Păstoriţi turma lui Dumnezeu de bunăvoie!

„Păstoriţi turma lui Dumnezeu care este între voi . . . nu fiind constrînşi, ci de bunăvoie.“ — 1 PETRU 5:2.

1. De ce trebuie să ne aşteptăm ca bătrînii creştini să ‘păstorească turma lui Dumnezeu de bunăvoie’?

IEHOVA îşi păstoreşte poporul de bunăvoie (Psalmul 23:1–4). „Păstorul excelent“, Isus Cristos, şi-a dat de bunăvoie viaţa sa umană perfectă pentru oamenii asemănători oilor (Ioan 10:11–15, NW). De aceea apostolul Petru i-a îndemnat pe bătrînii creştini să ‘păstorească turma lui Dumnezeu de bunăvoie’. — 1 Petru 5:2.

2. Ce întrebări este potrivit să fie analizate în legătură cu activităţile de păstorire ale bătrînilor creştini?

² Spiritul de voluntar este o caracteristică a slujitorilor lui Dumnezeu (Psalmul 110:3). Dar pentru a fi numit supraveghetor, sau subpăstor, unui creştin i se cere mai mult decît un spirit de voluntar. Cine sînt cei calificaţi pentru a fi astfel de păstori? Ce implică lucrarea lor de păstorire? Cum se realizează ea cel mai bine?

Cum să conducă o casă

3. De ce se poate spune că modul în care un creştin se îngrijeşte de familie influenţează calificarea sa ca păstor în congregaţie?

³ Înainte ca unui bărbat să-i poată fi încredinţată „sarcina de supraveghetor“, el trebuie să satisfacă cerinţele scripturale (1 Timotei 3:1–7, NW; Tit 1:5–9). În primul rînd, apostolul Pavel a spus că supraveghetorul trebuie să fie un om care „să-şi conducă bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere, cu toată seriozitatea“. Există motive temeinice pentru acest lucru deoarece Pavel a spus: „Căci dacă cineva nu ştie să-şi conducă bine casa lui, cum se va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?“ (1 Timotei 3:4, 5). Cînd a numit bătrîni în congregaţiile din insula Creta, lui Tit i s-a spus să caute pe oricine este „fără vină, soţ al unei singure soţii, avînd copii credincioşi care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare“ (Tit 1:6). Da, modul în care un creştin se îngrijeşte de familia sa trebuie luat în considerare pentru a stabili dacă el este calificat să-şi asume o responsabilitate mai grea — păstorirea congregaţiei.

4. Pe lîngă faptul că ţin cu regularitate studii biblice şi se roagă, cum manifestă părinţii creştini iubire faţă de familiile lor?

⁴ Cei care îşi conduc casele în mod excelent fac mai mult decît să se roage şi să studieze Biblia cu familiile lor în mod regulat; ei sînt întotdeauna gata să le ajute pe fiinţele dragi lor. Pentru cei care devin părinţi, activitatea lor în această calitate începe din ziua în care se naşte copilul. Părinţii creştini ştiu că cu cît urmează mai fidel un mod de viaţă pios, cu atît mai repede se va integra copilul în programul lor de activităţi creştine din viaţa cotidiană. Cît de bine conduce un tată creştin în aceste situaţii se reflectă în calităţile sale de bătrîn. — Efeseni 5:15, 16; Filipeni 3:16.

