Strîngerea închinătorilor

APOSTOLUL Ioan a primit o viziune a unor evenimente menite să zguduie lumea, care aveau să aibă loc „în ziua Domnului“. El l–a văzut pe Domnul ceresc Isus Cristos galopînd într–un război drept, reprezentat printr–un armăsar alb — „învingător şi pentru a–şi desăvîrşi victoria“. Primul lucru pe care îl face el este să–l azvîrle din ceruri, în vecinătatea acestui pămînt, pe principalul adversar al lui Dumnezeu, Satan. Acesta reacţionează lovind omenirea cu măceluri, foamete şi boli fără precedent, reprezentate prin călăreţii figurativi şi caii lor — roşu, negru şi galben pal (Apocalipsa 1:10; 6:1–8, NW; 12:9–12). Aceste vaiuri au izbucnit pentru prima dată în 1914 şi de atunci încoace au crescut în intensitate. În curînd ele vor atinge punctul culminant prin ceea ce Isus a descris a fi „un necaz aşa de mare, cum n–a fost niciodată de la începutul lumii pînă acum şi nici nu va mai fi“. — Matei 24:3–8, 21.

Ce se va întîmpla cu închinătorii lui Iehova în acele momente? În Apocalipsa capitolul 7, versetele 1 pînă la 10, se vorbeşte despre forţe îngereşti care ‘ţin strîns’ vînturile distrugerii pînă cînd sînt strînşi aceşti închinători. În perioada care s–a scurs din 1914, au fost strînşi ultimii membri aflaţi pe pămînt din numărul celor 144 000 care compun Israelul spiritual. Iar apoi, „iată o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s–o numere, din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă“. Această mulţime mare se numără deja cu milioanele. Ei stau în picioare în faţa tronului lui Dumnezeu, într–o stare aprobată, datorită faptului că exercită credinţă în sîngele răscumpărător al lui Isus care a fost înjunghiat asemenea unui miel nevinovat. „Şi ei strigă încontinuu cu voce tare, spunînd: «Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru care şade pe tron şi Mielului».“ Aceşti închinători zeloşi continuă să le adreseze invitaţia „Vino!“ şi altora, care sînt strînşi la rîndul lor pentru a fi salvaţi din „necazul cel mare“. — Apocalipsa 7:14–17; 22:17, NW.

„Pe tot pămîntul“

Cu referire la aceşti închinători devotaţi se poate spune: „Sunetul lor a ieşit pe tot pămîntul şi declaraţiile lor pînă la extremităţile pămîntului locuit“ (Romani 10:18, NW). Lucrarea lor asiduă a fost binecuvîntată cu roade remarcabile. De exemplu:

Mexicul raportează acum 335 965 de închinători activi ai lui Iehova, cu o creştere de aproape 100 000 în numai trei ani! Cum de a avut loc o creştere atît de mare? Relatarea care urmează ne poate furniza o explicaţie. Un tînăr pe nume Aurelio era sacristan într–o biserică catolică. De fiecare dată cînd Marorii lui Iehova veneau în satul acela, el trăgea clopotele de la biserică pentru a–i descuraja pe săteni să asculte de ei. Cu timpul, el şi–a cumpărat o versiune catolică a Bibliei (Jerusalem Bible) şi a început să o citească, dar nu a înţeles–o. Apoi, el l–a văzut într–o zi pe un prieten cu un exemplar din Traducerea Lumii Noi sub braţ. Aurelio l–a mustrat pe prietenul său şi, explicîndu–i că Biblia aceea era falsă, l–a dus la el acasă pentru a–i arăta „adevărata“ Biblie. Prietenul său i–a spus: „Citeşte Exodul 20“, şi apoi a plecat.

