Descoperirea adevăratelor bogăţii în Hong Kong

HONG KONG-ul este un loc unde — dacă toţi factorii sînt favorabili — se pot cîştiga mulţi bani într-o perioadă scurtă de timp. În ultimii aproximativ 40 de ani, această colonie britanică s-a dezvoltat atît de mult încît, dintr-un port cu activitate redusă, a devenit o forţă economică de o importanţă considerabilă nu numai în Asia de Sud-Est, ci şi pe scena comerţului mondial.

Existenţa unei rate reduse a impozitelor îi atrage pe investitorii străini şi stimulează forţa de muncă şi hărnicia celor şase milioane de locuitori ai Hong Kong-ului. Chiar şi amplasarea lui este favorabilă, Hong Kong-ul fiind asemenea unei porţi dinspre sudul Chinei înspre zona asiatică a Pacificului de Sud şi celelalte părţi ale lumii. Cu ajutorul mijloacelor moderne de transport şi de comunicaţie, precum şi al unei reţele bine dezvoltate pentru efectuarea comerţului en gros şi cu amănuntul, Hong Kong-ul poate să răspundă cu promptitudine cerinţelor comerţului internaţional.

Succesele obţinute pe plan economic au făcut ca Hong Kong-ul să se bucure de un standard de viaţă dintre cele mai ridicate din lume. Le-a adus însă toată această prosperitate materială mulţumire şi fericire de durată locuitorilor Hong Kong-ului? Nu. Dar unii au căutat şi au descoperit bogăţii de o natură mult superioară.

Ei au descoperit bogăţii spirituale

Printre cei care au descoperit preţioase bogăţii spirituale se numără Alfred, care s-a născut în Hong Kong. El se bucura de o carieră plină de succes ca director în cadrul unei corporaţii comerciale internaţionale cu sediul în Marea Britanie. La fel ca în cazul multora din Hong Kong, ţelul său în viaţă era să cîştige mulţi bani, să aibă propria sa casă, să mănînce bine şi să trăiască bine. Avînd în vedere poziţia şi venitul său, se părea că atinsese toate aceste obiective. Dar era oare fericit? „Am aflat din proprie experienţă că banii au într-adevăr limitele lor“, se lamenta Alfred. El îşi făcea în permanenţă griji gîndindu-se cît timp i-ar ajunge economiile în cazul în care şi-ar pierde locul de muncă. Cînd a dedicat mai mult timp serviciului său, au început să apară probleme familiale. Soţia sa, Emily, a fost copleşită de durere atunci cînd fiul lor a murit subit. „Doream să ştiu unde era ca să pot face ceva pentru a-l ajuta“, spunea ea. Întrucît nu putea face nimic, s-a simţit foarte deprimată.

Justina şi-a pierdut tatăl de la o vîrstă fragedă. Dar prin propriile eforturi, ea a absolvit prestigioasa Universitate din Hong Kong. Aceasta i-a permis să obţină un loc de muncă în cadrul guvernului. În limba cantoneză acesta se numeşte gum fan woon, un vas de aur plin cu orez, adică un loc de muncă sigur şi bine plătit. Totuşi, Justina nu era fericită şi nici nu simţea vreo satisfacţie. Ea se întreba deseori care este scopul vieţii şi ce va aduce viitorul. Soţul ei, Francis, simţea şi el că viaţa nu are nici un scop. El se simţea asemenea unei neînsemnate rotiţe dintr-un mecanism gigantic, o nulitate, prinsă într-un automatism fără sfîrşit.

Mai este apoi şi Ricky, managerul unei firme. Deşi cîştiga mulţi bani, începuse să observe o altă latură a vieţii — concurenţa acerbă din rîndurile colegilor săi de muncă şi problemele din căsnicia sa. Banii nu-l puteau ajuta să rezolve aceste probleme. După părerea soţiei sale, Wendy, siguranţa consta în a avea o carieră respectabilă şi o mulţime de bani, precum şi în faptul de a trăi într-o societate stabilă pe plan politic. Dar, cît timp avea să dureze viaţa ei aparent sigură? Acest lucru o tulbura, deoarece faptul că moartea este o realitate o făcea să simtă că viaţa ei era fără sens şi fără scop.