5. Cum îşi poate creşte un tată creştin copiii „în disciplina şi în învăţătura“ lui Iehova?

⁵ Cînd îşi conduce casa, un tată creştin conştiincios urmează sfatul lui Pavel: „Nu provocaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina şi în învăţătura Domnului“ (Efeseni 6:4). Studiul biblic regulat cu familia, respectiv cu soţia şi copiii, oferă ocazii minunate pentru o instruire plină de iubire. Copiii primesc astfel „disciplina“, sau o instruire pentru corectare. ‘Învăţarea’ care are loc atunci îl ajută pe fiecare copil să ajungă să cunoască punctul de vedere al lui Iehova (Deuteronomul 4:9; 6:6, 7; Proverbele 3:11; 22:6). În atmosfera liniştită a acestei întruniri spirituale, tatăl grijuliu ascultă cu atenţie cînd vorbesc copiii săi. Cu amabilitate, el le pune întrebări orientative pentru a-i face să vorbească deschis despre preocupările şi opiniile lor. Tatăl să nu pretindă că el ştie tot ce se petrece în minţile lor tinere. Într-adevăr, „cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi atrage ruşinea“, se spune în Proverbele 18:13. Azi majoritatea părinţilor constată că situaţiile cu care se confruntă copiii lor se deosebesc mult de cele trăite de ei înşişi cînd erau de vîrsta lor. Prin urmare, înainte de a spune cum trebuie rezolvată o problemă, un tată se va strădui să afle datele fundamentale şi detaliile ei. — Compară cu Iacov 1:19.

6. De ce un tată creştin trebuie să consulte Cuvîntul lui Dumnezeu cînd îşi ajută familia?

⁶ Ce se face după ce sînt cunoscute problemele, frămîntările şi concepţiile copiilor? Tatăl care conduce în mod excelent consultă Scripturile, care sînt „de folos ca să înveţe, să convingă, să îndrepte, să dea înţelepciune în dreptate“. El îşi învaţă copiii cum să aplice îndrumările inspirate ale Bibliei. În felul acesta, cei tineri devin ‘compleţi, în ce priveşte calificarea şi cu totul pregătiţi pentru orice lucrare bună’. — 2 Timotei 3:16, 17 (vezi nota de subsol); Psalmul 78:1–4.

7. Ce exemplu trebuie să dea taţii creştini privitor la rugăciune?

⁷ Tinerii fideli lui Dumnezeu se confruntă cu situaţii grele cauzate de colegii de şcoală lumeşti. Deci cum pot taţii creştini să alunge temerile copiilor lor? O modalitate este aceea de a se ruga cu regularitate cu ei şi pentru ei. Cînd aceşti tineri întîmpină situaţii care îi pun la grea încercare, probabil că vor imita modul în care părinţii lor se bizuie pe Dumnezeu. Într-un interviu care i s-a luat înainte de a-şi simboliza prin botez dedicarea ei la Dumnezeu, o fată de 13 ani a relatat că a suportat batjocuri şi brutalităţi din partea colegelor de şcoală. Cînd şi-a apărat credinţa în sfinţenia sîngelui, credinţă bazată pe Biblie, celelalte fete au bătut-o şi au scuipat-o (Faptele 15:28, 29). S-a răzbunat ea? Nu. „Continuam să mă rog lui Iehova ca să mă ajute să-mi păstrez calmul“, a spus ea. „Mi-am amintit, de asemenea, ce m-au învăţat părinţii mei la studiul nostru în familie cu privire la necesitatea de a ne stăpîni în împrejurări rele.“ — 2 Timotei 2:24.

8. Cum poate un bătrîn care nu are copii să-şi conducă în mod excelent casa?

⁸ Şi un bătrîn care nu are copii poate să asigure lucrurile spirituale şi materiale adecvate pentru cei din casa lui. Dintre aceştia fac parte partenerul conjugal şi, probabil, rudele creştine care trăiesc în locuinţa sa şi care sînt întreţinute de el (1 Timotei 5:8). Faptul că el conduce în mod excelent este una dintre cerinţele care trebuie satisfăcute de un bărbat numit să poarte responsabilitatea de bătrîn de congregaţie. Cum trebuie deci să considere bătrînii numiţi responsabilităţile lor privilegiate în congregaţie?

Să conducă „plin de o reală seriozitate“

9. Ce atitudine trebuie să aibă bătrînii creştini faţă de sarcinile lor de serviciu?

⁹ În secolul întîi al erei noastre, apostolul Pavel a slujit ca administrator în casa lui Dumnezeu — congregaţia creştină condusă de Cristos (Efeseni 3:2, 7; 4:15). La rîndul său, Pavel i-a îndemnat pe colaboratorii săi de credinţă din Roma astfel: „Avînd felurite daruri, după harul (bunătatea nemeritată, NW) care ne-a fost dat, cine are darul prorociei, să prorocească după măsura lui de credinţă; Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. Cine îndeamnă, să se ţină de îndemnare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine conduce să fie cu grijă (plin de o reală seriozitate, NW). Cine face milostenie, s-o facă bucuros“. — Romani 12:6–8.

