Puteţi fi fericiţi cînd aveţi multe de făcut?
MULŢI dintre noi duc o viaţă foarte agitată, deseori zbuciumată. Presiunile continue ale vieţii moderne ne obligă să depunem eforturi constante pentru a ţine pasul. Soţii şi taţii trebuie să se achite de obligaţiile presante pe care le au faţă de familie, faţă de patroni şi faţă de alţii. Soţiile şi mamele trebuie să se îngrijească de necesităţile gospodăreşti ale familiei şi deseori trebuie să presteze o muncă laică. Tinerii se află şi ei sub presiunea de a ţine pasul cu anumite obligaţii familiale în timp ce dobîndesc o educaţie care îi va pregăti pentru un rol productiv în societate.
Dar ce se poate spune despre aceia dintre noi care ne–am dedicat viaţa lui Iehova Dumnezeu şi sîntem Martorii săi botezaţi? Pe lîngă toate celelalte solicitări la care sîntem supuşi, primim următorul îndemn de la apostolul Pavel: „Fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că lucrarea voastră în Domnul nu este zadarnică.“ (1 Corinteni 15:58). Da, numeroase responsabilităţi suplimentare fac parte din cerinţele închinării adevărate. Cum putem să ne îndeplinim toate aceste obligaţii, să ne bucurăm de pacea minţii şi să avem o înfăţişare fericită?
Realizările aduc fericire
Fericirea — un sentiment de bună–stare sau mulţumire — este strîns legată de succesul obţinut în îndeplinirea responsabilităţilor vieţii. Dacă reuşim să ne achităm de obligaţiile zilnice într–un mod de o eficacitate rezonabilă, terminînd lucrurile la timp şi în mod ordonat, avem sentimentul realizării şi satisfacţie. Aşa ar trebui să fie, iar rezultatul să contribuie la fericirea noastră.
Iehova Dumnezeu nu a avut niciodată intenţia ca îndeplinirea responsabilităţilor să fie pentru noi o sarcină apăsătoare. Dimpotrivă, el a dorit din totdeauna să ne «bucurăm şi să vedem binele în mijlocul întregii noastre munci» (Ecleziast 3:12, 13). Cînd lucrăm cu plăcere, sîntem de obicei productivi. Acceptăm cu promptitudine instrucţiunile şi ne înţelegem bine cu alţii. Pe de altă parte, dacă sîntem nefericiţi, munca noastră tinde să devină o corvoadă—ceva monoton, plictisitor, şi chiar epuizant pe plan emoţional. Aceasta duce la un stil de muncă neproductiv şi la o stare de spirit negativă. Viaţa devine o luptă zilnică pe măsură ce încercăm să facem faţă tuturor solicitărilor la care sîntem supuşi. Însă, dacă putem găsi un mod de a rămîne fericiţi în ceea ce facem, avem mai multe şanse să trăim o viaţă plină de satisfacţii şi realizări.
Fiţi echilibraţi
Dacă vrem să fim fericiţi chiar dacă avem multe de făcut, trebuie să fim echilibraţi. Ce este echilibrul? El este „stabilitate psihică şi emoţională“. O persoană echilibrată se străduieşte să fie ordonată în activităţile sale. Ea îşi planifică lucrurile înainte, evită amînările, şi este moderată în obiceiuri. Ea manifestă stăpînire de sine la mîncare, băutură, destindere, hobby–uri şi distracţii. De fapt, ea dovedeşte «înfrînare în toate lucrurile»! — 1 Corinteni 9:24-27; compară cu Tit 2:2.
Rugăciunea joacă un rol vital în menţinerea echilibrului creştin. Un slujitor al lui Iehova poate să se roage pentru a obţine spiritul sfînt al lui Dumnezeu şi pentru ajutor din partea Tatălui său ceresc ca să cultive roadele, inclusiv stăpînirea de sine, ale acestui spirit (Luca 11:13; Galateni 5:22, 23). Un creştin trebuie să se îndrepte spre Dumnezeu în rugăciune în special atunci cînd este asaltat de încercări care ameninţă să–i tulbure echilibrul. „Încredinţează–ţi DOMNULUI calea, încrede–te în El şi El va lucra!“, a spus psalmistul David (Psalm 37:5). Poate că uneori simţim nevoia să ne rugăm la fel ca David cînd a implorat: „Grăbeşte să–mi ajuţi, Dumnezeule! Tu eşti ajutorul meu şi salvatorul meu; DOAMNE nu întîrzia!“ (Psalm 70:5). Nu uitaţi niciodată că prin intermediul rugăciunii puteţi să vă păstraţi echilibrul şi să vă bucuraţi de «pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere şi care ne păzeşte inimile şi gîndurile». — Filipeni 4:6, 7.
