Poţi tu intra pe uşa deschisă?

“Am deschis înaintea ta o uşă, pe care nimeni n–o poate închide.“ — Apoc. 3:8.

1. Pentru ce sînt încă accesibile marile ocazii pentru serviciu în adunarea creştină?

PORUNCA lui Isus Cristos pentru ucenicii săi de a propovădui şi de a face ucenici este încă urgent de vitală. Aceasta este clar din asigurarea: ‘Iată, eu am să fiu cu voi în toate zilele pînă la încheierea sistemelui de lucruri’. (Mat. 28:20) De aceea, ne putem încă bucura de multe ocazii mari de serviciu astăzi, deoarece această „veste bună a împărăţiei“ continuă să fie propovăduită cu vigoare de la uşa la uşa (Mat. 24:14). De asemenea, datorită creşterii adunării creştine a martorilor lui Iehova, pe plan mondial, există o mare necesitate pentru lucrători capabili şi voluntari, pentru a zidi pe fraţii lor de credinţă şi pentru a îndeplini alte servicii vitale pentru înaintarea intereselor spirituale. În plus, oamenii de pretutindeni au nevoie să audă „vestea bună“, în aşa fel, încît ei să poată lua o poziţie pentru ea sau contra ei, înainte de executarea judecăţii drepte a lui Dumnezeu, asupra prezentei lumi nelegiuite.

2. (a) De ce este necesară îndrumarea coordonată, centralizată în adunarea creştină? (b) Prin cine a procurat Capul adunării această îndrumare în primul secol e.n.?

² Pentru a îndeplini tot ceea ce este necesar în mod ordonat, evident trebuie să fie îndrumarea oarecum centralizată, coordonată (1 Cor. 14:33). În primul secol e.n., Capul adunării, Isus Cristos, s–a îngrijit de aceasta prin apostoli şi alţi bătrîni ai adunării din Ierusalim. De asemenea, Pavel, care fusese ales direct de Domnul Isus Cristos ca un apostol al năţiunilor, a făcut mult pentru zidirea spirituală a adunărilor. Modul în care Pavel şi asociaţii săi şi–au îndeplinit misiunea lor de la Isus pentru a propovădui şi a face ucenici a fost recunoscută ca pe deplin acceptabilă de către corpul de bătrîni din Ierusalim. — Gal. 2:1–9.

3, 4. (a) Pentru ce oamenii asociaţi cu agenţia de publicitate a martorilor lui Iehova procură în mod corect ajutor centralizat, coordonat pentru fraţii de credinţă din lumea întreagă? (b) Care este o responsabilitate importantă a bătrînilor şi cum a fost aceasta împlinită de către corporaţiunea conducătoare la Bethel din Brooklyn?

³ Cum stau lucrurile astăzi? Foarte de timpuriu în istoria modernă a martorilor lui Iehova, membrii adunării bătrîne s–au asociat cu agenţia de publicitate, Watch Tower Bible and Tract Society. Astăzi, locuind la „Bethel“, sediul activităţii centralizate la centrala Watch Tower Society în Brooklyn, New York, există peste 250 de persoane, care s–au îndeletnicit în mod energic cu interesele spirituale timp de mai mult de 10 ani. Mulţi au făcut aceasta chiar mai mult. Ei au petrecut o viaţă întreagă în serviciul credincios faţă de Dumnezeu ca ucenici devotaţi Fiului său. In decursul acestui timp, ei au cîştigat o bogăţie de experienţă în traiul creştin şi în ajutorarea fraţilor lor de credinţă cu problemele lor. Ei şi–au adîncit de asemenea înţelegerea lor a Cuvîntului lui Dumnezeu. Printre aceştia sînt acei bărbaţi dedicaţi, care constituie corporaţiunea conducătoare pentru adunarea mondială a martorilor lui Iehova. În timp ce există mulţi capabili, experimentaţi, în altă parte, în nici o localitate de pe pămînt nu sînt aşa de mulţi bătrîni disponibili pentru consultarea imediată. La Bethel de la Brooklyn, aşadar, poate fi găsită o reprezentare excelentă a cunoştinţei şi experienţei creştine, care a fost cîştigata pînă acum de către adunarea mondială a poporului lui Dumnezeu. Mult se poate spune despre aceasta cu privire la familiile Bethel mai mici, asociate cu oficiile de filială ale lui Watch Tower Society în alte părţi ale pămîntului.

