Întăreşte-ţi încrederea ta acum

1, 2. (a) In ce stare se găseşte omenirea în general, şi pentru ce? (b) Dar în contrast cu aceasta, ce nădejde manifestă mulţi?

NE aflăm în cea de-a doua jumătate a secolului 20, şi toate semnele arată clar că prezentul sistem de lucruri va dispare în decursul generaţiei actuale. Printre oamenii înstrăinaţi de Dumnezeu teama a crescut permanent în secolul nostru. Aceasta corespunde cu ceea ce a prezis Marele Profet, Isus Cristos. Cînd el a fost întrebat: „Cînd se vor întîmpla în realitate aceste lucruri şi care va fi semnul cînd se vor întîmpla aceste lucruri?, el a spus printre altele: „De asemenea, va fi strîmtorare şi necazuri între naţiuni, care nu vor şti ce să facă în timp ce oamenii devin neputincioşi de frică şi în aşteptarea lucrurilor care vin pe pamîntul locuit“ (Luc. 21:7, 25, 26).

² Nu este de mirare, aşadar, că cei mai mulţi oameni care nu arată credinţă şi nu acordă încredere lui Iehova şi Cuvîntului său, Biblia, vor pieri de frică din cauza lucrurilor pe care le va aduce viitorul. In contrast cu aceasta, după cum s-a amintit în articolul premergător, există astăzi în întreaga lume peste 2.000.000 de oameni care aşteaptă foarte optimişti viitorul. Ei speră încrezători că prezentul sistem rău de lucruri va fi înlocuit foarte curînd printr-o nouă ordine dreaptă — prin împaraţia lui Dumnezeu, pentru care Isus a învăţat pe creştini să se roage (Mat. 6:9, 10).

3. Ce avertisment potrivit a dat apostolul Pavel?

³ Poate aparţii acestor oameni şi s-ar putea întîmpla ca să te simţi destul de sigur în starea ta şi să aştepţi cu încredere ceea ce mai stă în faţa ta în timpul sfîrşitului. Totuşi, apostolul Pavel a spus, avertizînd: „Cine crede că stă, să bage de seamă să nu cadă“ (1 Cor. 10:12). Dacă respectăm acest sfat putem face deja acum unele lucruri, pentru a ne întări încrederea noastră.

4, 5. Cum putem noi să ne întărim încrederea?

⁴ Inainte de toate, ar trebui să ne gîndim în armonie cu ceea ce se spune în Proverbe, încrederea noastră trebuie să se bazeze pe o cunoştinţă a lui Iehova şi că ar trebui să ştim ceea ce a făcut el în interesul omenirii şi ceea ce intenţionează să facă în timpul nostru, precum şi în viitor (Prov. 14:26; 22:19).

⁵ Aceasta accentuează importanţa de a studia Biblia în adunare cu alţii, atît personal, cît şi în comun. Caută să afli cît mai mult posibil despre Marele Creator şi anume nu numai din Cuvîntul său, Biblia, ci şi prin observarea creaţiunii materiale. Apostolul Pavel a spus locuitorilor din Lystra: „(Iehova) bineînţeles că nu s-a lăsat fără mărturie . . . în timp ce v-a făcut bine, deoarece v-a dat ploaie din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie“. (Fap. 14:17) Si creştinilor din Roma le-a scris Pavel: „Căci însuşirile sale nevăzute (ale lui Dumnezeu) sînt clar vizibile de la crearea lumii, precum şi puterea sa eternă şi divinitatea sa, căci ele sînt percepute prin lucrurile făcute.“ (Romani 1:20)

6. Cum sînt întărite credinţa şi încrederea noastră în Creator prin studiu şi prin observarea lucrărilor sale?

⁶ In afară de lucrările minunate ale creaţiunii de pe pămînt, ar trebui să ne îndreptăm atenţia şi spre cerul înstelat. La întrebarea „Cine a creat aceste lucruri?“, citim în Isaia 40:26 cuvintele: „Cel care conduce afară armata lor, chiar după număr, pe toate le cheamă chiar pe nume. Datorită abundenţei energiei dinamice, deoarece el este viguros în putere, nici una din ele nu lipseşte.“ Ce mărturie uriaşă şi impresionantă dau totuşi corpurile cereşti — nenumăratele miliarde de stele! Ele toate mărturisesc măreţia veşnică a lui Iehova. David s-a exprimat prin frumoasele cuvinte: „Cerurile vestesc măreţia lui Dumnezeu; şi întinderea face de cunoscut lucrarea mîinilor sale“ (Ps. 19:1).

