Însuşirile necesare pentru a judeca

“Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.“ (Deut. 1:16)

1. Ce a pretins Moise, conform cu Deut. 1:16, 17 în mod deosebit de la judecători?

ESTE o sarcină plină de răspundere să judeci anumite probleme care influenţează viaţa sau relaţiile unei persoane. De aceea bătrînii din adunarea creştină să ia îndeosebi bine seama, cum îndeplinesc această sarcină. Dacă dau un sfat sau rostesc o hotărîre, n–au voie să–şi exprime propria lor părere, ci dimpotrivă trebuie să judece drept. Pentru a judeca după rigla de măsură a lui Dumnezeu, trebuie să păstreze în minte, ceea ce a poruncit Moise judecătorilor de atunci, cînd le–a spus: „Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre, să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni căci Dumnezeu e cel care face dreptate“ (Deut. 1:16, 17). Fie că este vorba de un caz în care este implicat cineva, care pare a fi mare deoarece este înzestrat cu bunuri materiale şi posedă o cultură bună sau este onorat din cauza realizărilor sale, sau fie că este vorba de cineva care în această privinţă pare a fi „mic“ bătrînii n–au voie să fie părtinitori. Ei să se străduiască să nu procedeze după propria lor apreciere ci să facă ceea ce este drept în ochii lui Dumnezeu (Prov. 21:2, 3). Atunci ‘judecata va fi într–adevăr a lui Iehova’ după cum reiese aceasta din Cuvîntul său cît şi prin canalul său pămîntesc de comunicare.

2. De ce este nevoie de înţelepciune la judecată şi ce se cauzează prin aceasta?

² Bazîndu–se pe cunoştinţe incomplete, bătrînii nu pot rezolva corect o problemă. Ei trebuie, cînd ascultă cazul, să primească o imagine completă. Pentru a determina punctele principale şi pentru a constata cum a luat fiinţă o problemă sau de ce a luat fiinţă ceva, trebuie să pună cu tact întrebările potrivite. Participanţii acestui caz să conlucreze cu ei străduindu–se să spună tot ce ştiu, nu numai o parte despre aceasta. Aceasta le face posibil bătrînilor să aplice legile biblice asupra învinovăţiilor sau afirmaţiilor aduse. Solomon s–a rugat pentru înţelepciune în scopul de a–şi putea duce la îndeplinire răspunderea. (1 Regi 3:9, 12.) Bătrînii au şi ei nevoie de înţelepciune cerească pentru a putea aplica corect ceea ce spune Cuvîntul lui Dumnezeu în cazul situaţiilor diferite cu care trebuie să se ocupe ei. Aceasta face ca în adunare să fie produsă roada dreptăţii (Iac. 3:17, 18).

3, 4. (a) In ce sens să imite bătrînii îndurarea lui Iehova? (b) Cui în afara răufăcătorului trebuie să i se mai arate de asemenea îndurare în sens pozitiv?

³ Indurarea este o altă însuşire pe care trebuie s–o manifeste bătrînii cînd judecă (Iac. 2:13). Ei trebuie să–l imite pe Iehova, despre care psalmistul a scris: „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de el“ (Ps. 103:13). Cum a reacţionat Iehova de fiecare dată cînd israeliţii, după ce s–au rătăcit de el, au căutat din nou să ajungă la favoarea sa şi au dovedit o atitudine corectă a inimii? I–a fost milă de ei, şi anume nu numai într–un sens negativ, care cauza o atenuare a judecăţii sale, ci şi într–un sens pozitiv, ce–l determina să acopere încălcările. Mînia sa a durat numai un moment în comparaţie cu îndurările sale veşnice (Isaia 54:7, 8). Inspiratul psalmist a scris referitor la persoanele în vreun anumit fel dezavantajate: „Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijineşte pe orfani şi pe văduvă“ (Ps. 146:9).

⁴ Intr–un mod asemănător, bătrînii să–i ajute nu numai pe răufăcătorii căiţi, ci dimpotrivă pe toţi cei dezavantajaţi: bolnavi, stingheriţi, bătrîni, timizi sau săraci din mijlocul nostru (Iac. 1:27). Mila lor să nu se arate numai prin faptul că la judecarea cazurilor în care s–a dovedit căinţă au exercitat stăpînire, ci şi prin faptul că manifestă consideraţie şi compătimire faţă de toţi cei ce necesită ajutor, fie că au făcut o greşeală, au devenit slabi în credinţă sau sînt stînjeniţi în privinţă corporală.

