Când nu exista criminalitate

PUTEŢI să vă imaginaţi o lume fără criminalitate? Probabil că nu, dacă aţi citit ştiri asemenea celei apărute în cotidianul german Süddeutsche Zeitung: „Specialiştii în criminalistică vorbesc despre o nouă dimensiune a criminalităţii. Exprimările lor abundă de presimţiri sumbre, iar imaginile pe care le zugrăvesc sunt apocaliptice“.

Potrivit unui sondaj efectuat în 1995 în rândul a mii de europeni, aproape fiecare se teme că va deveni o victimă a criminalităţii. În Germania, Marea Britanie, Olanda, Polonia şi Rusia, criminalitatea ocupă primul loc pe lista cu lucrurile de care oamenii se tem cel mai mult. Teama de a deveni o victimă a criminalităţii ocupă locul al doilea în Danemarca, Elveţia şi Finlanda şi locul al treilea în Franţa, Grecia şi Italia. Dintre cele 12 naţiuni în care s-a efectuat sondajul, numai Spania nu a menţionat criminalitatea printre primele trei motive de teamă.

Rata criminalităţii a crescut în mod dramatic în ţările Europei Răsăritene. În câteva dintre aceste ţări, creşterea a atins valori cuprinse între 50 şi 100 de procente, în timp ce în celelalte, această valoare a atins chiar între 193 şi 401 procente!

Cu toate acestea, cândva a existat o lume fără criminalitate. Când anume, şi cum a fost distrusă această lume?

Originea criminalităţii

Criminalitatea, definită ca „violare crasă a legii“, şi-a avut începutul în domeniul spiritual. Primii oameni, Adam şi Eva, nu au fost creaţi cu tendinţe criminale şi nici nu au fost întru totul răspunzători de introducerea criminalităţii în societatea umană. Un fiu spiritual perfect al lui Dumnezeu a permis unor gânduri greşite să prindă rădăcini în inima lui, gânduri care, când s-au dezvoltat, au dus la crimă. El a fost răspunzător de degradarea lumii originare în care nu exista criminalitate. Încălcând legea lui Dumnezeu, el a devenit criminal, fiind numit în Biblie Satan Diavolul. — Iacov 1:13–15; Apocalipsa 12:9.

Adoptând o atitudine duşmănoasă faţă de Dumnezeu în ceruri, Satan a fost hotărât să-şi extindă căile criminale şi la locuitorii pământului. Relatarea biblică referitoare la modul în care Diavolul a înfăptuit acest lucru este scurtă şi simplă, dar prezintă faptele (Geneza, capitolele 2–4). Induşi în eroare de acest criminal viclean supraomenesc, Adam şi Eva au refuzat să se conformeze normelor lui Dumnezeu. Neascultându-l pe Dumnezeu, ei au devenit criminali. Ulterior, ei au fost, fără îndoială, cuprinşi de groază când fiul lor întâi-născut, Cain, a mers până acolo încât i-a răpit fratelui său Abel bunul cel mai de preţ, viaţa!

Astfel, dintre primii patru oameni care au locuit pe pământ, trei s-au dovedit a fi criminali. Drept urmare, Adam, Eva şi Cain au pierdut ocazia de a trăi într-o lume fără criminalitate. De ce, după atâta timp, putem noi să fim siguri că o astfel de lume este acum aproape?