7–9. (a) Ce s-a întîmplat în zilele lui Ezechia, fapt care arată ce fel de putere posedă îngerii? (b) Cum întăreşte aceasta încrederea noastră cu privire la viitor?

⁷ In afară de aceasta, există miriade de creaturi îngereşti nevăzute (Evr. 12:22; Iuda 14, 15). Să ne gîndim doar puţin cum regele Ezechia, un închinător al lui Iehova din timpurile vechi, a fost batjocorit de asirieni: „Ce este această încredere, pe care tu te bazezi? . . . în cine ţi-ai pus tu încrederea încît te-ai răsculat împotriva mea (Sanherib)?“ Totuşi, în curînd acest batjocoritor trebuia să afle, pentru ce îşi pusese credinciosul Ezechia încrederea în Iehova şi în armatele sale de îngeri, căci darea de seamă sună: „Si s-a întîmplat în acea noapte că îngerul lui Iehova a ieşit atunci în tabăra asirienilor şi a ucis 185.000“ (2 Regi 18:19, 20; 19:35; compară Isaia 36:1–37:38).

⁸ Această relatare istorică trebuia să inspire mare încredere tuturor acelora, care se tem de Iehova. Este scris: „Ingerul lui Iehova îşi aşează tabăra în jurul celor ce se tem de el şi îi eliberează“ (Ps. 34:7 compară Ps. 91:11, 12).

⁹ Dacă un singur înger al lui Iehova este aşa de puternic, încît el poate să nimicească 185.000 de oameni, atunci noi ar trebui, să ne încredem complet şi cu totul în Iehova şi în armatele sale de îngeri, care stau astăzi nemijlocit sub comanda Domnului Isus Cristos. Noi nu uităm: acest Domn, Isus Cristos, nu mai este copilaşul din ieslea din Betleem. El este acum puternicul „Rege al regilor şi Domn al domnilor“, şi el poate spune: „Toată puterea mi-a fost dată în cer şi pe pămînt.“ El călăreşte în fruntea armatelor cereşti, o forţă armată compusă din nu mai puţini de 100.000.000 de îngeri! (Mat. 28:18; Apoc. 5:11; 19:14–16).

EVENIMENTELE MODERNE INTARESC INCREDEREA NOASTRA

10. Cu ce a început rămăşiţa unsă a urmaşilor lui Cristos în anul 1919 şi de cine a fost ea sprijinită?

¹⁰ Cu această încurajare şi cu sprijinul îngerilor a pornit o mică „rămăşiţă“ a urmaşilor unşi ai lui Cristos în anul 1919 şi a început să propovăduiască „această veste bună a împărăţiei . . . pe întregul pămînt locuit“, „tuturor naţiunilor spre mărturie“ (Mat. 24:14). Si în decursul anilor a apărut o „mare mulţime de oameni din toate naţiunile, seminţiile, popoarele şi limbile“. Ei sînt descrişi ca aceia, „care vin din necazul cel mare“ (Apoc. 7:9, 10, 14).

11. Ce s-a întîmplat în ultimii 60 de ani, din care cauză „rămăşiţa“ şi „mulţimea mare de oameni“ şi-au pus încrederea lor în Iehova?

¹¹ Dacă această „rămăşiţă“ credincioasă priveşte îndărăt la anii trecuţi, poate să spună la fel, ceea ce s-a exprimat în Psalmul 71:5: „Căci tu eşti speranţa mea Suverane Domn, încrederea mea din tinereţe.“ Trebuie să se examineze doar istoria martorilor lui Iehova din ultimii 60 de ani, apoi se va recunoaşte, pentru ce această „rămăşiţă“ are o asemenea încredere. Se pare că Satan Diavolul şi demonii săi au întrebuinţat orice mijloc şi orice piedică, pentru a împiedica lucrarea martorilor lui Iehova şi pentru a o îngreuna. In multe tări de jur–împrejurul pămîntului ei au fost ţinta specială de atac a diferitelor organizaţii politice şi religioase. Dictatorii au dat interdicţii împotriva lucrării lor şi au oprit lucrarea lor de propovăduire. Chiar şi în aşa-numite naţiuni libere, bărbaţi zeloşi pe teren religios şi patriotic au cauzat „nenorocire prin dispoziţii“ şi au pus la cale acţiuni ale mitocănimii şi boicot, pentru a reduce la tăcere pe poporul lui Dumnezeu a — Ps. 94:20. Evoluţionişti, critici ai Bibliei şi „omul fărădelegii“, preoţimea creştinătăţii necredincioasă, au încercat să–i împiedice pe martorii credincioşi ai lui Dumnezeu să facă ucenici.