A JUDECA CU INSUSIRI PLACUTE LUI DUMNEZEU

5. (a) Cum acţionează o laudă cuvenită asupra oamenilor? (b) Ce ar putea să facă bătrînii, dacă observă o procedură nedorită şi de ce să fim în orice privinţă rezonabili?

⁵ In societatea zilnică a fraţilor, bătrînii să privească părţile bune ale acestora, să dea atenţie progresului lor şi să fie gata să–i laude. Prin aceasta ei îi încurajează să depună şi mai mult efort. In domeniul gustului personal ei să nu încerce să impună altora părerea lor proprie. Cît timp nu se desconsideră principiile biblice, ei să recunoască că gusturile sînt diferite. Aceasta se potriveşte atît în domeniul relaxării cît şi al băuturii şi mîncării, cît şi asupra aspectului nostru exterior. Dacă se observă o procedură nedorită, atunci bătrînii vigilenţi n–ar trebui să se adreseze acelei persoane cu reguli stricte, dimpotrivă ei să acţioneze pozitiv, astfel încît săi încurajeze. Dar dacă cineva este nesocotit şi merge prea departe sau începe să se abată de la Cuvîntul lui Dumnezeu, atunci în mod firesc trebuie spus sau făcut ceva pentru a–l ajuta (Rom. 14:19–23; Tit. 2:2–5).

6. (a) Ce fel de principii biblice să luăm în considerare pentru a lua o decizie corectă în problemele vestimentaţiei? (b) Cui să–i fim plăcuţi conform proverbelor inspirate şi cum putem face aceasta?

⁶ Să ne gîndim de exemplu la îmbrăcăminte. Deşi această temă a fost frecvent tratată în Turnul de veghere, unora le vine greu să–şi găsească echilibru potrivit principiilor biblice legate de ea. Pe de altă parte, alţii caută posibilităţi de a ocroti principiile biblice, prin faptul că interpretează o explicaţie în aşa fel încît să se potrivească anumitor situaţii. Printr–o dezbatere a întrebărilor fundamentale şi printr–o argumentare rezonabilă, se poate face ca ei să–şi schimbe modul lor de gîndire. Este îmbrăcămintea ordonată şi curată? Este ea „bine aranjată“ şi „modestă“ potrivită pentru un închinător a lui Dumnezeu? Trădează ea un duh calm şi blînd, sau este ea exagerat de extravagantă? (1 Tim. 2:9, 10; 1 Pet. 3:3–5). Ii afectează ea în mod neplăcut pe alţii? Influenţează ea demnitatea unei ocazii, îndeosebi a uneia dintr–un loc de închinare? (2 Cor. 6:3,4.) Ce răspundere poartă tatăl sau soţul ca şi cap de familie? (Col. 3:18–21.) Ce să se intreprindă conform Bibliei dacă îmbrăcămintea cuiva ridică probleme sau aruncă o lumină nefavorabilă asupra adunării? (1 Cor. 10:31–33.) Este cineva destul de smerit pentru a renunţa la ceva prin care conştiinţa sensibilă a celuilalt ar putea fi împovărată? (Rom. 14:21.) Dacă bătrînii discută astfel de întrebări şi principii legate de aceasta, trebuie să pună accent pe Cuvîntul lui Dumnezeu şi nu să fixeze reguli deosebite. Ei îi încurajează pe respectivii la un procedeu care este drept în ochii lui Dumnezeu şi îi ajută să ia hotărîri în care se lasă conduşi, nu de propria lor pricepere şi de propriile lor sentimente, ci de Biblie (Prov. 3:5–7; 12:15; 16:2).

7. (a) Ce poate face cineva care s–a făcut vinovat de un delict neînsemnat? (b) Numai cum se poate obţine iertare conform Bibliei?