⁴ Bineînţeleş, cînd bătrînii din alte adunări sînt confruntaţi cu probleme nedumerite, ei scriu la societate sau la filialele ei pentru asistenţă scripturală. Răspunsurile biblice date vor fi de mare folos tuturor adunărilor pe întregul pămînt. Cînd acesta este cazul, că în primul secol e.n. este pregătit materialul scris. De altfel, deoarece unul din responsabilităţile de seamă ale bătrînilor este de a învăţa, corpul central de bătrîni, prin comitetele sale, supraveghează pregătirea şi publicarea de informaţii destinate pentru a asigura instrucţiune spirituală pentru persoanele atît în interiorul cît şi în afara adunării creştine pe plan mondial.

5. Ce lucrare vitală este îndeplinită la Bethel şi pentru ce este necesar acolo să lucreze fiecare individual?

⁵ Evident, la Brooklyn este necesar un personal destul de mare, pentru a purta de grijă de lucrarea vitală a asigurării de ajutor şi îndrumare în promovarea intereselor spirituale pretutindeni pe pămînt, inclusiv măsuri de ajutorare ori de cîte ori este necesar. In timp ce unii sînt implicaţi direct în pregătirea informaţiei biblice sau în îndrumarea a ceea ce trebuie să se facă pentru asociaţia de fraţi, toţi ceilalţi îndeplinesc servicii importante care fac posibil ca acest material să ajungă pînă la marginile pămîntului. Mulţi din cei ce servesc la Bethel, aşadar, ocupă o poziţie comparabilă cu aceea a lui Timotei, Marcu şi a celorlalţi care au activat ca ajutoare pentru bătrîni în adunarea din primul secol. Fără ei corporaţiunii conducătoare i–ar veni foarte greu să poarte de grijă de interesele spirituale ale adunărilor în lumea întreagă.

SERVICIUL BETHEL

6. (a) Pentru ce sînt necesari mai cu seamă tineri la Bethel? (b) Aşa cum este ilustrat în cazul lui Timotei, ce ar trebui să se aştepte de la unul care se pune la dispoziţie pentru serviciul la Bethel?

⁶ Deoarece mult din lucrul făcut la Bethel cere rezistenţă şi rigoare fizică, sînt necesari mai ales tineri. Dacă tu eşti un bărbat tînar, te–ai gîndit vreodată să te pui la dispoziţie pentru muncă manuală grea în folosul fraţilor tăi spirituali, precum şi pentru aceia care ar putea să devină ca atare? Bineînţeles, nu este chiar o problemă de a fi în stare şi de a voi să serveşti. Calificările spirituale sînt de asemenea implicate. In cazul lui Timotei, de exemplu, noi citim: „Despre el au dat rapoarte bune fraţii din Listra şi Iconia“ (Fap. 16:2). Da, Timotei se dovedise a fi un tînăr de reputaţie bună, atît în adunarea sa locală, evident în Listra, cît şi în adunarea vecină, în Iconia. Prin cuvintele şi acţiunile sale el ar trebui să fi cîştigat respectul şi încrederea fraţilor de credinţă. Cu toate că era un tînăr, el era bine întemeiat în Scripturi, fiindcă învăţase acestea din pruncie de la mama şi bunica sa. — 2 Tim. 3:14, 15.

7. (a) Care este atitudinea evident lăudabilă a bătrînilor din Listra şi a Eunicăi cu privire la Timotei care servea cu Pavel? (b) În legătură cu serviciul Bethel, care ar putea folosi astfel din acest exemplu şi pentru ce?

⁷ Tinerii cu calificările lui Timotei sînt cu siguranţă activi pentru orice adunare. Fără îndoială că fraţii din Listra au apreciat foarte mult ceea ce Timotei era în stare să facă în folosul lor. El trebuie, de asemenea, să fi fost o sursă reală de încurajare pentru mama sa Eunice, mai cu seamă deoarece tatăl său era necredincios. Totuşi, cînd apostolul Pavel şi–a exprimat dorinţa ca Timotei să–l însoţească în călătoriile sale, corpul de bătrîni n–a încercat în mod egoist să–l ţină pe tînăr în adunarea lor. Nu, aceşti bătrîni, evident, au fost de acord cu apostolii în punerea mîinilor lor peste Timotei prin care el a fost pus la o parte pentru serviciul special. (Fap. 16:3; 1 Tim. 4:14; 2 Tim. 1:6). Astfel, cînd tinerii calificaţi de astăzi doresc să se facă disponibili pentru serviciul la Bethel, este lăudabil într–adevăr cînd bătrînii şi membrii credincoişi ai familiei îi încurajează şi le dau sprijin din toată inima.

