‘Domnul să fie cu spiritul pe care–l manifestaţi’

“Domnul să fie cu spiritul pe care–l manifestaţi. Bunătatea sa nemeritată să fie cu voi toţi.“ — 2 Tim. 4:22.

1, 2. Cum ar putea fi definit spiritul unei persoane? Vă rugăm a ilustra aceasta prin exemple scripturale (Filim. 25).

FIECARE are un anumit spirit. Adică, el are o dispoziţie particulară, o forţă de înclinaţie sau de motivare. De aceea, nu este surprinzător că oamenii adesea devin binecunoscuţi pentru motivarea dindărătul a ceea ce ei spun şi fac.

² Sfintele Scripturi menţionează calităţile unei persoane individuale, care le–au mişcat la acţiune. Pentru a ilustra: Profetul lui Iehova Dumnezeu, Moise, este descris ca „fiind cel mai umilit dintre toţi oamenii, care erau pe faţa pămîntului“ (Num. 12:3). Abigail, care a devenit în urmă soţia lui David, regele lui Israel, era „bună în ceea ce priveşte înţelepciunea“. — 1 Sam. 25:3, 39.

3. (a) Pentru ce ar trebui să aibă creştinii un spirit excelent? (b) Care era dorinţa lui Pavel cu privire la spiritul lui Timotei?

³ Adevăraţii creştinii au îmbrăcat „a doua personalitate“ şi ar trebui, aşadar, să aibă un spirit excelent. După toate acestea, ei s-au îmbrăcat cu astfel de forţe de motivare ca iubire, milă, amabilitate, umilinţa minţii, blîndeţe şi îndelungă răbdare. Ei cultivă şi demonstrează roadele spiritului lui Dumnezeu — iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, amabilitatea, bunătatea, credinţa, blîdeţea şi stăpînirea de sine (Gal. 5:22, 23; Efes. 4:20–24; Col. 3:9–14). Cu siguranţă, înăuntrul adunării creştine sînt importante atitudinile personale, căci apostolul Pavel, scriind colaboratorului său Timotei, s–a exprimat în acest mod: „Domnul să fie cu spiritul pe care–l manifestaţi. Amabilitatea sa nemeritată să fie cu voi toţi“. (2 Tim. 4:22). Pavel a dorit ca Dumnezeu, prin Domnul Isus Cristos, să aprobe forţa de punere în mişcare, desfăşurată de Timotei.

„SPIRITUL“ UNEI ADUNARI

4. (a) Are adunarea un spirit? (b) În legătură cu această ce este de dorit?

⁴ Exact aşa după cum o persoană manifestă un spirit particular, tot aşa o întreagă adunare a poporului lui Dumnezeu are un anumit spirit. Este foarte probabil că o persoană care are spirit de observaţie va remarca efectele acelei forţe în minţi şi inimi, poate producînd un spirit de atitudine prietenoasă, de iubire, sau unul de linişte şi pace, sau de zel şi entuziasm. Bineînţeles, spiritul ar putea fi unul care produce efecte negative. Dar ce binecuvîntare rezultă atunci cînd spiritul este excelent! Evident, apostolul Pavel a dorit ca adunările să desfăşoare un asemenea spirit. Către adunarea creştinilor din oraşul Philippi, el a scris: „Amabilitatea nemeritată a Dumnului Isus Cristos să fie cu spiritul pe care–l manifestaţi“. (Filip. 4:23). Apostolul s–a exprimat în mod asemănător, cînd a scris creştinilor galateni. — Gal. 6:18.

5. Ce caracteristici ar putea să aibă un spirit excelent al adunării?

⁵ Eşti unul dintre Martorii lui Iehova? Dacă da, care este spiritul adunării cu care te asociezi? El ar putea să fie un spirit excelent. Adunarea ar putea fi foarte sensibilă la sfatul din Scripturi. De altfel, ea ar putea avea un spirit iubitor, calm, colaborator, ospitalier. Aceia care sînt asociaţi cu adunarea ar putea fi foarte spirituali din punctul lor de vedere. In acest caz, „amabilitatea nemeritată a Domnului Isus Cristos este cu spiritul vostru pe care–l manifestaţi“. — Filim. 25.

MINTUIREA SPIRITULUI ADUNARII

6. Ce fel de condiţie nepotrivită era tolerată în adunarea corinteană?

⁶ Un astfel de spirit excelent ar trebui menţinut. Importanţa păstrării unui spirit al adunării a fost accentuată în Corintul antic. Apostolul Pavel a aflat că printre creştinii din acel oraş era tolerată imoralitatea sexuală, „cum ar fi curvia, care nici printre naţiuni nu se pomeneşte, că un anumit om trăieşte cu nevasta tatălui său“. — 1 Cor. 5:1.