Deoarece se bizuie pe Iehova şi se bucură de pacea lui Dumnezeu, un creştin echilibrat are o judecată sănătoasă (Tit 2:11, 12). Aceasta provine din înţelegerea corectă a principiilor biblice şi din aplicarea acestora în viaţa sa. O astfel de persoană nu este ipocrită şi nici nu ia hotărîri pripite. Caracterul ei rezonabil o va împiedica să fie înfumurată sau încăpăţînată. Ea îşi menţine o opinie modestă cu privire la sine şi la capacităţile ei, iar aceasta îi permite să coopereze cu alţii (Mica 6:8). Este interesant că trăsăturile care o ajută pe o persoană să fie echilibrată se numără şi printre calităţile cerute celor numiţi pentru a sluji ca supraveghetori în congregaţia creştină. — 1 Timotei 3:2, 3.
Putem contribui mult la fericirea noastră străduindu–ne să fim mai echilibraţi în activităţile noastre zilnice. Manifestînd calităţile care decurg dintr–un bun echilibru, putem să realizăm lucrurile necesare fără eforturi fizice sau psihice deosebite. Modul nostru de viaţă va reflecta o stabilitate mai mare şi vom putea realiza mai mult. Alţii vor găsi o mai mare plăcere în asocierea cu noi, iar noi vom simţi o mai mare mulţumire şi bucurie. Însă care sînt cîteva metode practice pentru a ne păstra echilibrul?
Metode practice pentru a ne păstra echilibrul
Pentru a ne păstra echilibrul, trebuie să încercăm să fim prompţi şi organizaţi în rezolvarea problemelor personale. Trebuie să ne planificăm lucrurile din timp, îngrijindu–ne de acestea într–un mod ordonat şi sistematic. Aceia cărora le lipseşte o bună organizare şi care tind să tărăgăneze lucrurile îşi complică viaţa cu stări acute de tensiune şi anxietate. Obţinerea succesului în acest aspect al vieţii ne va ajuta să ne simţim stăpîni pe situaţie în loc să avem sentimentul că sîntem victimele neputincioase ale împrejurărilor.
Nu trebuie să încercăm să facem noi înşine totul. Aceia care nu sînt dispuşi să accepte ajutorul altora plătesc adesea un preţ greu constînd în epuizare şi frustrare. Există diverse sarcini de care ar putea să se îngrijească alţii. De aceea, este înţelept să ne folosim de capacităţile celor dornici să ne dea o mînă de ajutor. De altfel, faptul că ne uşurăm propria sarcină poate să fie încurajator pentru aceia care doresc să se apropie de noi.
Nu este înţelept să ne comparăm cu aceia care sînt capabili să facă mai mult. Încercarea de a fi asemenea acelora care în aparenţă realizează mai mult decît putem noi să realizăm produce descurajare, făcîndu–ne să ne simţim inferiori şi nedemni. Un asemenea mod de a gîndi este distrugător, pentru că ne subminează hotărîrea şi încrederea în sine. „Fiecare să–şi cerceteze fapta lui“, a scris Pavel, „şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce–l priveşte pe el şi nu cu privire la alţii“ (Galateni 6:4). Nu uitaţi că lucrătorul cel mai apreciat este acela care urmează instrucţiunile, este statornic şi vrednic de încredere, şi prestează o muncă de bună calitate. Dacă vom fi astfel, serviciile noastre vor fi apreciate şi solicitate. — Proverbe 22:29.