8. De ce era cerut serviciul special al lui Timotei cu apostolul Pavel?

⁸ Cu toate că serviciul la Bethel aduce răsplată bogată spirituală, el nu este uşor. Dar nici sarcina lui Timotei nu era uşoară. In afară de faptul că lucra sub îndrumarea lui Pavel în promovarea intereselor spirituale, Timotei aparent lucrase de asemenea cu mîinile sale pentru a–şi procura cele necesare vieţii (Compară 2 Cor. 12:14–18; 1 Tes. 2:9; 2 Tes. 3:7, 8). El s-a împărtăşit de primejdiile şi problemele pe care le–a descris apostolul Pavel în a doua sa scrisoare către corinteni: „Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe rîuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea rasei mele, în primejdii din partea naţiunilor, în primejdii în oraşe, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de înbrăcăminte.“ — 2 Cor. 11:26, 27.

9. Ce l–a făcut în stare pe Timotei să persevereze în serviciul său special, în loc de a se întoarce acasă, pentru a se bucura de un mod de viaţă mai comodă?

⁹ În ciuda tuturor acestora, Timotei a continuat să lucreze în cooperare cu Pavel, nu chiar pentru o perioadă scurtă, ci pentru aproximativ 15 ani, da, evident, pînă la moartea apostolului ca martir. Ce a făcut posibil pentru Timotei să se lipsească de lucrare mai degrabă decît să se întoarcă la adunarea sa locală pentru un mod de viaţă mai uşor? Aceasta era dorinţa sa sinceră de a servi pe alţii, indiferent de costul personal pentru sine. Apostolul Pavel a putut să spună cu privire la Timotei: „Căci n–am pe nimeni, care să–mi împărtăşească simţirile ca el şi să se îngrijească într–adevăr de starea voastră. Ce–i drept, toţi umblă după interesele lor personale, şi nu după ale lui Cristos Isus. Ştiţi rîvna lui încercată; cum, ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru promovarea „veştii bune“ (Filip. 2:20–22). De altfel, Timotei era umilit, recunoscîndu–şi propriile sale neputinţe. El n–a căutat să tragă foloase din asocierea sa cu Pavel şi nu şi–a apărat cu mîndrie autoritatea sa (compară 1 Tim. 4:11–14; 2 Tim. 1:6, 7; 1:1). Bineînţeles, prin lucrarea sa cu apostolul, Timotei a învăţat mult şi era eventual calificat să–şi asume răspunderile unui bătrîn în adunarea creştină.

10. (a) Deoarece este evident din exemplul lui Timotei, ce calităţi sînt esenţiale pentru a fi fericit în serviciul în folosul altora? (b) Care sînt efectele rele ale mîndriei, dorinţei după proeminenţă şi egoismului şi ce ar trebui să facă cineva atunci cînd se observă o măsură din aceste trăsături nedorite la unii din fraţi de credinţă?

¹⁰ În cazul lui Timotei, umilinţa, spiritul de jertfire de sine şi un interes intens în bunăstarea altora sînt esenţiale pentru serviciul fericit la Bethel sau oriunde în altă parte în organizaţia lui Iehova. Ori de cîte ori ar putea cineva servi, mîndria, dorinţa sa după proeminenţă şi egoismul nu numai că diminuează fericirea personală, ci de asemenea, face viaţa neplăcută pentru alţii. Fiind imperfecţi, servii lui Dumnezeu trebuie să–şi permită să devină exagerat de tulburaţi din cauza eşecurilor remarcabile ale altora în această privinţă. Cultivarea de către cineva a spiritului corect este întotdeauna vrednică de efort, căci răsplata reală va veni, nu de la oameni, ci de la Iehova Dumnezeu. De altfel, exemplul bun pe care–l dă cineva, poate avea efect sănătos, ziditor asupra altora.

SERVIND CA PIONIER SAU CA AUXILIAR INTR–O ALTA LOCALITATE

11. Ce ocazii sînt deschise în legătură cu propovăduirea şi facerea de ucenici, şi ce ar putea să motiveze cineva ce–l îndeamnă să le apuce? (Mat. 22:37–39).

