Zi şi noapte să aducem serviciu sfînt

„Dumnezeu, căruia îi aduc serviciu sfînt cu spiritul meu în legătură cu vestea bună despre Fiul său“ (Rom. 1:9).

1, 2. Cum arată Biblia că la serviciul nostru sfînt pentru Dumnezeu îi aparţin şi jertfele?

Servilor lui Dumnezeu nu li se cere astăzi ca să aducă jertfele impuse în legămîntul legii, căci Cristos a împlinit acest legămînt. De aceea, Dumnezeu l-a pus la o parte din drum. Dar, există jertfe, care formează o parte componentă a „serviciului nostru sfînt“. Ce fel de jertfe sînt acestea?

² Pavel, unul din apostolii lui Isus Cristos, ne lămureşte despre aceasta în Evrei 13:15, 16. El vorbeşte despre „serviciul sfînt“ pe care l-au făcut israeliţii în cortul mărturiei şi cum s-a împlinit aceasta la Isus, iar apoi, adaugă: „Prin el ne permite Dumnezeu să aducem oricînd o jertfă de laudă şi aceasta este rodul buzelor, care fac declaraţia publică despre numele său“.

3 Ce se cere de la noi în conformitate cu cuvintele inspirate ale lui Pavel din Evrei 13:15?

³ Ce înseamnă aceasta pentru noi? Inseamnă că ar trebui să avem dorinţa să vorbim adevărul despre Iehova Dumnezeu şi despre vestea bună a împărăţiei sale. Si ar trebui ca noi să nu facem aceasta doar ocazional, din cînd în cînd, la sfîrşit de săptămînă sau la întruniri, ci cum spune apostolul „tot timpul“, zilnic, zi şi noapte, pînă epuizăm toate ocaziile.

4 „Serviciul nostru sfînt“ constă doar din a vorbi despre adevăr? (Ioan 3:18).

⁴ Inseamnă acesta că „serviciul nostru sfînt“ constă numai din a vorbi despre adevăr? Nu, căci după ce apostolul a amintit despre „jertfa de laudă“, vorbeşte şi despre alte jertfe, pe care Dumnezeu le doreşte de la noi. In versetul 16, el spune: „De altfel nu uitaţi facerea de bine şi împărţirea lucrurilor cu alţii, căci astfel de jertfe sînt plăcute lui Dumnezeu.“ Da, „serviciul nostru sfînt“ trebuie să fie echilibrat, vorba şi fapta, adică lauda şi facerea de bine, şi a împărţi lucrurile cu alţii, trebuie să fie în echilibru.

5 (a) Cum poate fi întreaga noastră viaţă o mărturie pentru vestea bună? (b) Cum va influenţa aceasta pe semenii noştri?

⁵ Ca şi viaţa lui Isus, tot aşa şi întreaga noastră viaţă ar trebui să fie o mărturie pentru adevăr. Bineînţeles că noi nu putem face minuni ca Isus, pentru a uşura soarta oamenilor, dar modul nostru de viaţă excelent, cinstea şi loialitatea noastră, precum şi starea de pregătire de a ajuta oamenilor, dacă putem şi anume cu ceea ce avem, sînt la fel de acceptabile. Este posibil să procedăm aşa cum ni se recomandă urgent în Galateni 6:10: „In realitate, deci, cîtă vreme avem timp favorabil să facem bine tuturor, dar mai ales celor de o credinţă cu noi“. Printr-un astfel de procedeu creăm condiţiile ca unii să fie accesibili pentru adevăr. Noi nu avem dreptul să oprim aceasta să se vestească tuturor vestea bună, pe faţă şi sincer, „din plinătatea inimii“. Cum pot fi ajutaţi oamenii, de obicei, care văd faptele noastre bune şi comportatrea noastră admirabilă? Trebuie să–i lăsăm pe oameni să ştie că vestea bună a lui Dumnezeu este aceea, care ne îndeamnă să facem aceste fapte admirabile (Mat. 5:16; 12:34, 35). Atunci vor recunoaşte că, dacă se familiarizează cu vestea bună, vor putea deveni şi ei ca noi. Dacă nu le-am prezenta pe amîndouă, adică faptele excelente, prin care îşi găseşte expresie promptitudinea noastră în ajutoare şi bunătatea noastră, în legătură cu o bună comportare, şi „jertfa de laudă . . . . rodul buzelor, care face declaraţia publică pentru numele său“, „serviciul sfînt“, pe care-l aducem lui Dumnezeu, nu este complet. (Evr. 13:15)

6 Ce aparţine, aşadar, „serviciului nostru sfînt“, pentru ca el să fie desăvîrşit?

⁶ Exemplul lui Isus şi al apostolului arată, aşadar, că „serviciul nostru sfînt“ nu constă numai în a ne schimba personalitatea şi a face bine. Aceasta este, pur şi simplu, o parte componentă temelia serviciului nostru. Lui trebui să i se aducă jertfele de laudă (Psalm. 106:12). „Serviciul nostru sfînt“ este numai atunci desăvîrşit, cînd trăim în conformitate cu vestea bună şi o vestim.