⁷ Uneori cineva se face vinovat de un delict neimportant. Nu este necesar să mergem pentru orice greşeală neînsemnată la bătrîni, aşa–zicînd pentru a te împăca cu Dumnezeu. De exemplu ce trebuie făcut dacă cineva a vorbit dispreţuitor despre celălalt sau dacă s–a înfuriat odată? Poate că au ajuns doi fraţi la dezbinare şi s–a ajuns la un mic schimb de cuvinte pe care l–au regretat imediat după aceea. In legătură cu astfel de întrebări se poate vorbi cu un bătrîn în caz că cineva doreşte aceasta. Insă să nu uităm că bătrînii nu sînt „duhovnici“ spre care te poţi îndrepta din cauza unei abateri împotriva vreunui principiu. Bineînţeles, un bătrîn dacă este solicitat într–un astfel de caz, se străduieşte să ne ajute. Dar cu aceasta cazul pentru noi n–ar fi încă rezolvat. Cine vrea să obţină iertare trebuie să se adreseze nemijlocit lui Iehova, să–şi recunoască greşeala, să se căiască şi pe viitor să nu mai procedeze aşa (1 Ioan 1:9; Evr. 4:14–16).

8. Cum pot ajuta bătrînii pe cineva care se simte condamnat din cauză că a păcătuit, atunci cînd li se adresează lor?

⁸ Pe de altă parte, fraţii care din cauza unei probleme sînt neliniştiţi lăuntric să se simtă oricînd liberi de a solicita un bătrîn. Dacă s–au săvîrşit păcate grave, aceasta este un semn al anumitei slăbiciuni, faţă de care trebuie să se opună rezistenţă. Cineva poate să ajungă aşa de departe, încît să aibă impresia că rugăciunile sale sînt împiedicate sau nu mai sînt eficiente; el are presimţirea că ar fi dezaprobat şi de aceea îşi pierde nădejdea şi sinceritatea vorbirii (1 Ioan 5:14; 4:17, 18). In astfel de cazuri, să se adreseze bărbaţilor bătrîni, să–şi recunoască păcatul şi să se lase ajutat de sfatul şi rugăciunile lor (Iac. 5:14–16).

9. Cum se poate proceda conform Bibliei cu persoane care devin o pricină de supărare?

⁹ In unele cazuri bătrînii trebuie să dea dovadă de răbdare şi stăpînire. Imperfecţiunea este la noi, oamenii, adînc înrădăcinată. Aceasta se arată îndeosebi prin modul de procedare a acelora care plictisesc prin cuvintele şi comportarea lor pe alţii. Persoanele care se adresează bătrînilor din cauza unui anumit lucru, cu care îl enervează încontinuu sau din cauza unei greşeli presupuse, pot inconştient să devină, „un ferăstrău de nervi“. Alţii poate că sînt faţă de bătrîni şi modul lor de procedare extraordinar de critici. Cum să reacţioneze un bătrîn în cazul acesta? El poate, dacă trebuie, să trateze sau să rectifice un astfel de caz, să urmeze sfatul apostolului Pavel din 2 Timotei 2:24, 25: ‘ci să fie blînd cu toţii în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blîndeţe pe potrivnici’.

10. Cum pot manifesta bătrînii îndurare şi înţelepciune într–un caz în care cineva a procedat inconştient sau a cedat din cauza unei slăbiciuni?

¹⁰ Cine îi atribuie pe nedrept unei persoane nechibzuite motive rele, procedează neînţelept. Cîteodată cineva săvîrşeşte inconştient o nedreptate. Respectivul într–un astfel de caz va fi mulţumitor dacă i se arată milă. Pavel, care înaintea convertirii sale a comis multă nedreptate, a fost mulţumitor de mila care i–a fost arătată (1 Tim. 1:12–15). Ce se întîmplă însă dacă cineva după ce s–a predat lui Dumnezeu şi a început să–i servească, face un pas greşit înainte de a o percepe? Bătrînii sînt obligaţi să avertizeze serios o astfel de persoană şi să se străduiască s–o ajute într–un mod îndurător (Gal. 6:1).

TRATAREA DELICTELOR GRAVE

11. Ce fel de delicte aparţin la delictele grave, care pretind o tratare înaintea comitetului juridic şi de obicei cum află bătrînii de aceasta?

¹¹ Bătrînii trebuie să acorde toată atenţia lor delictelor grave; ei trebuie să constate ce trebuie făcut, pentru ca sănătatea spirituală a tuturor să fie menţinută. De aceste păcate aparţin între altele acelea pe care le aminteşte apostolul Pavel la 1 Corinteni 6:9, 10 şi Galateni 5:19–21 şi pe care le săvîrşeşte cineva după botez. Cîteodată se iscă o acuză gravă împotriva unui membru al adunării. In astfel de cazuri trebuie să exercite funcţii judecătoreşti, să examineze cu grijă problema, fiindcă, după cum se ştie, în fiecare caz alţi factori pot juca un rol decisiv. Aşadar, în loc să se ţină de reguli fixe, ei să se lase conduşi de principii şi să judece fiecare caz după criteriile corespunzătoare.