7, 8. Pentru ce era necesar în conformitate cu cele spuse de Pavel să excomunice pe corinteanul imoral?

⁷ Supraveghetorii acelei adunări n–au expulzat pe această persoană, dar Pavel i–a îndemnat să „dea pe mîna Satanei un astfel de om pentru nimicirea cărnii“. Ei trebuia să–l dea afară din adunarea creştină în lumea stăpînită de Satan Diavolul unde–l aşteaptă nimicirea (1 Ioan 5:19). Pentru ce să se ia această acţiune? După cum a spus Pavel, „pentru ca spiritul să poată fi mîntuit în ziua Domnului“, Isus Cristos. — 1 Cor. 5:3–5.

⁸ Acest om trebuia să fie excomunicat dacă „spiritul“ sau spiritualitatea adunării, bazată pe Cuvîntul lui Dumnezeu, trebuia să fie mîntuită. Altfel, „puţin aluat dospeşte toată frămîntătura“, adică o influenţă spiritual coruptă ar pătrunde adunarea şi Iehova ar tăia acea adunare. Astăzi exact tot atît de vital este ca spiritul adunării. bazat pe Cuvîntul inspirat al lui Iehova, să fie mîntuit. — 1 Corinteni 5:6.

ADUNAREA CRESTINA TIMPURIE — MODEL PENTRU ASTAZI

9. Ce fel de spirit au desfăşurat, în general, adunările din primul secol?

⁹ Intr–adevăr, bătrînii adunărilor din primul secol trebuia să fie vigilenţi spiritual, dacă ‘spiritul urma să fie mîntuit’. Indiscutabil, la timp s–au ridicat probleme. Cu toate acestea, nimic nu abundă cu mai mare căldură iubirea şi interesul multual real decît spiritul adunărilor creştine timpurii în general. Isus Cristos declarase: „Prin aceasta vor şti toţi că voi sînteţi ucenicii mei, dacă voi aveţi iubire printre voi înşivă“ (Ioan 13:35) O astfel de iubire era manifestată în mod constant. De exemplu, apostolul Ioan a vorbit despre fratele său de credinţă Gaiu ca „preaiubitul, pe care–l iubesc într–adevăr“. — 3 Ioan 1.

10. Ce fel de relaţie au avut apostolii cu fraţii de credinţă?

¹⁰ Apostolii lucrau cu fraţii şi surorile lor în credinţă, neterorizîndu–i. Ei nu dădeau porunci dure. Mai degrabă, aceşti bărbaţi făceau apel la inimile fraţilor de credinţă. In mod potrivit asociaţii creştini se adresau cu numele de „fraţi“, „preaiubiţi“ şi „părtaşi . . . la bunătatea nemeritată“ (Filip. 1:7; 4:8; 1 Pet. 4:12; 1 Ioan 4:1). Această atitudine iubitoare era bazată pe adîncul interes în bunăstarea spirituală a altora ca împreună moştenitori ai vieţii. — 1 Petru 3:7; Iac. 2:5.

SUPRAVEGHETORI UMILITI, IUBITORI

11. Cum ai descrie atitudinea apostolului Pavel faţă de fraţii şi surorile sale spirituale? (1 Tes. 2:7).

¹¹ Iubirea şi stima reciprocă, pătrunzînd adunările din primul secol, au reflectat calităţile interioare ale creştinilor de timpuriu ca persoane individuale. Să luăm de exemplu pe supraveghetorul călător Pavel. Inima sa „se lărgise“ pentru a înconjura cu afecţiune pe fraţii de credinţă din Corint (2 Cor. 6:11–13). De altfel, el avea o inimă plină de iubire pentru fraţii săi spirituali şi pentru surorile sale de pretutindeni. Nu e de mirare că zilnic îl apăsa „grija pentru toate adunările“! — 2 Cor. 11:28.

12, 13. (a) Cu ce spirit a îndemnat Pavel pe bătrînii creştini di Efes? (b) Cu ce reacţie au răspuns bătrînii din Efes, cînd Pavel şi–a luat rămas bun de la ei?

