă. Deşi sunt precaut, îi consider pe oameni ca şi cum ar fi cinstiţi, tratându-i cu demnitate şi respect“.
Da, evitaţi problemele inutile. Vedeţi-vă de treabă. Nu subestimaţi niciodată faptul că teama copleşitoare poate afecta sistemul nervos, făcând ca până şi persoanele manierate să acţioneze în mod absurd. În legătură cu munca pe care o prestează în zone periculoase, Odair remarcă: „Încerc să fiu pozitiv, să nu-mi încarc mintea cu teama că s-ar putea întâmpla anumite lucruri rele, deoarece aceasta produce tensiune inutilă şi panică. Încerc să dau dovadă de respect faţă de toţi oamenii“. Pe lângă faptul că este atent şi păstrează distanţa faţă de cei suspicioşi, el aminteşte un alt ajutor pentru ţinerea sub control a emoţiilor: „Mai presus de toate, cultiv încredere în Iehova Dumnezeu, amintindu-mi că nimic nu scapă privirilor lui şi că tot ce ni se întâmplă este cu permisiunea lui“.
Cu toate acestea, nimănui nu-i place să trăiască într-o stare de continuă teamă. În plus, cine va nega faptul că teama excesivă şi stresul dăunează sănătăţii psihice şi fizice? Prin urmare, ce speranţă există pentru cei care se tem că ar putea fi atacaţi în orice moment? Întrucât mulţi se tem că acesta este de-abia începutul criminalităţii, vom asista vreodată la sfârşitul violenţei? Vă invităm să citiţi articolul următor, intitulat: „Când se va sfârşi cu teama?“