12. Ce fel de asigurare primim noi din Isaia 54:17?

¹² Aceste experienţe au convins pe martorii creştini ai lui Iehova de veracitatea cuvintelor din Isaia 54:17, unde se spune: „‘Orice armă, care ar fi făurită împotriva ta nu va avea succes şi orice limbă care s-ar ridica împotriva ta la judecată vei osîndi-o. Aceasta este moştenirea servilor lui Iehova şi dreptatea lor este de la mine’, este exprimarea lui Iehova.“

13. Ce fapte în continuare întăresc credinţa noastră?

¹³ Să ne gîndim de asemenea, la creşterea şi prosperitatea mondială, de care s-a bucurat poporul lui Iehova în aceşti ani tulburi şi aceasta în ciuda tuturor acţiunilor de opoziţie inspirate de demoni! Cu siguranţă ei n-ar fi putut atinge această extindere uriaţă ă luvrării de propovăduire fără ocrotirea şi binecuvîntarea lui Iehova şi fără spiritul său. Aceasta, de asemenea, întăreşte încrederea noastră în viitor.

CUM ESTE POSIBIL A FI LIBER DE FRICA

14, 15. Ce deosebire n-ar trebui să trecem cu vederea la studierea posibilităţii de a supravieţui „necazul cel mare“?

¹⁴ Pot însă servii lui Dumnezeu să aştepte „marele necaz“ fără frică şi cutremur, dacă el totuşi va fi aşa de nimicitor şi de pustiitor, după cum arată Biblia? Noi n-ar trebui să uităm că există o deosebire uriaşă între „marele necaz“ pe care îl va aduce Iehova Dumnezeu asupra organizaţiei lui Satan, comparată cu un animal sălbatic, şi asupra tuturor, care ţin la ea, şi necazul, pe care Satan îl aduce acum în formă de persecuţii, interdicţii, acţiuni ale mitocănimii şi violenţe asemănătoare asupra martorilor credincioşi ai lui Iehova.

¹⁵ Acest ultim fel de necaz este de la Satan, şi nimeni care serveşte lui Iehova nu poate scăpa de el, căci este scris: „De fapt, toţi aceia care doresc să trăiască cu devotament divin în asociaţie cu Isus Cristos, vor fi de asemenea persecutaţi.“ „Da, vine ceasul, cînd oricine care vă va omorî, va crede că aduce un serviciu sfînt lui Dumnezeu“. (2 Tim. 3:12; Ioan 16:2.)

16. In ce măsură sînt încurajaţi servii lui Dumnezeu prin dările de seamă despre persecuţia lui Satan împotriva bărbaţilor şi femeilor temători de Dumnezeu din timpurile vechi?

¹⁶ Ei bine, astfel de suferinţe personale, care sînt cauzate de persoane fals instruite şi induse în eroare, hotărît că nu sînt o experienţă plăcută pe care să o dorească cineva, pe care să o spere, sau de care să se bucure cînd soseşte. Servii lui Iehova nu au dorinţa de a fi persecutaţi. Chiar şi Isus s-a rugat de trei ori la Tatăl său că, dacă ar fi posibil, să treacă de la el „paharul“, care pentru ei a însemnat că va fi executat ca un hulitor de Dumnezeu şi ca un călcător al legii lui Dumnezeu pe un stîlp de tortură. „Totuşi, nu după cum voiesc eu, ci după cum voieşti tu“, a spus el (Mat. 26:39–44). Insă cînd, furtuna strîmtorării a trecut şi cel în cauză a rezistat persecuţiei, el se poate bucura că s-a dovedit credincios, întocmai ca Iov şi alţi bărbaţi şi femei temători de Dumnezeu din vechime. După cum ştim, Iov a fost în cele din urmă bogat răsplătit pentru seferinţele sale (Iov 42:10–17). Această experienţă au avut-o şi apostolii, cînd au fost bătuţi violent din ordinul tribunalului religios. După aceea, ei au ieşit cin Sinedriu plini de bucurie, fiindcă fuseseră socotiţi demni de a fi dezonoraţi din cauza numelui său (Fap. 5:40, 41).