¹² Era Pavel arogant, tiranic, stăpînind astfel peste ceilalţi închinători ai lui Iehova? Cu siguranţă nu! De exemplu el n–a certat şi n–a venit cu cereri autoritare cînd a îndemnat pe bătrînii creştini din Efes. Apelul său la ei era bazat pe iubire. Acei supraveghetori ştiau că apostolul vorbea adevărul cînd spunea: „Ţineţi minte că timp de trei ani, ziua şi noaptea n–am încetat de a vă îndemna pe fiecare din voi cu lacrimi“. (Fap. 20:18, 19, 31). Ce bătrîni sinceri şi umili! Şi acesta este spiritul pe care Domnul său îl aştepta de la el să–l demonstreze, căci Isus Cristos spunea: „Voi ştiţi că domnitorii naţiunilor stăpînesc peste ele şi mai marii lor exercită autoritate peste ele. Printre voi să nu fie aşa; ci oricine doreşte să fie mare printre voi, trebuie să fie servul vostru, şi oricine doreşte să fie primul între voi, să fie sclavul vostru“ — Mat. 20:25–27.

¹³ Ei bine, gîndiţi–vă la supraveghetorii din Efes înşişi. Erau ei reci, se ţineau la distanţă? Nu, fireşte! Nu aceasta era ilustraţia descrisă în Cuvîntul lui Dumnezeu. Cînd Pavel era pe punctul de a–şi lua rămas bun de la ei la Milet, ni se spune: „El a îngenuncheat împreună cu ei toţi şi s–a rugat. Intr–adevăr au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel şi l–au sărutat cu afecţiune, deoarece ei erau întristaţi mai ales de vorba, pe car le–o spusese el, că nu–i vor mai vedea faţa“ (Fap. 20:36–38). Numai persoanele iubitoare şi umilite ar acţiona în acest fel. Cu siguranţă, ‘Domnul era cu spiritul pe care–l manifestau ei’.

SPIRITUL CARE ERA MANIFESTAT DE ALTII

14. Ce trăsătură particulară a manifestat Lidia?

¹⁴ Dar cum stau lucrurile cu ceilalţi asociaţi cu adunarea creştină de timpuriu? Spiritul excelent desfăşurat de mulţi din ei aşa după cum este dezvăluit în Scriptură, a furnizat un exemplu excelent pentru creştinii de astăzi. De exemplu, printre cele dintîi persoane care au îmbrăţişat creştinismul în Europa, erau Lidia şi casa sa, locuitorii din Filippi. Lidia a acceptat vestea bună propovăduită de Pavel, a fost botezată şi imediat a desfăşurat calităţi ospitaliere. „Dacă voi judecaţi a fi credincioasă lui Iehova“, a spus ea, „intraţi şi rămîneţi în casa mea“. De fapt, tovarăşul de călătorie al lui Pavel, Luca, a scris: „Ea ne–a silit să intrăm“ (Fap. 16:11–15). Poate cel puţin parţial, datorită ospitalităţii Lidiei, apostolul a spus mai tîrziu creştinilor filipeni: „Mulţumesc Dumnezeului meu întotdeauna pentru fiecare aducere aminte despre voi . . . din cauza contribuţiei pe care aţi făcut–o veştii bune din prima zi pînă în acest moment“ (Filip. 1:3–5). Da, ‘Domnul era cu spiritul manifestat’ de acei filipeni, inclusiv de credincioasa Lidia.

15–17. (a) Pentru ce erau Acuila şi Priscila în stare să ‘expună calea lui Dumnezeu mai corect’ lui Apolo? (b) Cum se poate spune că Domnul era cu spiritul arătat de Acuila şi Priscila?

¹⁵ Iudeul Acuila şi soţia sa Priscila, de asemenea, aveau un spirit excelent. Interzişi din Roma prin decretul împăratului Claudiu împotriva iudeilor (în anul 50 e.n.), ei au devenit locuitori ai Corintului. Cîteva luni mai tîrziu, apostolul Pavel a sosit acolo şi a fost primit în casa lor. De fapt, toţi trei lucrau împreună la facerea de corturi. Fără îndoială Acuila şi Priscila ajutau de asemenea pe apostoli să zidească noua adunare în Corint. — Fapte 18:1–11.

¹⁶ Cînd Pavel a mers cu corabia spre Siria în anul 52 e.n., Acuila şi Priscila l–au însoţit pînă la Efes. Acolo, această pereche căsătorită, şi–a deschis locuinţa lor ca loc de întrunire pentru adunare. În Efes, Acuila şi Priscila erau privilegiaţi de asemenea şă ‘expună Calea Domnului mai corect’ lui Apolo (Fapte 18:18–26; 1 Cor. 16:8, 19). Ei erau în stare să procure asemenea instrucţiune, din cauza bunei lor puteri de pătrundere mintală sau înţelegere a Cuvîntului şi voinţei lui Dumnezeu.