7 Cine decide cît timp ar trebui să folosim pentru diferitele jertfe, care aparţin „serviciului nostru sfînt“?

⁷ Nu toţi putem să arătăm, astăzi, că aparţinem acelora, care aduc „serviciu sfînt“ lui Dumnezeu ziua şi noaptea. Iehova Dumnezeu nu ne-a prescris legal cît timp să întrebuinţăm pentru jertfele de laudă (afară de cazul că el zice: „totdeauna“) sau cît timp trebuie să ne rezervăm pentru celelalte jertfe plăcute lui Dumnezeu. Noi înşine trebuie să fim atenţi ca echilibrul să rămînă păstrat. Toate aceste jertfe — rodul buzelor, care fac declaraţie publică pentru numele său precum şi a face bine şi a împărţi lucrurile cu alţii — trebuie să ocupe un loc în viaţa noastră, ele trebuie aduse în orele de zi şi în cele de seară (compară Fapte 26:7).

8 Ce exemplu arată că Isus era gata să servească „ziua şi noaptea“? (Marcu 1:35; Luca 6:12).

⁸ Isus avea vestea bună în inimă, medita asupra ei şi chibzuia cum ar putea să prezinte oamenilor mesajul. El era întotdeauna gata, „ziua şi noaptea“, să vorbească despre vestea bună, chiar dacă era foarte obosit. Zelul său îl îndemna să vestească fără întrerupere adevărul. (Ioan 2:17.) Un exemplu este convorbirea sa cu o samariteancă. In ochii iudeilor un samaritean nu era capabil să priceapă lucrurile sfinte. (Ioan 4:7–26.) Dar Isus n-a pronunţat o sentinţă asupra femeii, cu toate că ştia că ducea un fel de viaţă imorală. Mărturia, pe care i-a dat-o, a avut ca urmare că numele şi scopul lui Dumnezeu au fost aduse la cunoştinţă departe, de jur împrejur (Ioan 4:39–42).

TOATA VIATA NOASTRA SA O DEDICAM „SERVICIULUI SFINT“

9 Ce cuprinde, aşadar, spus pe scurt, „serviciul sfînt“ şi cum îşi găseşte aceasta expresie în Scrierile inspirate ale lui Pavel? (Col. 3:17)

⁹ Noi nu dedicăm, aşadar, „serviciului sfînt“ doar o parte din viaţa noastră. El nu se mărgineşte numai la o activitate sau la un număr de activităţi, ci cuprinde orice faţetă a vieţii noastre de toate zilele. In cîteva cuvinte, înseamnă, totul — „fie că mîncăm, fie că bem, fie că facem altceva — să facem ca pentru Iehova“. (1 Cor. 10:31.) Apostolul arată în Romani 12:1, 2, cît de cuprinzător ar trebui să fie acest serviciu: „De aceea, vă rog stăruitor, fraţilor prin mila lui Dumnezeu, să prezentaţi corpurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă acceptabilă lui Dumnezeu, un serviciu sfînt după puterea raţiunii. Si nu vă mai formaţi după acest sistem de lucruri“a.

10 (a) Ce hotărăşte, dacă ceva, ce facem noi, aparţine „serviciului nostru sfînt“? (b) In ce măsură cere Cuvîntul lui Dumnezeu de la părinţi să fie gata pentru serviciu „ziua şi noaptea“ şi cum ar trebui să considerăm acest serviciu?

¹⁰ Din multele lucruri, care joacă un rol, ţinta noastră, intenţia noastră şi dispoziţia inimii noastre sînt hotărîtoare, dacă ceea ce facem este, într-adevăr, „serviciul sfînt“ sau nu. Printre noi de exemplu, există mulţi taţi şi multe mame. O mare parte componentă a „serviciului sfînt“ a lor, pentru Dumnezeu se referă la copii lor. In Psalmul 127:3 citim că copii sînt „o moştenire de la Iehova“. Părinţilor, vă îngrijiţi voi de această moştenire, ca şi cînd aţi face-o pentru El şi pentru onoarea Sa? De asemenea, pentru această ramură a serviciului vostru este necesară angajarea forţelor voastre „ziua şi noaptea“, căci în Cuvîntul lui Dumnezeu se spune că părinţii ar trebui să–i înveţe pe copii lor la principiile eminente ale lui Dumnezeu de dimineaţa pînă seara tîrziu (Deut. 6:4–9). La aceasta aparţine, înainte de toate, ca ei să fie instruiţi din Biblie. Dar un tată sau o mamă n-ar trebui să-şi zică: „Eu conduc un studiu biblic săptămînal cu copii mei, ca şi cu alte persoane“. Aceasta ar trebui să fie de ajuns, pentru a-i învăţa ce este drept şi pentru a-i determina să procedeze după principiile biblice. Dar aceasta nu e în regulă. După cum spune Biblia, copii părinţilor credincioşi sînt „sfinţi“ în ochii lui Dumnezeu (1 Cor. 7:14). Cum aţi umbla voi cu un bun încredinţat vouă, despre care aţi şti că este sfînt în ochii lui Dumnezeu? Nu l-aţi păzi cu grijă zi de zi, ziua şi noaptea?

