A privi cu încredere spre „necazul cel mare“

„Căci, de fapt, Iehova însuşi va fi încrederea ta“. (Prov. 3:26)

1, 2. In legătură cu ce lucru sînt interesaţi oamenii şi cum dovedesc aceasta mulţi?

INTREAGA omenire este foarte interesată de viitor. Este o trăsătură umană caracteristică, cu totul naturală, aceea de a ne interesa pentru lucruri, care încă nu s-au împlinit. Dacă oamenii se străduiesc în ocupaţia lor zilnică, ei fac aceasta deseori avînd în vedere viitorul. Ei fac permanent anumite planuri pentru viitor. Dorul şi dorinţele lor, aşteptările şi speranţele lor se întemeiază în mare parte, pe ceea ce aşteaptă ei de la viitor. Pentru a fi fericiţi, ei au nevoie de încredere cu privire la viitor.

² Această dorinţă omenească de a fi informat despre evenimente, încă înainte ca ele să aibă loc, îi determină pe mulţi oameni să întrebe persoane, care aparent cunosc viitorul: medii spiritiste, ghicitori şi astrologi. Tot mai multe persoane îşi întreabă horoscopul şi tabla lor alfabetică, pentru a afla ce spune oracolul inspirat de demoni despre viitor.

3. In ce măsură se deosebesc martorii lui Iehova de ceilalţi oameni, în ceea ce priveşte dorinţa de a cunoaşte viitorul? (Deut. 18:10–12.)

³ In ceea ce priveşte dorinţa înnăscută de a primi informaţii despre viitor, există, în schimb, o mare deosebire între aceia care servesc lui Iehova şi aceia, care nu-l servesc. Servii lui Dumnezeu nu se adresează niciodată unui ghicitor, unui cititor în stele sau spiritiştilor pentru a afla ceva în legătură cu evenimentele viitoare. De asemenea, ei nu consultă nici o altă sursă demonească pentru a cunoaşte viitorul. Ei au motive bune ca să nu facă aceasta.

4. Pe ce se întemeiază marea încredere, pe care o are poporul lui Iehova cu privire la viitor?

⁴ In cecolul al IX-lea î.e.n., profetul Amos a consemnat următorul adevăr, şi anume în capitolul 3 al cărţii sale, versetul 7: „Căci Domnul Iehova nu va face nici un lucru, fără ca să descopere problema sa confidenţială servilor săi, profeţilor.“ Aceşti profeţi la rîndul lor comunică poporului lui Iehova ca întreg, ceea ce are de aşteptat în viitor şi aceasta este temelia pentru încrederea sa.

5, 6. (a) Descrie starea Ierusalimului din primul secol e.n. (b) Pentru ce n-au împărtăşit creştinii de atunci părerea altora?

⁵ Să ne gîndim puţin la situaţia în care se găsea Ierusalimul în primul secol al e.n. Locuitorii, în general şi conducătorii lor, recunoşteau că situaţia era cu totul nesatisfăcătoare. Totuşi, ce fel de preziceri făceau oamenii înţelepţi şi conducătorii poporului cu privire la viitor? Unii erau pe deplin mulţumiţi status quo (starea de fapt) şi ar fi fost bucuroşi dacă toate lucrurile ar fi rămas aşa şi s-ar fi schimbat cît mai puţin posibil. Alţii au sprijinit o răscoală sau o revoluţie împotriva domniei Romei şi a politicii ei de impozite şi pretindeau că ar obţine pe această cale, o libertate mai mare, precum şi pace şi bunăstare. Totuşi, nici unul din oamenii înţelepţi şi sfetnicii oraşului n-a prezis că Ierusalimul va fi nimicit complet într-un mare necaz — şi aceasta în decursul acelei generaţii. Nici unul nu s-a gîndit, nici măcar pe departe la aşa ceva (Fap. 5:36, 37).

⁶ Si-au pus oare creştinii din primul secol încrederea şi nădejdea lor în aceşti înţelepţi lumeşti şi în prezicerile lor? Nu, nicidecum. Iehova descoperise dinainte marelui său Profet, Domnul Isus Cristos, cu totul altceva, ceva ce hotărîse el şi ce trebuia să vină în curînd peste acea generaţie. Acest profet adevărat al lui Dumnezeu a dat următorul avertisment: „Vor veni zile peste tine (peste Ierusalim), cînd duşmanii tăi vor zidi o fortificaţie din stîlpi ascuţiţi în jurul tău şi te vor strîmtora din toate părţile . . ., şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră“. Mai departe el a spus: „Căci atunci va fi necaz aşa de mare cum nu a existat de la începutul lumii pînă acum, nici nu va mai exista“ (Luc. 19:41–44; Mat. 23:36–38; 24:2, 21).