¹⁷ In timpul cînd apostolul Pavel a scris creştinilor romani, aproximativ în anul 56 e.n., Acuila şi Priscila se întorseseră la Roma. Acolo ei din nou şi–au deschis locuinţa ca un loc al adunării creştine. Pavel i–a salutat ca „lucrători împreună cu el în Cristos Isus, care şi–au pus capul în joc pentru a–mi salva viaţa, pentru care nu numai eu, ci de asemenea toate adunările dintre naţiuni le aduc mulţumiri“ (Rom. 16:3–5). La cîtva timp, Acuila şi Priscila îşi puseseră viaţa în primejdie pentru Pavel. Scurt timp de a suferi înainte martiraj în jurul anului 65 e.n., Pavel, prin Timotei, a trimis salutări acestei perechi căsătorite excelente, pe atunci locuind în Efes. Pe timpul acela, Acuila şi Priscila fuseseră creştini de ani de zile şi încă ‘Domnul era cu spiritul pe care–l manifestau ei’. — 1 Timotei 1:3; 2 Timotei 4:19, 22.

18. Ce fel de persoană era prietenul apostolului Ioan, Gaiu?

¹⁸ Către sfîrşirul primului secol e.n., îmbătrînitul apostol Ioan a adresat scrisoarea sa a treia inspirată divin unui frate de credinţă numit Gaiu. Apostolul iubise pe acest bărbat creştin excelent. Gaiu „umbla în adevăr“, şi alţii ‘puseseră mărturie pentru iubirea sa înaintea adunării’. Ioan îl ştia pe Gaiu a fi un om ospitalier şi iubitor. — 3 Ioan 1–8.

19. Pentru ce trebuie să spunem că Domnul nu era cu spiritul manifestat de Diotref?

¹⁹ Dar ce contrast exista între Gaiu şi un anumit Diotref! Ioan spunea: „Am scris ceva adunării, dar Diotref, căruia îi place să aibă întietate între ei, nu primeşte nimic de la noi cu respect. Iată pentru ce, dacă am să vin, îi voi aduce aminte de faptele sale, pe care el continuă să le facă, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. De asemenea, nefiind mulţumit cu aceste lucruri, nici el însuşi nu primeşte pe fraţi cu respect, iar aceia care doresc să–i primească sînt împiedicaţi de el şi–i dă afară din adunare“ (3 Ioan 9, 10). Cu siguranţă, Domnul nu era cu spiritul pe care–l manifesta Diotref.

20. Ce fel de persoane erau cuprinse în adunările creştine timpurii?

²⁰ Ici şi colo, putea să apară pe scenă o persoană ca Diotref. Dar adunările acelui timp cuprindeau mulţi creştini credincioşi, tari spiritual. Da, existau persoane individuale iubitoare, ospitaliere ca Lidia şi Gaiu. Existau persoane asemănătoare cu Acuila şi Priscila, care aveau înţelegere spirituală excelentă şi erau serviabile pentru a deschide locuinţele lor pentru întrunirile adunării. Fără îndoială, ‘Domnul era cu spiritul pe care aceste persoane îl manifestau’. Care iubitor de Dumnezeu astăzi, n–ar dori să fie asemenea lor?

ZIDIREA FRATILOR INCHINATORI

21, 22. (a) Pentru ce ar trebui bătrînii creştini de astăzi să fie adînc interesaţi în spiritul adunării cu care ei servesc? (b) Ce intrebări ar putea să–şi pună un supraveghetor cu privire la adunarea pe care el o serveşte?

²¹ Aşa după cum s–a observat mai înainte, apostolul Pavel a arătat interes pentru spiritul adunării din Corint. De altfel, el ţi–a exprimat speranţă că ‘Domnul Isus Cristos ar fi cu spiritul manifestat’ de către adunări şi persoane individuale (1 Cor. 5:1–5; Gal. 6:18; Filip. 4:23; 2 Tim. 4:22; Filim. 25). În mod asemănător, Isus Cristos cel glorificat era interesat de spiritul manifestat de către cele şapte adunări amintite în Apocalips (capit. 2, 3.) Aşadar, bătrînii creştini de astăzi ar trebui să fie adînc interesaţi de spiritul manifestat de către adunările cu care ei servesc.