11 Pentru ce n-au părinţii dreptul să neglijeze această parte componentă a serviciului sfînt?

¹¹ Ceea ce aduceţi voi acum copiilor voştri şi cum îi creşteţi, poate fi pentru mîntuirea voastră. Dacă însă sînteţi, acum nepăsători, atunci aţi putea să–i pierdeţi. Adică, aţi putea deodată, surprinzător de repede, să vă pomeniţi propovăduind în pustiu. Influenţa pe care o exercită lumea asupra lor, va fi mai tare decît a voastră. Cum va judeca Dumnezeu, atunci, felul şi modul cum v-aţi purtat cu bunul care este sfînt pentru el?

12, 13. (a) Cum pot urma părinţii îndemnul din Deutr. 6:4–9, în mod rezonabil şi cu cea mai mare eficacitate? (b) Pentru ce nu se declară părinţii creştini mulţumiţi să aibă un „copil cuminte“ în sensul lumii? (Prov. 8:1–4)

¹² A instrui copii în Cuvîntul lui Dumnezeu, nu înseamnă să li se propovăduiască de dimineaţa pînă seara tîrziu, ci trebuie să la anticipeze despre ce este vorba în adevărul divin. Cuvîntul şi fapta trebuie să fie exemplare. Trebuie cu orice ocazie — în timp ce se intreţine cu ei o relaţie iubitoare, intimă şi se cultivă o legătură prietenoasă şi de încredere, precum şi să se vorbească deschis cu ei — să fie ajutaţi să–l cunoască pe Iehova Dumnezeu, să priceapă înţelepciunea şi iubirea sa şi să înveţe să înţeleagă că căile sale sînt drepte. Arătaţi-le, dezbateţi împreună, raţional cu ei, ceea ce trebuie să ştie ei. Cînd le porunciţi să facă ceva, sau le trasaţi o sarcină, sau cînd îi pedepsiţi, explicaţi-le întotdeauna pentru ce o faceţi. Si arătaţi-le cît de folositor se răsfrînge pentru ei, dacă ascultă de părinţi şi în consecinţă de Dumnezeu, care stă deasupra tuturor.

¹³ Nu aveţi voie să vă declaraţi satisfăcuţi crescînd copilul vostru ca pe un „copil cuminte“, în sensul în care lumea înţelege acest cuvînt. Natural, este dorinţa voastră, ca copilul vostru să fie binecrescut, respectuos, cinstit şi plin de consideraţie pentru alţii. Dar de voi atîrnă, înainte de toate, ca copilul vostru să fie aşa, pentru că a învăţat să cunoască şi să–l iubească pe Iehova Dumnezeu. Fie ca educaţia copilului vostru să se deosebească de educaţia de care se bucură tineretul acestei lumi, şi această educaţie să fie, într-adevăr, un „serviciu sfînt“, atunci gîndirea şi inima copilului vor fi conduse spre Iehova, astfel încît să fie o laudă a lui Iehova (Ps. 148:12, 13).

14 Cum pot perechile căsătorite să aducă „serviciu sfînt“?

¹⁴ Perechile căsătorite pot să aducă „serviciu sfînt“, în timp ce se străduiesc să ducă o căsnicie bună şi prin aceasta să cinstească aranjamentul divin. Un bărbat sau o femeie ar putea să fie extraordinar de prietenos sau drăguţ faţă de celălalt sau să renunţe la un tratament insultător sau la o nedreptate, fără să–i plătească cu aceeaşi monedă. Dar, dacă este vorba de parteneri de căsătorie, un bărbat sau o femeie ar putea să se mînie repede, să înţeleagă din cuvintele celuilalt mai mult decît a spus, să ia o atitudine sfidătoare şi să caute mereu greşeli. Sau o pereche căsătorită ar putea înceta de a vorbi unul cu altul. Dacă o persoană căsătorită nesocoteşte legămîntul sfînt al căsătoriei, „serviciul său sfînt“ pe care-l aduce lui Dumnezeu, nu este desăvîrşit şi de aceea, nu este acceptabil pentru Dumnezeu, indiferent cît face, în afară de aceasta, o astfel de persoană (Ef. 5:22–25, 29).