7. Cum puteau creştinii, care trăiau în Ierusalim şi în împrejurimi, să aştepte cu încredere viitorul?

⁷ Ce trebuia să facă acum creştinii care locuiau în Ierusalim şi în afara lui, avînd în vedere acest necaz? Aveau ei motive să aştepte du încredere această catastrofă prezisă? Cu siguranţă că da. Căci Profetul adevărat al lui Dumnezeu i-a avertizat nu numai de nimicirea iminentă, ci el le-a spus de asemenea, după ce vor cunoaşte cînd ea bate la uşă, şi ce trebuiau să facă ei pentru a se pune la adăpost. El a spus: „Cînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci . . . cei ce sînt în Iudea . . . să înceapă să fugă“ (Luca 21:20, 21).

O SITUATIE ASEMANATOARE ASTAZI

8. In ce stare asemănătoare se găseşte astăzi creştinătatea?

⁸ Astăzi creştinătatea — această organizaţie făţarnică, care corespunde Ierusalimului necredincios — se află într-o situaţie asemănătoare. Oamenii lumii de astăzi consultă ghicitorii lor politici, economiştii lor, profeţii lor religioşi, precum şi înţelepţii ştiinţei şi ca răspuns primesc toate prezicerile posibile despre viitor. Ce-i drept, aceşti sfătuitori recunosc, în general, repede, că starea prezentă e deplorabilă, dar prezic, în acelaşi timp, că, într-o zi vor veni „timpuri oarecum mai bune“.

9. Iţi pui tu încrederea în prezicerile personalităţilor lumeşti?

⁹ Acorzi tu încredere speculaţiilor acestor sfătuitori omeneşti şi le dai crezare? Dacă tu crezi tare în Biblie şi profeţiile ei, nu faci aceasta. Pentru ce nu? Fiindcă aceste păreri omeneşti contrazic ceea ce a descoperit Iehova prin gura profeţilor săi despre viitorul apropiat.

10. Cum au dovedit martorii lui Iehova că ei se încred în ceea ce prezice Biblia despre viitor?

¹⁰ Deja de ani de zile, martorii creştini ai lui Iehova au fost extrem de activi, pentru a arăta altora, ce spune Biblia despre evenimentele inevitabile, care stau în faţa noastră. Aşa-zicînd, servii lui Dumnezeu au propovăduit în întreaga lume de pe „acoperişul caselor“ ceea ce Iehova a descoperit despre „marele necaz“ viitor care îşi va găsi punctul culminant în „războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, a celui Atotputernic“, în locul, „care pe evreieşte se numeşte Har-Maghedon“ (Mat. 10:26, 27; Apoc. 7:14; 16:14, 16).

11. Ce concepţie eronată au mulţi cu privire la catastrofa mondială iminentă?

¹¹ Noi n-ar trebui să ne facem nici un fel de imagine falsă despre acest război din locul, care este numit Har-Maghedon. Armaghedonul nu va fi un război total, dus cu arme nucleare între naţiuni, în care acestea ar încerca să pună în joc stocul lor prezent de arme nucleare, care ar trebui să fie destul de mare, pentru a ucide populaţia mondială considerabilă de aproximativ 4.000.000.000 de oameni. Nu, „necazul cel mare“ iminent, de care ne avertizează Iehova, nu este un război atomic.

12, 13. In ce măsură se deosebesc cei mai mulţi oameni de martorii lui Iehova, în ceea ce priveşte aşteptarea lor în legătură cu viitorul şi pentru ce?

¹² Prin aceasta oare, este mai mică primejdia, care ne ameninţă pe noi şi omenirea în general? Ca în orice război, lucrurile depind de faptul de partea cui stăm — de partea cîştigătorului sau de partea celui ce pierde. Un lucru este sigur: omenirea înstrăinată de Iehova are tot motivul, să se teamă de războiul Armaghedonului, fiindcă ea, în mod conştient sau inconştient, s-a pus de partea „regilor întregului pămînt locuit“ şi de aceea este adunată împreună cu aceşti regi spre „războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, cel Atotputernic“.