²² Ca un bărbat numit de spiritul sfînt pentru „a păstori turma lui Dumnezeu“, un supraveghetor ar trebui să cunoască aspectul acelei turme (1 Petru 5:2; Fap. 20:28; compară Prov. 27:23). El ar putea bine să se întrebe pe sine însuşi: Sînt fraţii şi surorile din adunare cu adevărat fericiţi? (Ps. 128:1). Arată feţele lor că ei servesc pe Iehova cu „bucurie din inimă“? (Deut. 28:45–47). Asistă ei la întrunirile creştine în mod regulat? (Evr. 10:24, 25). Studiază Biblia în particular acasă? (Ios. 1:7, 8). Sînt aceşti fraţi de credinţă cu adevărat „bogaţi în credinţă“? (Tit. 2:2). Apreciază ei cu zel lucrurile spirituale? (Ps. 27:4) Este evident că ei păstrează în suflet relaţia cu Iehova Dumnezeu şi doresc cu adevărat să–l laude? — Ps. 9:1, 2.

23. Dacă bătrînii trebuie să ’propovăduiască cuvîntul’, ce trebuie să facă?

²³ Cu apreciere sinceră ar putea descoperi o necesitate de a cultiva spiritualitate în adunare. Pentru aceasta, platforma publică serveşte adesea destul de bine. Supraveghetorul Timotei trebuia să facă faţă unor persoane din cadrul adunării, care se ocupau cu ‘certuri de cuvinte’ şi „nu erau favorabil dispuşi“ faţă de adevăr (2 Tim. 2:14, 23–25). Prezenţa lor ar produce „moment de tulburare“ pentru adunare. Astfel, Timotei trebuia să „propovăduiască cuvîntul“ — nu înţelepciunea omenească, ci „Cuvîntul“ nefalsificat al lui Dumnezeu (2 Tim. 4:1, 2; compară 1 Cor. 2:1–5). In mod asemănător pentru binele spiritual al adunărilor astăzi, bătrînii au nevoie să „propovăduiască cuvîntul“, bazîndu–şi comentariile lor pe Biblie, fie de la platforma publică, fie în conversaţii particulare.

24, 25. (a) Cu ce scop ar putea bătrînii să viziteze pe fraţii de credinţă în locuinţele lor? (b) Există motiv scriptural pentru bătrîni să se roage în folosul altor închinători ai lui Iehova?

²⁴ O altă cale de a zidi pe fraţii de credinţă este prin vizitarea lor în locuinţele lor. Isus Cristos a făcut aceasta, căutînd să ajute oamenii în mod spiritual (Luca 7:36–50; 19:1–27). In mod asemănător, apostolul Ioan Dorea să viziteze pe Gaiu şi pe alţii pentru a vorbi cu ei faţă în faţă despre probleme spirituale. — 2 Ioan 1, 12; 3 Ioan 1, 13, 14.

²⁵ Mişcaţi de iubirea creştină, bătrînii de astăzi ar putea vizita pe fraţii lor de credinţă în locuinţele lor. Aceasta nu se face pentru a–i ‘controla’, ci pentru a–i oferi ajutor şi încurajare spirituală. De altfel, supraveghetorii bine fac să menţioneze pe fraţii şi surorile lor creştine în rugăciune. In mod interesant, profetul Samuel a spus israeliţilor: „Este de necrezut din partea mea, să păcătuiesc împotriva lui Iehova prin a înceta de a mă ruga în folosul vostru“ (1 Sam. 12:20, 23). De asemenea, apostolul Pavel a dat un exemplu excelent pentru supraveghetori prin rugăciune în folosul fraţilor închinători ai lui Iehova. — 1 Tes. 1:1, 2; 2 Tim. 1:1–4; Filim. 4.

26. Dacă Domnul trebuie să fie cu spiritul cuiva, ce necesită persoana individuală?

²⁶ Un spirit excelent, vesel, va exista într–o adunare a poporului lui Dumnezeu, dacă ei se roagă unul pentru altul. In plus va domina un spirit bun, dacă supraveghetorii creştini păstoresc cu iubire „turma“ (Filip. 2:19, 20; 1 Petru 5:1–4). Intr–adevăr, ‘Domnul poate fi cu spiritul, pe care tu îl manifeşti’, dar aceasta cere ceva foarte specific din partea ta ca persoană individuală. Tu ai nevoie să ai o bună putere de pătrundere asupra Cuvîntului lui Dumnezeu, pentru a fi pe deplin plăcut lui Iehova.