Sunteţi prea ocupaţi?
1 Pavel ne-a îndemnat să ‘fim întotdeauna ocupaţi din plin în lucrarea Domnului’ (1 Cor. 15:58, NW). Suntem încurajaţi să avem un program zilnic de studiu personal, să participăm cu regularitate la minister, să asistăm la întruniri cu fidelitate şi să ne îndeplinim cu sârguinţă sarcinile din congregaţie. În plus, trebuie să-i ajutăm pe alţii care au nevoie de ajutorul nostru. Cu atât de multe de făcut, uneori ne simţim copleşiţi, gândindu-ne că trebuie să căutăm modalităţi de a ne reduce activităţile.
2 Există situaţii în care atât înţelepciunea, cât şi rezonabilitatea pretind eliminarea anumitor activităţi sau reducerea timpului acordat lor. Unele persoane consideră că de la ele se aşteaptă să facă tot ce le cer alţii. Lipsa de echilibru în această privinţă poate produce tensiune şi stres, care pot deveni, în final, distrugătoare.
3 Fiţi echilibraţi: O cerinţă esenţială pentru a avea echilibru constă în aplicarea sfatului lui Pavel de a ‘deosebi lucrurile cele mai alese [importante, NW]’ (Filip. 1:10). Aceasta înseamnă pur şi simplu să ne concentrăm asupra lucrurilor cu adevărat importante şi, dacă timpul şi împrejurările permit, să ne îngrijim şi de lucrurile de mai mică importanţă. Obligaţiile familiale ocupă în mod sigur un loc de frunte printre lucrurile esenţiale. Trebuie să ne îngrijim şi de câteva responsabilităţi laice. Totuşi Isus ne-a învăţat că priorităţile noastre trebuie să pornească de la premisa că noi căutăm mai întâi Regatul. Trebuie în primul rând să facem lucrurile care ne vor permite să trăim la înălţimea dedicării la Iehova. — Mat. 5:3; 6:33.
4 Având în vedere acest lucru, vom fi atenţi să eliminăm din programul nostru încărcat orice preocupare personală inutilă, activităţile recreative excesive şi obligaţiile neesenţiale faţă de alţii. În planificarea activităţii noastre de fiecare săptămână vom rezerva suficient timp pentru studiul personal, pentru o participare rezonabilă la serviciu, pentru asistarea la întruniri şi pentru orice activitate care are legătură strânsă cu închinarea noastră. Timpul care rămâne se poate împărţi între alte preocupări, depinzând de contribuţia pe care o are fiecare la realizarea obiectivului nostru principal de a fi creştini echilibraţi care păstrează Regatul pe primul plan.
5 Chiar şi în acest caz am putea simţi că sarcina noastră este apăsătoare. Dacă este aşa, trebuie să dăm curs invitaţiei lui Isus: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă“ (Mat. 11:28). Totodată bizuiţi-vă pe Iehova, „care zilnic ne poartă povara“ şi le dă celor obosiţi putere. El promite că nu va permite niciodată ca cel drept să se clatine (Ps. 55:22; 68:19; Is. 40:29). Putem fi siguri că rugăciunile noastre vor primi răspuns, ceea ce ne va permite să perseverăm într-o viaţă plină de activităţi teocratice.
6 În timp ce rămânem ocupaţi în urmărirea intereselor merituoase ale Regatului, ne putem bucura să ştim că munca noastră în legătură cu Domnul nu este în zadar. — 1 Cor. 15:58.