10. Ce exemplu a dat Pavel bătrînilor de azi cu privire la îngrijirea turmei lui Dumnezeu?

¹⁰ Pavel le-a amintit tesalonicenilor: „Cum am fost, pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mîngîiam şi vă mărturiseam să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la împărăţia şi slava Sa“ (1 Tesaloniceni 1:1; 2:11, 12). Îndemnul fusese dat într-un fel atît de tandru şi de plin de iubire, încît Pavel a putut să scrie următoarele: „Ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii. Astfel, în dragostea noastră pentru voi, ne-am fi găsit plăcerea să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi viaţa noastră, atît de scumpi ne ajunseserăţi“ (1 Tesaloniceni 2:7, 8). În conformitate cu exemplul părintesc al lui Pavel, bătrînii loiali manifestă o profundă preocupare faţă de toţi cei din congregaţie.

11. Cum pot manifesta zel binevoitor bătrînii numiţi?

¹¹ Tandreţea, combinată cu zelul binevoitor, trebuie să caracterizeze supravegherea plină de iubire exercitată de păstorii noştri creştini fideli. Modul lor de comportare spune multe. Petru îi sfătuieşte pe bătrîni să păstorească turma lui Dumnezeu „nu fiind constrînşi“, nici „pentru un cîştig ruşinos“ (1 Petru 5:2). Învăţatul William Barclay ne-a atenţionat asupra acestui aspect: „Există un mod de a accepta o poziţie de autoritate şi de a efectua un serviciu ca şi cum aceasta ar fi o îndatorire groaznică şi neplăcută, ca şi cum ar fi o corvoadă, ca şi cum ar fi o povară pe care nu o poţi suferi. Este foarte probabil ca unui om să i se ceară să facă un lucru şi el să-l facă, dar să-l facă într-un mod atît de neplăcut, încît întreaga acţiune să fie ratată . . . Dar [Petru] spune că fiecare creştin trebuie să dorească tremurînd să efectueze un astfel de serviciu după cum poate, deşi ştie foarte bine că nu este deloc demn de efectuarea lui“.

Păstori voluntari

12. Cum pot manifesta bătrînii creştini un spirit de voluntar?

¹² Iată încă un îndemn al lui Petru: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu care este între voi (în grija voastră, NW) . . . de bunăvoie“. Un supraveghetor creştin care se îngrijeşte de oi face aceasta de bunăvoie, în mod voluntar, sub îndrumarea Păstorului Excelent, Isus Cristos. A sluji de bunăvoie mai înseamnă şi faptul că un păstor creştin se supune autorităţii lui Iehova, ‘Păstorul şi Supraveghetorul sufletelor noastre’ (1 Petru 2:25). Un subpăstor creştin manifestă de bunăvoie respect faţă de aranjamentul teocratic. El face aceasta cînd îi îndrumă spre Biblie, Cuvîntul lui Dumnezeu, pe cei care caută sfaturi. Deşi experienţa îl va ajuta pe un bătrîn să-şi formeze un tezaur de sfaturi bazate pe Biblie, aceasta nu înseamnă că el va avea în mod automat o soluţie scripturală pentru fiecare problemă. Chiar atunci cînd cunoaşte răspunsul la o întrebare, el poate constata că este înţelept să consulte împreună cu cel care pune întrebarea Indexul publicaţiilor Watch Tower sau indexuri asemănătoare. Astfel, el îi învaţă pe alţii în două feluri: demonstrează cum să se găsească informaţii utile şi, plin de umilinţă, manifestă respect faţă de Iehova prin faptul că îndreaptă atenţia spre ceea ce a publicat organizaţia lui Dumnezeu.