17. Ce n-ar trebui să uităm, dacă Satan aduce asupra noastră astfel de încercări?

¹⁷ Aşadar, dacă Diavolul aduce asupra noastră încercări şi strîmtorări, noi ar trebui să ne încredem în serviabilitatea şi capacitatea lui Iehova de a ne ajuta să ieşim pe deplin biruitori din aceasta (Rom. 8:37). Să ne gîndim la cuvintele de îmbărbătare din 1 Corinteni 10:13: „Dumnezeu care este credincios, nu va permite să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca să puteţi răbda.“ Altfel exprimat: „Noi sîntem încurcaţi, dar, nu complet fără soluţie; sîntem persecutaţi, car nu abanconaţi; sîntem trîntiţi jos, dar nu nimiciţi. Incontinuu şi pretutindeni noi suportăm în trupul nostru tratamentul mortal al lui Isus“ (2 Cor. 4:8–10).

18, 19. (a) Ce fel de deosebire există între „necazul cel mare“ şi persecuţiile la care sînt expuşi servii lui Dumnezeu? (b) Pentru ce se roagă aşadar servii lui Dumnezeu şi cu ce încredere fac ei aceasta?

¹⁸ Dimpotrivă, „necazul cel mare“ care este prezis în Matei 24:21, 22 este cu totul altceva decît greutăţile sub persecuţia pe care Diavolul le-a adus în trecut asupra servilor lui Dumnezeu şi pe care şi astăzi le aduce încă asupra lor. „Necazul cel mare“ este un necaz, pe care Dumnezeu îl aduce asupra tuturor sprijinitorilor Diavulului şi prin el Dumnezeu şi toţi aceia care au luat poziţie de partea sa, sînt justificaţi. In 2 Tesaloniceni 1:6 se spune: „Este drept din partea lui Dumnezeu . . . să răsplătească cu necaz pe cei care v-au pricinuit necaz“.

¹⁹ De aceea, servii lui Iehova nu au numai o iubire adîncă faţă de Dumnezeul lor, ci de asemenea o mare veneraţie faţă de el şi aceasta le dă o încredere, care îi eliberează de orice frică bolnăviciossă şi de slăbiciune. Oricît de înfricoşător ar putea fi „necazul cel mare“, ei totuşi îl aşteaptă cu o aşteptare de bucurie şi speră să fie martori oculari ai executării sentinţelor de pedeapsă divine (Ps. 89:7; Hab. 3:16, 18). Ei se roagă, de aceea permanent ca să vină împărăţia lui Dumnezeu şi să se realizeze voia şi scopul său. Ei aduc această rugăciune ‘cu deplină încredere prin credinţă’. „Aceasta este încrederea, pe care noi o avem în el“, a scris apostolul Ioan, „că el ne ascultă, indiferent ce cerem în armonie cu voinţa sa“ (1 Ioan 5:14; Evr. 3:12; Mat. 6:9, 10).

FERESTE-TE DE INCREDEREA FALSA

20. De care primejdie trebuie să ne ferim în timp ce ne întărim încrederea noastră şi cum?

²⁰ Deoarece „necazul cel mare“ se îndreaptă spre noi tot mai repede şi nu este acum timpul de a deveni îndrăzneţi sau de a ne încrede în noi înşine. Noi n-ar trebui niciodată să ne bazăm pe înţelepciunea noastră sau pe aceea a altor oameni, fie aceştia bărbaţi de stat, economişti, sociologi sau profeţi religioşi (Prov. 3:5, 6; Ps. 146:3). Cine „îşi pune încrederea în oameni pămînteşti şi se sprijină în realitate pe braţul său de carne“, este după cartea lui Ieremia blestemat. Pe de altă parte se spune: „Binecuvîntat este cel apt corporal, care-şi pune încrederea în Iehova şi a cărui siguranţă a devenit Iehova“ (Ier. 17:5–8).