¹³ Nu însă servii credincioşi ai lui Iehova! Ei au luat poziţie neclintită şi fără compromis de partea biruitorului, de partea lui Dumnezeu. De aceea ei pot să aştepte cu încredere şi cu nădejde în Iehova „necazul cel mare“ prezis.

CEL MAI MARE DINTRE TOATE NECAZURILE

14. De ce proporţie este „necazul“ care va izbucni în viitorul apropiat asupra lumii, conform cu Matei 24:21?

¹⁴ De ce proporţie va fi acest necaz incomparabil, care ne stă în faţă? Isus a folosit necazul, care trebuia să vină peste Ierusalim în anul 70 e.n., ca un exemplu profetic şi a spus că va fi un necaz mare, „cum nu a mai existat de la începutul lumii pînă acum“ şi apoi a adăugat — oarecum ca avertisment, pentru a nu-l bagateliza — întărind: „. . . şi nici nu va mai fi“. Aceasta înseamnă aşadar, că necazul fa vi aşa de mare, încît va pune în umbră primul şi al doilea război mondial, în care şi-au pierdut viaţa milioane de oameni, da, el va fi mai mare decît potopul mondial din zilele lui Noe, care a şters din existenţă un întreg sistem mondial!

15. Care parte a „necazului cel mare“ va fi deosebit de şocantă, şi pentru ce?

¹⁵ De ce proporţie va fi deci, acest „mare necaz“ viitor, care va pune în umbră toate celelalte necazuri din istoria omenirii? Inainte de toate este nimicit întregul imperiu mondial al falsei religii — comunităţile religioase ale Creştinătăţii şi cele ale păgînismului — care în Biblie este numit Babilonul cel mare (Apoc. 17:5). Acesta va fi de neconceput pentru locuitorii pămîntului, care au sprijinit această „mamă a curvelor“, Babilonul cel mare, şi le va pricinui o lovitură puternică.

16. Ce altă parte din „necazul“ care ne stă înainte este prezis în Apoc. 19:19–21?

¹⁶ Dar această umilire şi nimicire a imperiului mondial al falsei religii este numai prima parte a „necazului cel mare“. Următoarea care vine la rînd, este răfuiala cu „regii pămîntului, care au comis curvie cu ea (Babilonul cel mare) şi au trăit în lux, fără ruşine (cu ea)“. Ei nu vor putea evita nimicirea (Apoc. 18:9; 16:14). Mai departe, este spus în Apocalips 19:19–21 următoarele: „Am văzut animalul sălbatic şi pe regii pămîntului şi armatele lor adunate, pentru a face război cu cel ce stă pe cal (Isus Cristos cel glorificat), şi cu armata sa . . . Incă de vii au fost aruncaţi în lacul de foc care arde cu pucioasă“. „Aceasta înseamnă moartea a doua: lacul focului“, aşa cum este explicat în capitolul 20, versetul 14.

17. Cum primim noi prin descrierea din Ieremia 25:31–33 o idee despre cel mai mare dintre toate necazurile?

¹⁷ Acest necaz va lua o proporţie mult mai mare decît acela, pe care l-a anunţat Ieremia, un alt profet al lui Iehova, pentru timpul de atunci cu cuvintele: „Cei pe care îi va ucide Iehova în cele din urmă, în ziua aceea, vor fi cu siguranţă de la un capăt al pămîntului pînă la celălalt capăt al pămîntului. Ei nu vor fi plînşi, nici adunaţi, nici îngropaţi. Ei vor fi ca nişte gunoaie pe suprafaţa pămîntului“. (Ier. 25:33)

18. Ce va urma acestui „necaz“ fapt prin care el se seosebeşte de toate celelalte necazuri?

¹⁸ Dar acest „mare necaz“ va fi urmat de altceva, ceva ce nu s-a întîmplat, după ce fusese nimicită prima lume, ‘lumea zilelor lui Noe’; Satan şi demonii săi vor fi legaţi cu un „lanţ mare“ şi aruncaţi într-un adînc (Apoc. 20:1–3).

19, 20. (a) Cum aştepţi tu pe cel mai mare dintre toate necazurile? (b) Cum îţi poţi dovedi încrederea ta?