13. Ce măsuri pot fi luate pentru a-i ajuta pe bătrîni să dea sfaturi sănătoase?

¹³ Ce poate face însă un bătrîn dacă în literatura Societăţii nu a apărut nimic privitor la problema în cauză? Fără îndoială că el se va ruga pentru perspicacitate şi va căuta cîteva principii biblice care se aplică la problema respectivă. De asemenea, el poate constata că este util să propună persoanei care caută ajutor să mediteze la exemplul lui Isus. Bătrînul l-ar putea întreba: „Dacă Isus, Marele Învăţător, ar fi în situaţia ta, ce crezi că ar face?“ (1 Corinteni 2:16). Acest fel de a discuta lucrurile l-ar putea ajuta pe cel care întreabă să ia o decizie înţeleaptă. Dar cît de neraţional ar fi ca un bătrîn să ofere drept sfat scriptural sănătos o părere personală! Ar fi bine ca bătrînii să poată dezbate între ei problemele dificile. La o întrunire a corpului de bătrîni, ei pot chiar să pună în discuţie problemele importante (Proverbele 11:14). Hotărîrile luate aici le vor da tuturor posibilitatea să vorbească la unison. — 1 Corinteni 1:10.

Blîndeţea, un factor esenţial

14, 15. Ce se pretinde din partea bătrînilor cînd îl îndreaptă pe un creştin care ‘a fost prins în vreo greşeală înainte de a fi conştient de lucrul acesta’?

¹⁴ Cînd îi învaţă pe alţii, în special cînd le dă sfaturi, un bătrîn creştin trebuie să manifeste blîndeţe. Iată sfatul lui Pavel: „Fraţilor, chiar dacă un om ar fi prins în vreo greşeală [înainte de a fi conştient de lucrul acesta, NW], voi care sînteţi duhovniceşti să-l îndreptaţi cu duhul blîndeţii“ (Galateni 6:1). Este interesant faptul că verbul grecesc tradus prin „îndreptaţi“ se referă la un termen folosit în ortopedie care descrie fixarea unui os pentru a preveni un handicap pentru tot restul vieţii. Lexicograful W. E. Vine face o legătură între acest lucru şi restabilirea, „de către cei care sînt spirituali, a unei persoane care a păcătuit, ca şi cum respectiva persoană ar fi un membru dislocat al corpului spiritual“. Alternative de traducere a acestui cuvînt sînt „a repune în poziţie corespunzătoare; a ordona în mod corespunzător“.

¹⁵ Nu este uşor să îndrepţi mentalitatea cuiva, iar ordonarea gîndurilor unei persoane care a păcătuit poate fi un lucru foarte greu. Dar ajutorul oferit în spiritul blîndeţii are toate şansele să fie primit cu recunoştinţă. Prin urmare, bătrînii creştini trebuie să asculte de sfatul lui Pavel: „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţe, cu îndelungă răbdare“ (Coloseni 3:12). Ce trebuie să facă bătrînii cînd cineva care necesită îndreptare are o atitudine negativă? Ei trebuie să ‘urmărească . . . blîndeţea’. — 1 Timotei 6:11.

Păstorind cu atenţie

16, 17. De ce pericole trebuie să se ferească bătrînii cînd îi sfătuiesc pe alţii?

¹⁶ Sfatul lui Pavel din Galateni 6:1 mai conţine ceva. El îi îndeamnă pe bărbaţii calificaţi spiritualiceşte următoarele: „Să-l îndreptaţi [pe omul păcătos] cu duhul blîndeţii; şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu“. Nerespectarea acestui sfat poate avea urmări grave! Pe baza ştirilor despre un preot anglican care a fost condamnat pentru că a comis adulter cu două dintre enoriaşele sale, ziarista de la cotidianul londonez The Times a spus că aceasta este „o situaţie care se poate întîmpla oricînd: un sfătuitor, în aparenţă un om cu sentimente de tată sau de frate, care cade în ispită din cauza abuzului de încredere“. Ziarista respectivă s-a referit apoi la declaraţiile doctorului Peter Rutter potrivit cărora „relaţiile de exploatare dintre pacienţi şi mentorii lor de sex masculin — medici, avocaţi, preoţi şi patroni — au devenit, în societatea noastră laxistă în ce priveşte sexualitatea, o epidemie nedeclarată, nocivă şi dezgustătoare“.