David are propria sa istorie. Faptul că avea o instruire superioară îl ajutase să obţină un loc de muncă bun şi siguranţă economică, dar nu găsea nici o satisfacţie. De ce? Era cufundat în teoria evoluţiei şi în filozofie şi credea că viaţa nu trece de limitele existenţei actuale. David considera că nu avea nimic de aşteptat, iar toate bogăţiile sale materiale nu-l puteau elibera de sentimentul că este neputincios.

Cu toate că aceste persoane proveneau din medii întrucîtva diferite, ele aveau ceva în comun. Toate obţinuseră ceea ce credeau că le va aduce fericire şi satisfacţie în viaţă. Totuşi, atunci cînd au ajuns la punctul la care credeau că visurile le vor fi împlinite, vieţile lor erau goale.

Devenind bogaţi faţă de Dumnezeu

Situaţia lui Alfred, Justina şi a celorlalţi pe care tocmai i-am menţionat, era foarte asemănătoare cu cea a bogatului dintr-o parabolă a lui Isus. El ‘îşi adunase comori pentru el şi nu se îmbogăţise faţă de Dumnezeu’ (Luca 12:21). Din fericire însă, ei au descoperit ceva mai bun — o viaţă plină de bogăţii adevărate. Cei care doresc să găsească adevărata fericire şi satisfacţie trebuie „să nu-şi pună încrederea în nesiguranţa bogăţiilor, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belşug, ca să ne bucurăm de ele“ (1 Timotei 6:17). Da, faptul de a ajunge să-l cunoască pe adevăratul Dumnezeu, Iehova, şi de a-şi pune încrederea în el a schimbat viaţa fiecăruia dintre aceştia. Să vedem cum s-au petrecut lucrurile.

Alfred şi Emily au fost copleşiţi atunci cînd fiul lor a murit subit, iar toate lucrurile lor materiale nu le puteau alina suferinţa. Ei mergeau la biserică, dar, cu toate acestea, aveau un sentiment de gol şi insatisfacţie. Apoi, a venit la uşa lor un Martor al lui Iehova şi i-a întrebat: „Ce speranţă de viitor are omul?“ Alfred a răspuns în armonie cu ceea ce i se spusese la biserică despre cer şi despre iad. I s-a arătat însă din Biblie că morţii „nu ştiu nimic“ şi că aceia care sînt în memoria lui Dumnezeu se află în mormîntul comun al omenirii aşteptînd învierea (Eclesiastul 9:5, 10; Ioan 5:28, 29). Alfred a remarcat că aceste lucruri erau logice şi raţionale. Acum îşi dădea seama că fiul său nu se afla în suferinţe într-un loc anume, ci că era adormit în moarte, cu speranţa de a fi, probabil, din nou împreună cu familia sa prin intermediul învierii. Cîtă mîngîiere şi alinare le aducea aceasta! Cu timpul, Alfred şi soţia sa au acceptat un studiu biblic la domiciliu şi, pe parcursul timpului, au început să intre în stăpînirea adevăratelor bogăţii pe care le oferă Biblia.

Justina era decepţionată deoarece nu găsise în rîndul colegilor de muncă dorinţa de a contribui la satisfacerea necesităţilor oamenilor. Fiind o catolică devotată, ea a fost dezamăgită cînd a observat că preotul fuma şi mergea să danseze, exact la fel ca alţi oameni. Apoi, a ajuns în contact cu Martorii lui Iehova şi a început să găsească răspunsuri scripturale la numeroase întrebări, răspunsuri care au satisfăcut-o. Preotul nu-i oferise nimic altceva decît părerea lui personală, iar ea nu deschisese Biblia de 16 ani, deşi mergea cu regularitate la biserică şi lucrase timp de zece ani în domeniul laic.