¹⁹ Crezi tu în Iehova şi în ceea ce a spus el prin gura profeţilor săi despre „necazul cel mare“, care stă în faţa întregii omeniri? Dacă da, aştepţi tu cu încredere statornică acest „necaz“ inevitabil? Este uşor a spune ceva; dar este mult mai greu a dovedi aceasta prin fapte,

²⁰ Să examinăm pe scurt unele exemple de persoane care în trecut, s-au încrezut complet în Iehova şi să observăm mai cu seamă cum şi-au dovedit ei încrederea lor.

EXEMPLE DE INCREDERE DIN TRECUT

21. Cum a dovedit Noe şi familia sa că ei s-au încrezut în Cuvîntul lui Iehova?

²¹ Noe a dovedit prin viaţa sa zilnică că el a luat în serios avertismentul lui Iehova. Desigur, el nu s-a separat în mod literal, totuşi, el s-a izolat din punct de vedere politic şi social de sistemul de atunci. In acelaşi timp el a lucrat din greu la misiunea pe care i-a dat-o Dumnezeu şi care consta în aceea de a construi o corabie, precum şi de a propovădui altora şi de a-i avertiza de nimicirea iminentă. In tot timpul, el a dovedit că avea încredere absolută în capacitatea lui Iehova, Dumnezeul său, de a-l ocroti şi de a-l mîntui în timpul celui mai mare necaz, care avusese loc pînă atunci (Gen. 6:9; Evr. 11:7; 2 Pet. 2:5).

22. Ce învăţătură importantă putem noi să tragem din exemplul acelora, care au părăsit Sodoma coruptă înainte de nimicirea ei?

²² Un alt exemplu este Lot. Da, avertismentul de a părăsi Sodoma şi la îndemnul îngerilor, acea familie compusă din patru persoane a părăsit oraşul, dar numai trei persoane au rămas în viaţă şi au putut mai tîrziu, să raporteze despre acesta. Pentru ce numai trei şi nu patru? Isus a spus: „Gîndiţi-vă la nevasta lui Lot“. Contrar instrucţiunilor, ea a privit înapoi în timpul refugiului din Sodoma şi anume evident, dintr-un motiv egoist (Gen. 19:1–26; Luca 17:32; 2 Pet. 2:7, 8).

23. Ce trebuia israeliţii şi tovarăşii lor să dovedească la Marea Roşie, ca să poată fi mîntuiţi?

²³ In aceste cazuri, numai puţini oameni au rămas în viaţă. Pentru Iehova nu este o problemă, de a mîntui chiar şi o mare mulţime de oameni şi de a-i duce într-un loc al siguranţei. Acest fapt a fost clar de recunoscut, cînd naţiunea lui Israel se găsea la Marea Roşie. „Prin credinţă au trecut ei prin Marea Roşie ca pe uscat“, scrie apostolul Pavel. Ei şi-au dovedit credinţa şi încrederea lor prin ascultarea lor, căci citim: „Atunci toţi fiii lui Israel au făcut aşa cum poruncise Iehova lui Moise şi Aaron. Exact aşa au făcut ei“ (Evr. 11:29; Ex. 12:37, 38, 50).

UNII AU SCAPAT DIN „NECAZUL“ CARE A VENIT PESTE IERUSALIM

24–26. (a) Ce a trebuit să făcă creştinii care au trăit în anii 60 ai primului secol e.n. în Ierusalim? (b) Citează evenimentele în ordinea lor, care dovedesc că aceia care s-au încrezut în avertismentul divin, nu au fost dezamăgiţi.

²⁴ Creştinii credincioşi care au trăit în anii 60 ai primului secol, au trebuit să dovedească o încredere asemănătoare în Iehova şi în Profetul său, care era mai mare decît Moise, în Domnul Isus Cristos. De asemenea, ei trebuiau să procedeze în armonie cu credinţa lor şi să dovedească că, într-adevăr credeau ceea ce li se spusese despre nimicirea iminentă a Ierusalimului. După îndemnul lui Isus, cînd vedeau „lucrul scîrbos, care cauzează pustiire“, stînd în locul „unde nu se cade să stea“, ei nu trebuiau să piardă timp, ci să părăsească imediat Ierusalimul şi provincia înconjurătoare, Iudea (Marcu 13:14).