Începînd de la capitolul 1, sacristanul a citit în Exodul pînă cînd a ajuns la capitolul 20, versetele 4 şi 5. El a fost şocat de ceea ce spune această Biblie catolică în legătură cu imaginile. După liturghia din duminica următoare, el l–a pus pe preot faţă în faţă cu textele despre imagini. La început preotul i–a spus că el personal doar venera imaginile, dar nu se închina înaintea lor. Observînd că acest răspuns nu l–a satisfăcut pe Aurelio, preotul l–a acuzat că studiază cu Martorii lui Iehova. Aurelio a negat acest lucru, dar a adăugat: „De–acum o voi face!“

Cu prima ocazie cînd Martorii au venit în sat, Aurelio i–a contactat şi a început să studieze Biblia împreună cu ei. El a încetat să mai lucreze în cadrul bisericii şi în trei luni a devenit calificat pentru a lua parte la ministerul public împreună cu Martorii lui Iehova. Prima casă pe care a vizitat–o a fost cea a preotului, care nu şi–a putut crede ochilor cînd l–a văzut pe fostul sacristan în rolul de predicator al Regatului. Preotul l–a ameninţat cu excomunicarea, dar Aurelio i–a spus că acest lucru nu era necesar deoarece el părăsise deja biserica. Conduita sa curajoasă i–a încurajat pe mulţi dintre sătenii care studiau deja cu Martorii lui Iehova. Aurelio şi alte 21 de persoane din satul acela au fost botezaţi la următorul congres de district. Atît de rapidă este creşterea în acea regiune încît un bătrîn a fost pus la dispoziţie numai pentru a trece în revistă cu acest grup întrebările pentru candidaţii la botez.

„Sunetul lor a ieşit“

Nimeni nu scapă de predicarea Regatului. Un catolic din Italia se enerva de fiecare dată cînd îl vizitau Martorii lui Iehova. Astfel că, atunci cînd compania la care lucra l–a transferat la Singapore, s–a gîndit că, în sfîrşit, nu avea să mai fie deranjat de ei. Dar, spre surprinderea lui, Martorii erau prezenţi şi acolo. El şi–a procurat deci doi cîini fioroşi care să–i atace pe primii Martori care vor veni la el. Cînd două Martore au venit în vizită la locuinţa sa, el a asmuţit cîinii împotriva lor. Îngrozite, femeile au fugit pentru a scăpa, îndreptîndu–se în direcţii diferite la o intersecţie. Întrucît unul dintre cîini a ajuns–o din urmă pe una dintre Martore, aceasta, disperată, a scos în grabă două broşuri din geantă şi le–a îndesat în gura deschisă a cîinelui. Atunci, cîinele a încetat să o mai urmărească, s–a întors şi a fugit spre casă.

În săptămîna următoare, cele două Martore efectuau o vizită ulterioară la o casă de pe cealaltă parte a străzii. Proprietarul cîinilor se afla în grădină şi, în mod surprinzător, le–a salutat pe cele două femei şi le–a invitat în casă. El le–a spus că nu discutase niciodată cu Martorii lui Iehova, nici nu citise vreuna dintre publicaţiile lor. Dar fusese uimit să găsească acele broşuri în gura unuia dintre cîinii săi. El le citise în seara aceea şi fusese realmente impresionat de ele. Deşi toată viaţa fusese catolic, el şi–a exprimat dorinţa de a studia Biblia cu Martorii lui Iehova.

Dat fiind că bărbatul respectiv a fost transferat înapoi în Italia, s–au făcut demersuri pentru a studia acolo cu Martorii lui Iehova. Cînd el şi soţia sa au început să asiste la întruniri, preotul parohial le–a pus cu furie în faţă unele ameninţări. Cînd cineva le–a incendiat grădina, cuplul a rupt orice legătură cu biserica. Acum, bărbatul respectiv spune: „Le–am depus deja mărturie la mulţi dintre membrii familiei mele deoarece doresc să–i ajut să cunoască faptul că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat“.