¹⁷ Să nu ne facem iluzii că poporul lui Iehova este invulnerabil la asemenea ispite. Un bătrîn respectat care a slujit cu fidelitate mulţi ani a comis imoralitate deoarece făcea vizite de păstorire la o soră căsătorită cînd aceasta era singură. Deşi s-a căit, fratele şi-a pierdut toate privilegiile de serviciu (1 Corinteni 10:12). Cum pot deci bătrînii numiţi să facă vizite de păstorire în aşa fel încît să nu cadă în ispită? Cum pot ei crea, într-o măsură oarecare, condiţii pentru un cadru restrîns, pentru rugăciune şi pentru consultarea Cuvîntului lui Dumnezeu şi a publicaţiilor creştine?

18. a) Cum îi poate ajuta pe bătrîni aplicarea principiului autorităţii să evite situaţiile compromiţătoare? b) Ce demersuri se pot întreprinde în vederea efectuării unei vizite de păstorire la o soră?

¹⁸ Un factor de care bătrînii trebuie să ţină seama este principiul autorităţii (1 Corinteni 11:3). Dacă un tînăr caută îndrumare, străduiţi-vă să-i antrenaţi în discuţie pe părinţii săi atunci cînd este cazul. Cînd o soră căsătorită solicită ajutor spiritual, puteţi stabili ca pe parcursul vizitei să fie prezent soţul ei? Dar dacă acest lucru nu este posibil sau dacă soţul este un necredincios care a brutalizat-o într-un mod oarecare? Atunci întreprindeţi aceleaşi demersuri pe care le-aţi aplica dacă aţi face o vizită de păstorire unei surori necăsătorite. Ar fi înţelept ca doi fraţi calificaţi spiritualiceşte s-o viziteze împreună pe sora respectivă. Dacă acest lucru nu este posibil, se poate alege o oră potrivită pentru ca cei doi fraţi să poarte o discuţie cu ea la Sala Regatului, de preferat într-o încăpere care să ofere un cadru restrîns. Întrucît în sală sînt prezenţi şi alţi fraţi şi surori, fără însă ca ei să poată vedea sau auzi discuţia, probabil că se va evita orice prilej de poticnire. — Filipeni 1:9, 10.

19. Ce rezultate bune dă păstorirea oilor lui Dumnezeu de bunăvoie, şi cui ne exprimăm recunoştinţa pentru păstorii voluntari?

¹⁹ Păstorirea de bunăvoie a oilor lui Dumnezeu va da rezultate bune — o turmă puternică spiritualiceşte şi bine îndrumată. Asemenea apostolului Pavel, bătrînii creştini de azi manifestă o mare preocupare faţă de colaboratorii lor în credinţă (2 Corinteni 11:28). Responsabilitatea de păstorire a poporului lui Dumnezeu este deosebit de grea în aceste timpuri critice. De aceea sîntem cu adevărat recunoscători pentru lucrarea excelentă efectuată de fraţii noştri care slujesc ca bătrîni (1 Timotei 5:17). Fiind binecuvîntaţi cu „daruri sub formă de oameni“ care păstoresc de bunăvoie, îl lăudăm pe Donatorul ‘oricărui dar bun şi al oricărui cadou perfect’, şi anume pe Iehova, Păstorul nostru ceresc plin de iubire. — Efeseni 4:8; Iacov 1:17, NW.

Ce veţi răspunde?

◻ Cum poate cineva să-şi conducă în mod excelent casa?

◻ Ce calităţi trebuie să caracterizeze supravegherea efectuată de bătrînii creştini?

◻ Cum pot bătrînii să manifeste umilinţă şi blîndeţe cînd dau sfaturi?

◻ Ce ajută ca îndreptarea spirituală să fie eficientă?

◻ Cum pot bătrînii să evite, cînd păstoresc turma, situaţiile compromiţătoare?

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Un bătrîn creştin trebuie să-şi conducă în mod excelent casa

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Păstorirea creştină trebuie efectuată cu blîndeţe şi cu o judecată sănătoasă