²⁵ In decursul timpului acest „semn“ a fost cu totul clar vizibil: armata romană „scîrboasă“ sub comanda generalului Cestius Gallus! Ea a asediat oraşul sfînt, Ierusalimul, şi stătea aşadar acolo, ‘unde nu se cădea să stea’, da, ea început chiar să submineze zidurile templului. (Mat. 24:15).

²⁶ In momentul cînd armatele romane s-au retras în mod trecător de la asediul lor — brusc, pe neaşteptate şi aparent fără motiv militar — creştinii credincioşi s-au grăbit să părăsească Ierusalimul, înainte ca romanii să fi venit din nou. Toţi care n-au dat crezare şi n-au avut încredere în avertismentul profetic al lui Isus, au rămas în oraş, pînă cînd armatele atacatoare, sub generalul Titus, au încercuit din nou oraşul. In consecinţă, marea majoritate a pierit, iar puţinii supravieţuitori au fost duşi în sclavie.

27, 28. In care situaţie asemănătoare îşi pun astăzi urmaşii regelui Isus Cristos întreaga lor încredere în Iehova?

²⁷ Aceia care astăzi se încred complet în Cuvîntul lui Dumnezeu, scris, nu dovedesc mai puţină credinţă decît creştinii din primul secol. Ei au văzut cum bisericile creştinătăţii lăudau Liga Naţiunilor ca „expresia politică a Impărăţiei lui Dumnezeu pe pămînt“, iar acum ei văd cum sînt adorate Naţiunile Unite ca ultima speranţă de pace a omului. Ei văd cum elementele radicale din ONU se pregătesc împreună ca să pătrundă în „locul sfînt“ al Creştinătăţii (domeniul ei de activitate şi pretinsele ei drepturi). Da, Organizaţia Naţiunilor Unite se opune Prinţului păcii, Domnitorului de drept al pămîntului, Dumnului Isus Cristos, şi va sta în viitorul apropiat în locul, care a fost socotit de creştinătate ca „sfînt“ (Apoc. 11:15; 12:10). Ea este „lucrul scirbos“ al timpului modern care va pustii creştinătatea în decursul „marelui necaz“ care va veni (Mat. 24:15, 21).

²⁸ Aceia care se încred în Cuvîntul lui Iehova, au văzut acest „semn“ permanent şi izbitor şi au părăsit Babilonul cel mare, a cărei parte componentă principală este creştinătatea (Apoc. 18:4, 5).

29. Ce paşi au făcut deja peste 2.000.000 de oameni, pentru a scăpa de nimicirea ameninţătoare?

²⁹ Dacă tu aparţii celor peste 2.000.000 care deja au fugit din Babilonul cel mare şi au devenit închinători curaţi ai lui Iehova, atunci te găseşti într-o stare asemănătoare ca şi familia lui Noe, care a intrat în corabie, ca şi lot şi cele două fete ale sale, care au fugit din Sodoma, ca şi israeliţii, care au părăsit Egiptul sub conducerea lui Moise, da, ca şi creştinii din primul secol, care au fugit din Ierusalim înainte ca oraşul să fi fost distrus.

30. Ce ar trebui să ne întrebăm acum?

³⁰ Tu încă te mai afli în această stare favorabilă. Dar cum stau lucrurile cu viitorul? Vei rămîne tu în paradisul spiritual asemănător corăbiei, în care ai ajuns? Aştepţi tu acum, după ce ai părăsit imperiul falsei religii, cu încredere statornică şi cu aşteptare încordată nimicirea marelui Babilon în „necazul cel mare“ care este iminent? Acestor întrebări li se vor da răspuns în articolul următor.

[Chenarul de la pagina 5]

ORDINEA EVENIMENTELOR VIITOARE PE CARE LE PREZICE BIBLIA:

1. Nimicirea imperiului mondial al falsei religii, numit „Babilonul cel mare“ (Apoc, 18:4–8).

2. ‘Sfărîmarea tuturor împărăţiilor omeneşti’ (Dan. 2:44).

3. Satan şi demonii săi sînt legaţi şi aruncaţi într-un abis (Apoc. 20:1, 2).

4. Inceputul noii ordini divine, în care toţi oamenii vor fi fericiţi (Apoc. 21:4, 5).

[Legenda ilustraţiei de la pagina 3]

Ar trebui să întrebe cineva pe ghicitoare despre viitor

. . . s-au să studieze Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia!

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

In încrederea lor în cuvintele de avertizare ale lui Isus, creştinii au părăsit Ierusalimul în cea mai mare grabă.