¹¹ Serviciul Bethel negreşit este o uşă a ocaziei care nu s–a deschis tuturor acelora asociaţi cu adunările poporului lui Dumnezeu în lumea întreagă. Dar există alte ocazii excelente, care sînt deschise în legătură cu lucrarea care trebuie să fie făcută. De exemplu, servii lui Dumnezeu sînt privilegiaţi să–şi devoteze tot timpul pe care ei le pot face disponibil pentru lucrarea importantă a propovăduirii şi facerii de ucenici. Nu există limită pentru timpul pe care ei ar putea să–l petreacă în acest serviciu. Noi toţi am dori cu siguranţă să participăm în el din tot sufletul nostru. Pentru mulţi, aceasta ar putea însemna a fi capabil să devoteze cam 60 de ore lunar la această lucrare ca un „pionier auxiliar“ sau aproximativ 90 de ore sau mai mult lunar ca un „pionier regulat“. Ai intrat pe uşa deschisă a activităţii de pionier sau plănuieşti să faci aceasta? Ca pionier, lasă motivul tău pentru participarea în acest serviciu să continue a fi iubirea pentru Iehova Dumnezeu şi pentru semenii tăi.

12. Cum ilustrează exemplul apostolului Pavel, că ar fi necesar acelora care ar prelua cu succes serviciul sacru în altă localitate?

¹² Intocmai după cum Pavel şi Barnaba au început să servească adunarea din Antiohia din cauza marii necesităţi de acolo, tot aşa poţi fi în poziţia de a te muta într–o altă localitate pentru a promova interesele spirituală. Din nou, umilinţa, jertfirea de sine şi un interes adînc în bunăstarea altora poate fi un mare ajutor în facerea aranjamentelor necesare pentru un nou mediu înconjurător. Acesta era adevărat despre apostolul Pavel, care a putut spune despre sine: „Căci, măcar că sînt liber faţă de toţi, m–am facut sclavul tuturor, ca să cîştig pe cei mai mulţi. . . . Am devenit totul pentru tot felul de oameni“ (1 Cor. 9:19–22). „Căci m–am desprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu într–adevăr să trăiesc smerit, şi ştiu trăiesc într–adevăr în belşug“ (Filip. 4:11, 12). Cu deplină încredere în Iehova, Pavel a fost în stare să sufere împrejurări critice.

13. Pentru ce o persoană, care reflectă asupra serviciului de misionar, ar trebui să socotească costul şi care sînt lucrurile pe care el ar putea să le considere cu rugăciune, ca el să fie în stare pentru a participa în acest serviciu?

¹³ Servind astăzi în altă zonă, sau poate ca misionar într–o altă parte a lumii, necesită facerea de sacrificii şi de a fi dispus să serveşti ca sclav în folosul altora. Acestor lucruri trebuie să li se dea dinainte o atenţie prin rugăciune (compară Luca 14:28–32). De exemplu, o persoană care a avut totdeauna un automobil la dispoziţie pentru serviciul său, ar trebui să considere dacă el ar fi dispus să meargă pe jos kilometri întregi peste teren accidentat sau sub soare arzător, sau dacă ar fi dispus să călătorească cu mijloacele de transport public la înghesuială sau sporadic. Dacă el evită astfel de lucruri acum, apoi ar putea să aibă mari dificultăţi în a se adapta la un mediu înconjurător cu totul nou şi ciudat. In mod asemănător, persoane care se adaptează greu la diferite împrejurări şi împrejurimi şi la oameni cu fonduri, obiceiuri, niveluri de viaţă şi moravuri diferite, ar trebui să recunoască că ei trebuie să ‘lucreze la aceasta’ pentru a se califica pentru lucrarea de evanghelizare într–un teren străin.

OCAZII DE A LUCRA CA SCLAVI IN CALITATE DE SERVI ŞI BATRINI

14. Ce se cere acelora care sînt numiţi ca servi sau bătrîni în adunare?

¹⁴ A servi pe fraţii de credinţă în calitatea de servi sau bătrîni, este o uşa a ocaziei, care este deschisă bărbaţilor în adunarea creştină. Calificările stabilite în Scripturi arată clar că aceia care servesc astfel, trebuie să fie persoane spirituale, exemple excelente în vieţuirea creştină. Da, bărbaţi care au respectul şi încrederea întregii adunări (1 Tim. 3:1–10, 12, 13; Tit. 1:5–9). Deoarece bătrînii au responsabilităţile de învăţare, ei ar trebui să fie de asemenea bărbaţi care sînt studenţi conştiincioşi ai Cuvîntului lui Dumnezeu. Un bărbat care rareori citeşte Biblia şi poate n–a citit–o niciodată în întregime, cu greu ar putea să fie considerat calificat să înveţe pe fraţii săi de credinţă. — Compară 1 Tim. 1:6, 7; Iacov 3:1.