„Pînă la extremităţile pămîntului locuit“

O altă experienţă de la o extremitate a pămîntului demonstrează cum este apreciat mesajul Regatului şi cum contribuie el la schimbarea vieţii unor persoane. În timp ce urma nişte cursuri prenatale, o Martoră din Australia a întîlnit o femeie care avea multe obiceiuri rele, refuzînd chiar să renunţe la fumat în perioada gravidităţii. Martora era foarte tulburată de atitudinea ei. Întîmplarea a făcut ca ele să nască în acelaşi timp şi în acelaşi salon de spital, astfel încît au avut posibilitatea să discute una cu alta. A reieşit că femeia avusese multe probleme în copilărie, iar acum căsnicia ei era pe cale să se destrame. După ieşirea din spital, Martora a vizitat–o deci pe femeia respectivă şi a început un studiu biblic cu ea, pe baza cărţii Fă–ţi fericită viaţa de familie.

Soţul femeii se rugase lui Dumnezeu ca să–l ajute să găsească adevărata religie, adăugînd condiţia: „Numai să nu fie vorba despre religia Martorilor lui Iehova!“ Totuşi, cînd a aflat că soţia lui studia cu Martorii, el a început să pună întrebări şi a fost invitat să participe la studiu. Lucru pe care l–a şi făcut iar în scurt timp a început să asiste la întrunirile congregaţiei. În prezent, atît soţul, cît şi soţia sînt botezaţi şi, evident, situaţia din căsnicia lor s–a îmbunătăţit foarte mult.

Efectuarea de studii biblice la domiciliu pe baza unor astfel de publicaţii a avut drept rezultat strîngerea multor noi închinători. În unele ţări în care Martorii lui Iehova au trebuit să facă faţă unor revoluţii, războaie civile, sau restricţii din partea guvernelor, activitatea de efectuare a studiilor biblice la domiciliu a crescut. Războiul civil a făcut ravagii timp de mulţi ani în Angola, iar Martorii lui Iehova au suportat multe persecuţii şi greutăţi. La începutul anului trecut, rapoartele arătau că, în medie, fiecare vestitor a condus aproape trei studii biblice la domiciliu, deşi vestitorii dispuneau de puţină literatură biblică. Supraveghetorii itineranţi vizitau în fiecare zi cîte un mic grup, organizînd în cursul zilei serviciul de teren şi întruniri în fiecare seară. Cît de mare a fost bucuria cînd ostilităţile au încetat şi 42 de tone de literatură biblică extrem de necesară au sosit din Africa de Sud! În mod sigur, iubirea acelor fraţi ‘va abunda din ce în ce mai mult împreună cu o cunoştinţă exactă şi un discernămînt deplin’, în timp ce ei pot acum ‘să se convingă de lucrurile mai importante’ (Filipeni 1:9, 10, NW). Ce puternic imbold este acesta pentru cei care au din abundenţă la îndemînă auxiliare în vederea studierii Bibliei, un imbold de a profita din plin de îngrijirile pe care Iehova le pune la dispoziţie într–un mod atît de binevoitor! — 1 Timotei 4:15, 16.

Fericirea acestor închinători fideli ne aminteşte de cuvintele lui Isus din Predica sa de pe munte: „Fericiţi sînt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale, căci lor le aparţine regatul cerurilor. . . . Fericiţi sînt cei care au fost persecutaţi din cauza dreptăţii, căci lor le aparţine regatul cerurilor. . . . Bucuraţi–vă şi săltaţi de bucurie, căci răsplata voastră este mare în ceruri“ (Matei 5:3–12, NW). Ce mare recoltă este strînsă deja în Angola!

În alte părţi ale lumii, restricţiile impuse activităţii Martorilor lui Iehova au fost reduse sau înlăturate. Isus a menţionat în timpul său: „Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii“ (Matei 9:37). Cît de adevărate sînt aceste cuvinte astăzi! Este nevoie de tot mai mulţi lucrători. Sîntem bucuroşi de faptul că participarea la seceriş face parte din închinarea noastră. Nu există o bucurie mai mare astăzi pe pămînt decît serviciul nostru dedicat lui Iehova Dumnezeu, serviciu aducător de roade.

Care este deci motivaţia care îi animă pe închinătorii lui Iehova să manifeste atît de mult zel şi bucurie? Vom vedea.