12. Cum procedează comitetul juridic pentru a judeca corect o problemă?

¹² Comitetul juridic, care cunoaşte cerinţele riglei de măsură drepte a lui Dumnezeu, este obligat să descopere toate realităţile înainte de a rosti o hotărîre (Prov. 18:13). Dacă răufăcătorul sau acuzatorul nu recunoaşte deschis un delict grav, trebuie să fie întrebaţi martorii pentru a constata dacă acuza ridicată împotriva lui este adevărată (Deut. 19:15; 1 Tim. 5:19). Bătrînii trebuie să ţină seamă de împrejurări. Au fost nerespectate avertismentele de odinioară? Arată dovezile că este vorba de o faptă premeditată sau de un păcat făcut din obişnuinţă? Aceşti factori sînt decisivi pentru felul cum este tratat cazul. Dacă bătrînii iau prin rugăciune în considerare toate realităţile şi împrejurările şi ca sfat Cuvîntul lui Dumnezeu, pot ajunge de obicei la o decizie univocă.

13. (a) Ce scop să urmeze comitetul juridic şi în ce măsură arată Matei 18:17 că judecarea unui caz depinde de reacţia răufăcătorului? (b) De ce este uneori nevoie să–i fie retrasă cuiva comunitatea?

¹³ Deşi răufăcătorul s–a făcut vinovat de un delict grav, este clar că bătrînii trebuie să se străduiască să–i ajute dacă este cumva posibil. Dacă ‘el ascultă de ei’ şi arată căinţă sinceră, eventual poate fi „cîştigat“ ca frate şi aşa să scape de o sustragere a comunităţii (Mat. 18:15–17). In caz contrar, nu i–ar mai putea fi arătată milă, căci s–ar desconsidera rigla de măsură a dreptăţii şi sfinţeniei lui Dumnezeu. Dacă unui răufăcător care nu regretă i–ar fi permis să rămînă în poporul lui Dumnezeu, ar influenţa într–un mod negativ spiritul adunării (1 Cor. 5:3–6). In astfel de cazuri se îndepărtează prin sustragerea comunităţii ocara care a venit peste adunarea creştină şi se menţine astfel puritatea.

14. De ce este uneori recomandabil să se ceară sfatul altor bătrîni împuterniciţi, fapt confirmat în Proverbe 13:10?

¹⁴ Insă uneori trebuie explicate anumite amănunte. Ce se poate face pentru a nu lua o hotărîre nechibzuită, ci pentru a rosti o hotărîre dreaptă? Se poate cere, mai ales atunci cînd bătrînii care trebuie să se preocupe cu această problemă nu posedă încă destulă experienţă — sfatul altor bătrîni din adunare pentru a rosti o judecată neutră (Proverbe 13:10). Dacă cu toate acestea, problema nu se poate rezolva, atunci pot fi rugaţi bătrînii pricepuţi sau supraveghetorul călător, în caz că este chiar în vizită, să–şi dea părerea. Poate că au avut deja de–a face cu asemenea probleme şi de aceea pot da sfaturi rezonabile.

15. Pentru ce persoane, cărora le–a fost retrasă comunitatea potrivit textelor biblice folosite aici, sînt din nou membri recunoscuţi ai poporului lui Iehova?

¹⁵ Mulţi, cărora le–a fost sustrasă comunitatea, sînt acum din nou membri recunoscuţi ai poporului lui Iehova. Lor le–a fost arătată îndurare deoarece au regretat şi şi–au schimbat modul lor de viaţă şi s–au întors la Iehova (Is. 55:7). Cei care au primit măsura lui Iehova cu inimă smerită, au fost evident binecuvîntaţi de el. Alţii cărora le–a fost sustrasă comunitatea, printr–o măsură judecătorească a adunării, şi care se mai află şi acum în această stare, vor ajunge acum la cunoştinţă şi vor dori să se reîntoarcă la Iehova (Luca 15:17, 18).