Trebuie să avem grijă de sănătatea noastră. Ea este una dintre cele mai de preţ posesiuni, pentru că fără ea nu putem să facem decît foarte puţin. În consecinţă, trebuie să încercăm să păstrăm o dietă sănătoasă consumînd o hrană nutritivă. Sîntem datori să ne asigurăm odihna de care avem nevoie, culcîndu–ne la o oră rezonabilă seara. Cînd sîntem extrem de obosiţi sau simţim că ne îmbolnăvim, nu trebuie să continuăm să ne istovim; am putea plăti un preţ scump pentru aceasta.
Este important să ne ferim de a dezvolta un spirit de nemulţumire. Dacă dăm frîu liber gîndirii negative, putem descoperi cîte ceva rău aproape în orice lucru sau în oricine. Aceasta este o cale sigură de a ne lipsi de bucurie pe noi înşine şi pe alţii. În loc să clevetim sau să ne plîngem de ceea ce considerăm că nu este corect, ar trebui să–i informăm pe aceia care răspund de rezolvarea problemei şi să lăsăm în seama lor corectarea lucrurilor. (Compară cu 1 Corinteni 1:10-12.) Dovedim înţelepciune dacă păstrăm o atitudine pozitivă, căutînd şi aşteptînd întotdeauna să găsim binele în alţii şi în evenimentele care ne modifică viaţa. — Compară cu Iuda 3, 4, 16.
În planificarea activităţilor noastre, trebuie să ne amintim că un ritm frenetic poate să contribuie la stabilirea unor recorduri, însă rareori poate fi menţinut mult timp. Surmenajul continuu poate să ducă la epuizare, dar poate să atragă după sine şi descurajarea care poate să submineze hotărîrea noastră de a continua. De aceea, să ne fixăm un ritm pe care să–l putem păstra pe timp indefinit. De exemplu, este bine să ne facem o planificare practică pentru participarea cu regularitate la lucrarea de predicare din casă în casă şi la alte aspecte ale ministerului creştin. Trebuie să ne facem timp pentru relaxare şi pentru o destindere constructivă. Vom constata că este util să discutăm cu persoane mai în vîrstă care au decenii de experienţă, întrucît se poate ca ei să fi învăţat cum să realizeze lucrurile necesare fără să se istovească pe plan fizic sau psihic.
Folosiţi un raţionament sănătos
Este potrivit să simţim obligaţia şi dorinţa de a ne îndeplini toate responsabilităţile încredinţate, inclusiv pe acelea din cadrul congregaţiei poporului lui Iehova. Dumnezeu se bucură de lucrătorii harnici şi de încredere. (Compară cu Matei 25:21; Tit 2:11–14.) Dar Scripturile îndeamnă astfel: „Păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa“ (Proverbe 3:21, BC 1921). Aplicarea înţelepciunii biblice ne va aduce foloase, dar trebuie să folosim bunul simţ şi un raţionament sănătos făcînd planuri cu grijă şi ţinînd întotdeauna cont de limita puterilor noastre.
Îndemnul de a spori în lucrul Domnului trebuie să fie echilibrat de prudenţa recomandată în Ecleziast 9:4. Acolo citim: „Un cîine viu face mai mult decît un leu mort.“ Într–adevăr, un cîine viu, deşi dispreţuit de unii, este mai bine situat decît un leu mort, considerat de mulţi drept regele animalelor. Dacă manifestăm echilibru şi ne îngrijim cum se cuvine sănătatea, vom trăi şi vom putea realiza în continuare alte lucruri. Morţii nu participă la nici o activitate. Raţionamentul sănătos ne poate fi de folos în a găsi un echilibru rezonabil care să ne permită să realizăm lucrurile necesare fără să ne pierdem bucuria.
Aşadar, faptul că avem multe de făcut nu înseamnă că nu putem să fim fericiţi. Persoanele cele mai ocupate se pot număra printre cele mai fericite dacă sînt raţionale, dacă îşi păstrează o atitudine excelentă şi folosesc o judecată sănătoasă pentru a rămîne bine echilibrate. Putem simţi cea mai mare fericire posibilă dacă manifestăm înţelepciune, facem lucrări bune, şi ne punem speranţa în Iehova Dumnezeu. — 1 Timotei 6:17-19.