Ei au fost răsplătiţi pentru că au umblat ireproşabil
IEHOVA îşi binecuvântează şi îşi răsplăteşte slujitorii fideli. Poate că aceştia trebuie să aştepte un anumit timp până să vadă realizându-se scopurile lui Dumnezeu, dar ce plăcere este atunci când simţi binecuvântarea sa!
Acest lucru a fost foarte bine ilustrat în urmă cu circa două mii de ani în cazul preotului evreu Zaharia şi al soţiei acestuia, Elisabeta, ambii provenind din familia lui Aaron. Dumnezeu le promisese israeliţilor că o să-i binecuvânteze cu urmaşi dacă îi vor sluji cu fidelitate. El a spus că copiii sunt o binecuvântare (Leviticul 26:9; Psalmul 127:3). Totuşi, Zaharia şi Elisabeta nu aveau copii şi erau destul de înaintaţi în vârstă. — Luca 1:1–7.
Scripturile spun că atât Zaharia, cât şi Elisabeta „erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblînd fără pată în toate poruncile şi rînduielile DOMNULUI“ (Luca 1:6). Ei îl iubeau pe Dumnezeu atât de mult, încât nu era nici o povară pentru ei să ducă o viaţă dreaptă şi să-i respecte poruncile. — 1 Ioan 5:3.
Binecuvântări neaşteptate
Să ne întoarcem la sfârşitul primăverii sau la începutul verii anului 3 î.e.n. Irod cel Mare domneşte ca rege în Iudeea. Într-o zi, preotul Zaharia intră în Sfânta templului din Ierusalim. În timp ce, în afara sanctuarului, poporul este adunat pentru a se ruga, el arde tămâie pe altarul de aur. Considerat, probabil, cel mai onorabil dintre serviciile zilnice, acest serviciu se efectuează după oferirea jertfei. Un preot putea avea acest privilegiu o singură dată în viaţă.
Zaharia nu-şi poate crede ochilor! Îngerul lui Iehova stă în picioare la dreapta altarului pentru tămâie! Bătrânul preot este tulburat şi înspăimântat. Dar îngerul spune: „Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată şi soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan“. — Luca 1:8–13.
Îngerul adaugă: „El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi de veselie; şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. Căci el va fi mare înaintea DOMNULUI. Nu va bea nici vin, nici altă băutură ameţitoare, şi va fi umplut de Duh Sfînt încă din pîntecele mamei sale“. Ioan avea să fie toată viaţa un nazireu plin de spiritul sfânt al lui Dumnezeu. Îngerul continuă: „El va întoarce pe mulţi dintre fiii lui Israel la DOMNUL Dumnezeul lor. Va merge înaintea Lui în duhul şi în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători spre înţelepciunea celor drepţi, ca să gătească pentru DOMNUL un popor bine pregătit“. — Luca 1:14–17.
Zaharia întreabă: „Cum voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sînt bătrîn şi soţia mea este înaintată în zile“. Îngerul răspunde: „Eu sînt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc aceste veşti bune. Şi iată, vei fi mut şi nu vei putea vorbi, pînă în ziua cînd se vor întîmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor“. Când Zaharia iese din sanctuar, el nu poate să vorbească, iar oamenii îşi dau seama că a văzut o reprezentare supranaturală. El nu poate să facă decât semne, folosindu-se de gesturi pentru a-şi exprima gândurile. După ce îşi termină serviciul public, el se întoarce acasă. — Luca 1:18–23.
Motive de bucurie
Conform promisiunii, Elisabeta are în scurt timp motive de bucurie. Ea rămâne însărcinată, îndepărtând astfel ruşinea sterilităţii. Maria, o rudă a ei, se bucură şi ea, deoarece acelaşi înger, Gabriel, îi spune: „Iată, vei rămîne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui-Prea-Înalt şi DOMNUL Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David“. Maria este dispusă să joace rolul de ‘roabă a DOMNULUI’. — Luca 1:24–38.
Maria se grăbeşte spre locuinţa lui Zaharia şi a Elisabetei, aflată într-un oraş din ţinutul muntos al Iudeei. La auzul salutului rostit de Maria, pruncul din pântecele Elisabetei saltă. Sub influenţa spiritului sfânt al lui Dumnezeu, Elisabeta strigă tare: „Binecuvîntată eşti tu între femei şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău! Cum mi-a fost dat mie să vină la mine mama Domnului meu? Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul salutului tău, mi-a săltat pruncul în pîntece de bucurie. Ferice de aceea care a crezut, pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea DOMNULUI se vor împlini!“ Maria reacţionează cu multă bucurie. Şederea ei la Elisabeta durează circa trei luni. — Luca 1:39–56.
Naşterea lui Ioan
La timpul stabilit, bătrânilor Zaharia şi Elisabeta li se naşte un fiu. În a opta zi, pruncul este circumcis. Rudele vor ca pe băiat să-l cheme Zaharia, dar Elisabeta spune: „Nu, ci el se va numi Ioan“. Este de acord soţul ei, care este încă mut? Pe o tăbliţă, el scrie: „Ioan este numele lui“. Instantaneu, lui Zaharia i se dezleagă limba şi începe să vorbească, binecuvântându-l pe Iehova. — Luca 1:57–66.
Plin de spirit sfânt, bucurosul preot profeţeşte. El vorbeşte ca şi cum Eliberatorul promis — [‘cornul mîntuirii din casa lui David’, nota de subsol] — a fost deja ridicat în armonie cu legământul avraamic despre o Sămânţă a binecuvântării pentru toate naţiunile (Geneza 22:15–18). Ca precursor al lui Mesia, fiul născut în mod miraculos al lui Zaharia va ‘merge înaintea feţei DOMNULUI ca să dea poporului cunoştinţa mîntuirii’. Pe măsură ce anii treceau, Ioan creştea şi devenea puternic în spirit. — Luca 1:67–80.
Răsplătiţi din belşug
Zaharia şi Elisabeta au fost exemple excelente de credinţă şi răbdare. Ei au continuat să-i slujească lui Iehova cu fidelitate, chiar dacă au trebuit să-l aştepte pe Dumnezeu, iar cele mai mari binecuvântări au venit numai când au fost foarte înaintaţi în vârstă.
Totuşi, ce binecuvântări au primit Elisabeta şi Zaharia! Amândoi au profeţit sub influenţa spiritului lui Dumnezeu. Ei au avut privilegiul de a deveni părinţii şi instructorii lui Ioan Botezătorul, precursorul lui Mesia. În plus, Dumnezeu îi considera oameni drepţi. În mod asemănător, cei care urmează azi o cale sfântă se pot bucura de o poziţie de dreptate înaintea lui Dumnezeu şi vor primi multe binecuvântări şi răsplăţi pentru că umblă ireproşabil, conform poruncilor lui Iehova.