21. Cum ne avertizează Biblia de a nu ne pune încrederea noastră în bunuri materiale?

²¹ Cine îşi pune încrederea sa în Iehova, pune împărăţia lui Dumnezeu pe primul loc în viaţa sa şi scapă în acest mod, de multe griji care sînt cauzate prin presiunea economică (Mat. 6:25–34). El nu uită că Isus a mai spus: „Chiar dacă cineva are din belşug, totuşi viaţa sa nu provine din lucrurile pe care le posedă“ (Luca 12:15). Ce nebunie ar fi, aşadar dacă am strînge rezerve mari şi ne-am încrede în ele că ele ne-ar putea ajuta să trecem prin „marele necaz“! Totuşi, în Proverbe 11:4, 28 se spune: „Lucrurile de valoare nu vor fi de nici un folos în ziua izbucnirii mîniei . . . cine se încrede în bogăţia sa — el însuşi va cădea.“ Credinciosul Iov a fost atent cu grijă la faptul ca el să nu-şi pună încrederea în bogăţii materiale, căci el a spus: „Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ‘Tu eşti nădejdea mea’! . . . m-aş fi lepădat de adevăratul Dumnezeu cel de sus“ (Iov 31:24, 28).

22. Va izbucni oare „necazul cel mare“ asupra prezentului sistem de lucruri în urma slăbiciunilor sau destrămării interne?

²² Cursurile acţiunilor la bursă ar putea să scadă, iar şefii de guverne ar putea să se prăbuşească, dar acestea nu sînt o unitate de măsură pentru a stabili cît de aproape este furtuna „necazului cel mare“. Să ne gîndim că puterile mondiale din trecut, care au fost nimicite de Iehova, nu s-au prăbuşit ca urmare a slăbiciunii sau descompunerii lor interne. După toate aparenţele ele erau la culmea puterii lor, cînd Dumnezeu le-a nimicit prin influenţa de dinafară.

23. Cum putem noi să aşteptăm cu încredere, ca persoane individuale, viitorul, cu toate că noi încă trebuie să luăm în considerare diferitele greutăţi, poate chiar şi moartea?

²³ Persoane individuale dintre servii lui Iehova ar putea să moară pînă atunci (şi din Biblie reiese că unii în realitate vor muri) [Mat. 10:21; 24:9]. Totuşi poporul lui Iehova ca clasă va supravieţui „marele necaz“. Chiar dacă tu ar trebui să fii printre aceia care vor trece prin mari greutăţi şi necazuri — de exemplu ruinarea sănătăţii, un caz de moarte în familie, pierderea copiilor sau bunurilor materiale sau greutăţi economice — da, în ciuda a tot ceea ce s-ar putea întîmpla tu n-ar trebui să permiţi niciodată să ţi se răpească credinţa în Iehova şi încrederea ta în el. Nu te îndoi niciodată în promisiunile Dumnezeului tău; nu deveni niciodată fricos şi nu fugi niciodată de la el ca un laş pentru a căuta protecţie, da, nu tăgădui niciodată pe Dumnezeul tău, şi nu renunţa niciodată la integritatea ta! Nu pierde niciodată din ochi faptul că îngerii sprijinesc pe toţi aceia care îşi păstrează predarea lor faţă de Iehova! (2 Regi 6:14–17; Hab. 3:17, 18)

24. Cum sînt pregătiţi sufleteşte servii lui Iehova conform Bibliei cu privire la apropierea rapidă a „marelui necaz“?

²⁴ Nu există nici o îndoială: „Fericit este cel ce are ca ajutor al său pe Dumnezeul lui Iacov, a cărui nădejde este îndreptată spre Iehova, Dumnezeul său“ (Ps. 146:5). Să ne veselim, de aceea, în Iehova şi să ne bucurăm de ajutorul, conducerea, protecţia şi prosperitatea spirituală, pe care el le dă în acest timp al sfîrşitului martorilor săi credincioşi! (Luca 21:28; 2 Tim. 1:7).

25. Cine este îndeosebi încurajat şi mîngîiat prin promisiunea din Prov. 3:25, 26?

²⁵ Ca servi publici ai lui Iehova, noi dorim de aceea, să fim fără frică şi curajoşi şi să avertizăm mai departe pe oameni despre ziua mîniei lui Dumnezeu (Ezec. 3:17). Să ne rugăm mai departe ca împărăţia lui Dumnezeu să vină şi să pornească la atac cu toată puterea împotriva sistemului rău al lui Satan, pentru ca acesta să fie prefăcut în bucăţi şi fărîmiţat în pulbere (Mat. 6:9, 10; Dan. 2:44; Mal. 4:3). Ce încurajare este totuşi, promisiunea lui Iehova din Proverbe 3:25, 26 pentru martorii săi, în timp ce aşteaptă nimicirea totală a organizaţiei Diavolului: „Nu trebuie să te temi de nici o oroare neaşteptată, nici de furtuna care vine peste cei răi. Căci Iehova însuşi se va dovedi în realitate a fi INCREDEREA TA“!

[Notă de subsol]