Pe măsură ce Martorii lui Iehova studiau Biblia cu Justina şi cu soţul ei, Francis, acesta din urmă era impresionat de unitatea lor în credinţă şi în acţiune, la nivel mondial. Francis s-a convins de faptul că Dumnezeu este o persoană reală. La urma urmei, numai un Dumnezeu viu şi adevărat putea exercita o asemenea influenţă asupra unui grup internaţional de oameni. Cît de fericit este acest cuplu căsătorit că a găsit bogăţii adevărate!

Ricky şi Wendy au înţeles că trebuiau să întreprindă ceva atunci cînd au observat că ajungeau treptat să fie sufocaţi de grave probleme personale. Dat fiind faptul că în trecut amîndoi fuseseră în legătură cu Martorii lui Iehova, au luat iniţiativa, fiecare separat, să-i regăsească. Depunînd eforturi asidue, Ricky şi Wendy au descoperit în relaţia lor personală cu ‘fericitul Dumnezeu’, Iehova, nu numai soluţii practice la problemele lor, dar şi adevărate bogăţii. — 1 Timotei 1:11.

Şi în viaţa lui David s-a produs o schimbare atunci cînd l-au vizitat Martorii lui Iehova. El a fost de acord ca aceştia să-l reviziteze, dar numai cu intenţia de a le demasca erorile. Cu timpul însă i s-au deschis ochii, deoarece a început să-şi dea seama că Biblia este exactă din punct de vedere ştiinţific, istoric, precum şi din oricare alt punct de vedere. Toate acestea l-au ajutat pe David să considere Biblia drept o carte a adevărului care i-a dat un scop real în viaţă. A fost o transformare care, într-adevăr, l-a făcut fericit şi bogat!

Ajutîndu-i pe mulţi alţii să descopere adevărate bogăţii

Alfred, Emily, Justina, Francis şi ceilalţi care au fost menţionaţi aici sînt doar cîţiva dintre locuitorii supraaglomeratului oraş Hong Kong care au descoperit adevăratele bogăţii ale adevărului biblic şi ale credinţei în Iehova Dumnezeu. În 1992, aproximativ 2 600 de Martori ai lui Iehova au petrecut un total de aproape 900 000 de ore, vizitîndu-i pe locuitorii Hong Kong-ului şi conducînd peste 3 800 de studii biblice cu ei. Ritmul vieţii în Hong Kong este însă trepidant, iar oamenii sînt ocupaţi. De aceea, pe lîngă efectuarea de vizite din casă în casă, proclamatorii Regatului au un mare succes în mărturia stradală. De asemenea, ei îi contactează pe oameni la locurile lor de muncă, vizitînd funcţionari, comercianţi, fermieri şi pescari care se întorc din expediţiile efectuate în Marea Chinei de Sud.

Pe bună dreptate se poate spune că în Hong Kong „mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii“ (Matei 9:37). În prezent, proporţia numărului de Martori la totalul populaţiei este de 1 la 2 300. Înţelegînd urgenţa lucrării de seceriş, dintre cei 2 600 de vestitori ai Regatului, aproximativ 600 sînt pionieri, sau predicatori cu timp integral ai veştii bune. Martorii lui Iehova din Hong Kong, la fel ca Martorii de pretutindeni, sînt conştienţi de faptul că „binecuvîntarea DOMNULUI îmbogăţeşte“ (Proverbele 10:22). În consecinţă, ei lucrează din greu pentru a-i ajuta pe cît mai mulţi oameni din această comunitate prosperă să descopere adevăratele bogăţii.

[Harta de la pagina 23]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

MAREA CHINEI DE SUD

CHINA

Hong Kong

Kilometri

Mile

15

15