16. Ce caută să constate un comitet juridic, dacă persoane cărora le–a fost retrasă comunitatea, doresc să fie reprimite şi ce fel de întrebări să păstreze în minte?

¹⁶ La chibzuirea unei cereri de reprimire, bătrînii să fie obiectivi. Nu este vorba de a reprimi pe cineva deoarece i–a rugat în acest sens. Pentru ca cineva care a comis o nedreptate şi a adus ocară asupra numelui lui Iehova şi a adunării să poată fi reprimit, trebuie să existe un motiv corespunzător. De aceea, înainte ca bătrînii să ia o hotărîre, ei trebuie să constate dacă răufăcătorul regreţă într–adevăr. A săvîrşit el fapte potrivit căinţei sale? (Fap. 26:20). Aceasta exprimă, evident, mai mult decît cuvintele. El trebuie să dovedească aceasta prin fapte. Cum se comportă el? De cînd se comportă el aşa? Ce fel de atitudine a inimii trădează el? Studiază el sîrguincios din Cuvîntul lui Dumnezeu şi se străduieşte să–şi corecteze modul său de viaţă în mod corespunzător? (Ier. 10:23, 24.) A recunoscut într–adevăr că a păcătuit împotriva lui Iehova? S–a îmbunătăţit el în mod perceptibil şi a dovedit el astfel că regretul său se bazează pe o întristare plăcută lui Dumnezeu, şi că nu simte doar o uşoară părere de rău fiindcă a fost dovedit ca fiind vinovat? Bătrînii ar trebui să aibă aceste chestiuni în minte cînd vorbesc cu respectivul. Atunci sînt mai bine în stare să decidă dacă există sau nu motive pentru o reprimire.

17. (a) Cum să procedeze bătrînii pentru a judeca drept, înţelept şi îndurător? (b) Cum le poate fi aceasta de folos?

¹⁷ In unele cazuri este posibil ca acuzatul să fi contrazis la iniţiala dezbatere anumiţi martori. Bătrînii n–ar trebui să meargă aşa de departe, încît să ceară o mărturisire amănunţită a păcatelor care atunci nu s–au putut argumenta clar. Ei trebuie să ţină seamă de aspectul general; dacă respectivul regretă nedreptatea pe care într–adevăr a comis–o şi care a fost dovedită fără echivoc. Dacă a fost vorba de probleme comerciale şi datoriile încă nu sînt plătite, nu este în fiecare caz neapărat nevoie, să insiste pînă problema este pusă în ordine, înainte de a avea loc o reprimire, ca de exemplu într–un caz de înşelătorie. In caz că bătrînii sînt de acord, se pot face propuneri rezonabile pentru reglementarea problemei. Bunul discernămînt şi simţul dreptăţii, trebuie să se asocieze în mod corespunzător cu îndurarea (Iac. 2:13). Atunci bătrînii pot aştepta ca şi lor să le fie arătată îndurare, dacă pe viitor ar trebui să fie judecaţi la rîndul lor.

ASTAZI SI PE VIITOR SA TRAGEM FOLOS DIN ACEASTA

18. (Cum putem noi toţi dovedi că ne ţinem de rigla de măsură dreaptă a lui Dumnezeu şi în ce măsură ne poate fi favorabil acest lucru astăzi şi în viitor?

¹⁸ Toţi avem un motiv bun de a–i mulţumi lui Iehova pentru organizarea pe care a restabilit–o în poporul său în aceste zile din urmă. Bătrînii care servesc ca judecători şi sfătuitori, sînt încredinţaţi cu misiunea de a ne ajuta să trăim după rigla dreaptă de măsură a lui Dumnezeu. Noi la rîndul nostru sîntem obligaţi să manifestăm un respect cuvenit faţă de cei care judecă cu însuşiri divine. Cum putem face noi aceasta mai bine? Ascultînd cu bucurie de Cuvîntul lui Dumnezeu şi fiind gata dispuşi să ne supunem ordinei teocratice (Evr. 13:17). Aceasta slujeşte atît ocrotirii cît şi fericirii noastre spirituale în mijlocul unei lumi nelegiuite. Prin aceasta noi arătăm că posedăm o dorinţă profundă de a corespunde cerinţelor lui Dumnezeu, în timp ce căutăm să ajungem la favoarea sa şi ne pregătim pentru viaţă din noua ordine.