Sărbătorirea zilelor de naştere a avut drept urmare moartea

SĂRBĂTORIREA zilelor de naştere este considerată de majoritatea oamenilor de azi drept un obicei inofensiv. Dar Biblia nu prezintă în termeni pozitivi această tradiţie. În primul rând, Scripturile nu conţin nici o dovadă că vreunul dintre slujitorii fideli lui Dumnezeu şi-ar fi sărbătorit ziua de naştere.

Numai două zile de naştere sunt menţionate în Biblie, iar acestea se referă la conducători care erau duşmani ai lui Dumnezeu. Fiecare dintre aceste sărbătoriri a inclus o execuţie, pentru ca oaspeţii să se bucure de moartea celui care îi displăcuse regelui. În primul caz, Faraonul, regele Egiptului, l-a executat pe mai-marele brutarilor săi (Geneza 40:2, 3, 20, 22). Monarhul egiptean a făcut aceasta în timpul banchetului respectiv, deoarece se supărase pe slujitorul său. În al doilea caz, Irod, conducătorul imoral al Galileei, l-a decapitat pe Ioan Botezătorul ca favoare acordată unei fete al cărei dans prezentat la petrecere i-a plăcut. Ce scene dezgustătoare! — Matei 14:6–11.

Dar scoate Biblia în evidenţă două zile de naştere cu totul excepţionale? În realitate, nu! Josephus, un istoric evreu din antichitate, arată că aceste evenimente nu au fost unice. El consemnează şi alte cazuri de execuţii efectuate ca amuzament la zilele de naştere.

De exemplu, unele au avut loc după ce Ierusalimul a fost distrus în 70 e.n., când au murit 1 000 000 de evrei, iar 97 000 de supravieţuitori au fost luaţi prizonieri. În drum spre Roma, generalul roman Titus i-a dus pe prizonierii evrei în portul maritim Cezareea, nu departe de Ierusalim.

Iată ce scrie Josephus: „În timp ce a rămas la Cezareea, Titus a sărbătorit cu mare fast ziua de naştere a fratelui său Domiţian, omorând peste 2 500 de prizonieri în luptele cu animale sau arzându-i. După aceea a plecat la Berytus [Beirut], o colonie romană din Fenicia, unde a sărbătorit ziua de naştere a tatălui său, omorând şi mai mulţi prizonieri în cadrul unor spectacole grandioase“. — Războiul iudeilor, VII, 37, traducere după versiunea engleză a lui Paul L. Maier, din volumul Josephus: The Essential Writings.

Nu este surprinzător faptul că în The Imperial Bible-Dictionary citim următoarele: „Evreii de mai târziu considerau sărbătorirea zilelor de naştere ca făcând parte din închinarea idolatră, iar această concepţie era confirmată din plin de ceea ce vedeau la sărbătoririle obişnuite ocazionate de aceste zile“.

Creştinii fideli din secolul I e.n. n-ar fi dorit să adopte un obicei pe care Biblia îl prezintă în termeni atât de nefavorabili şi pe care romanii îl sărbătoreau într-un mod atât de sinistru. Azi, creştinii sinceri înţeleg că textele biblice referitoare la zilele de naştere fac parte din lucrurile scrise pentru instruirea lor (Romani 15:4). Ei evită sărbătorirea zilelor de naştere, deoarece aceste aniversări acordă o importanţă excesivă omului. Mai mult decât atât, slujitorii lui Iehova ţin cont în mod înţelept de prezentarea biblică nefavorabilă a zilelor de naştere.

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Arena din Cezareea