15. Deoarece este evident din cuvintele lui Isus la Matei 20:25–27, care este baza pentru calificarea unui bărbat pentru a fi un serv sau un bătrîn în adunare?

¹⁵ In conformitate cu Scripturile, astfel, servii şi bătrînii nu sînt o clasă de titraţi, ci sînt sclavi ai fraţilor lor. Isus Cristos a spus apostolilor: „Voi ştiţi că domnitorii naţiunilor domnesc peste ele şi oamenii mari stăpînesc cu autoritate peste ele. Intre voi să nu se întîmple aceasta; ci oricine doreşte să devină mare printre voi, trebuie să fie servul vostru, şi oricine doreşte să fie cel dintîi printre voi, trebuie să fie sclavul vostru“ (Mat. 20:25–27). De aceea, baza pentru calificarea unui bărbat ca serv în adunare sau ca bătrîn este dorinţa sa de a fi sclavul fraţilor săi, sacrificîndu–şi timpul şi energia în folosul lor.

16. Ce îl face pe un bărbat un serv sau un bătrîn în sensul cel mai deplin?

¹⁶ Aceia care sînt servi şi bătrîni în adevăratul înţeles al cuvîntului sînt socotiţi de fraţii lor ca sclavi umili, care sînt dispuşi şi dornici să se predea din toată inima în ajutorarea lor (Fap. 20:25–35; 1 Pet. 5:2, 3). Deoarece ei lucrează greu în promovarea intereselor spirituale, adunarea are înaltă stimă, apreciere şi iubire pentru astfel de servi şi bătrîni (1 Tes. 5:12, 13; Evrei 13:17). Ei sînt bărbaţi care trăiesc încrederea conferită lor pe motivul numirii lor. Mai cu seamă ar trebui să fie aceasta adevărat la bătrînii călători. Adunările se aşteaptă, pe drept, ca ei să fie bărbaţi spirituali de umilinţă excepţională. — Compăra Luca 12:48.

17. Pentru ce se poate spune că bărbaţii ambiţioşi, conştienţi de poziţie, n–au început să corespundă unei funcţii de supraveghetor?

¹⁷ Evident, bărbaţii care doresc proeminenţă şi poziţie, mai degrabă decît să facă lucrarea unui sclav, nu sînt calificaţi să fie servi sau bătrîni. Ei n–au început să facă faţă unei funcţii de supraveghetor. Pentru ce nu? Deoarece ei nu caută într–adevăr „faptele bune“, care sînt asociate cu aceasta. — 1 Tim. 3:1.

18. (a) Ce cer toate ocaziile asociate cu serviciul sfînt şi pentru ce? (b) La ce putem aşteptă dacă ne punem la dispoziţie pentru a fi folosite în cea mai mare măsură capacităţile noastre date de Dumnezeu?

¹⁸ Ocaziile care sînt deschise pentru ucenicii lui Cristos Isus, nu sînt poziţii de prestigiu şi stimă în ochii oamenilor. Ele sînt ocazii care cer neegoist, exercitarea unui efort din toată inima, care cere lucru. Aceasta este doar rezonabil, căci Iehova Dumnezeu şi Fiul au dat exemplu perfect ca lucrători pe care noi sîntem chemaţi să–i imităm. Isus a spus: „Tatăl meu pînă acum lucrează, şi eu lucrez“ (Ioan 5:17). Aceasta ar putea de asemenea să fie adevărat pentru noi toţi, deoarece noi ne punem la dispoziţie pentru a fi utilizate în cea mai mare măsură capacităţile noastre date de Dumnezeu. Dacă noi facem aceasta, viaţa noastră va fi plină de bucurii şi satisfacţie, deoarece privim cu încredere înainte la primirea binecuvîntării lui Iehova. Cuvintele apostolului Pavel către evrei sînt foarte încurajatoare: „Dumnezeu nu este nedrept, astfel încît să uite lucrarea voastră şi iubirea voastră arătată pentru numele său, în care voi aţi servit pe sfinţi şi continuaţi să–i serviţi. Dar noi dorim ca fiecare din voi să arătaţi aceeaşi hărnicie, ca să aveţi asigurarea deplină a speranţei pînă la capăt, ca să nu deveniţi leneşi, ci să fiţi imitatori ai acelora care prin credinţă şi răbdare moştenesc promisiunile.“ — Evrei 6:10–12.