15 Cum pot contribui gospodinele, mult, ca vestea bună să fie cunoscută în împrejurimile lor?

¹⁵ Gospodinele au o ocazie excelentă de a aduce un „serviciu sfînt“ acceptabil lui Dumnezeu. La muncile ei alese, pe care le văd alţii, aparţin desigur, ţinerea îngrijită a locuinţei, gătitul, spălatul, călcatul, etc. Căci ce este pentru cei din afară mai evident decît locuinţa? Ospitalitatea pe care o manifestă o femeie, starea ei de pregătire pentru a ajuta pe alţii, mai ales starea de pregătire de a-şi pune puterea de a da o mînă de ajutor surorilor în adunare — acestea sînt jertfe, care sînt plăcute lui Dumnezeu. Dacă oamenii ştiu aceste lucruri despre ea, declaraţia ei publică a veştii bune, în teritoriul adunării, este peste măsură de eficace (Fapte 9:36–41; Tit. 2:4, 5).

16 Cum pot copii şi adolescenţii să aducă zilnic, cu succes „serviciu sfînt“ lui Dumnezeu?

¹⁶ Copiii, care sînt interesaţi de a aduce „serviciu sfînt“ lui Iehova, pot face aceasta în timp ce-l respectă pe tatăl lor şi ajută pe mama lor să–l cinstească pe Dumnezeu, sprijinindu-i pe părinţii lor să şină locuinţa în ordine. Si dacă părinţii unor astfel de copii nu sînt la adevăr, copii pot contribui mult printr-o astfel de purtare, ca părinţii să fie dispuşi să onoreze pe Dumnezeu. Comportarea lor în şcoală, respectul faţă de învăţători, străduinţele lor de a povesti altora despre vestea bună, dacă li se oferă ocazia, contribuţia lor, pe care ei o dau dacă este ceva de lucru la Sala impărăţiei şi participarea lor la serviciul de propovăduire — toate acestea sînt lucrări, pe care Dumnezeu le preţuieşte ca un „serviciu sfînt“ adus lui (Prov. 20:11; Tit. 2:6–8). Voi trebuie să verificaţi dacă serviciul vostru poate fi calificat drept un „serviciu sfînt“ veritabil sau nu, dacă vă întrebaţi: „Merg eu în serviciul de propovăduire şi ofer eu altora scrieri biblice?“ Bine. Intrebaţi-vă, însă de asemenea: „Cum mă comport eu în şcoală şi în altă parte? Procedez eu ca adolescenţii lumeşti? Sau mă gîndesc că ar trebui să aduc ‘serviciu sfînt’ lui Iehova, ziua şi noaptea?“ Voi puteţi prin comportarea voastră zilnică şi prin buna voastră conduită, ca şi adulţii, să contribuiţi mult ca alţii să se intereseze de vestea bună.

17 Ce serviciu deosebit se aşteaptă de la bătrîni?

¹⁷ De asemenea, de la bătrînii creştini se aşteaptă ca să servească ziua şi noaptea. „Serviciul lor sfînt“ constă în parte, in a fi prezenţi pentru fraţii lor, pentru a se îngriji de trebuinţele spirituale ale acestora. Către bătrînii adunării din Efes, apostolul Pavel a putut spune: „Prin urmare, rămîneţi treji şi ţineţi minte că, timp de trei ani, ziua şi noaptea, n-am încetat să vă îndemn, cu lacrimi pe fiecare dintre voi“ (Fap. 20:31). Astăzi, fraţii voştri au nevoie de ajutorul vostru la fel cum au avut nevoie de ajutor şi fraţii din Efes în primul secol.

18–21 Ce cuprinde, totul, „serviciul sfînt“, pe care l-a îndeplinit Pavel ziua şi noaptea? (b) Pentru ce a putut el să considere munca sa lumească ca o parte componentă a „serviciului sfînt“ al său pentru Dumnezeu, şi ce putem noi învăţa din aceasta?

¹⁸ Puteţi voi servi ca şi Pavel, ziua şi noaptea? Cuvintele apostolului Pavel, nu înseamnă neapărat că el ocupă în întregime, fiecare minut, cu vorbiri şi predici. Nu, căci, după cum citim în Fapte 20:34, el a spus că execută lucru lumesc, cu propriile sale mîini pentru a putea acoperi cheltuielile de întreţinere, ale sale şi ale acelora care erau cu el. Intr-o epistolă a sa către tesaloniceni, el scrie chiar: „Vă aduceţi aminte, desigur, fraţilor de munca obositoare şi de osteneala noastră. Ziua şi noaptea am lucrat, pentru a nu fi o sarcină costisitoare nici unuia dintre voi şi vă propovăduiam vestea bună a lui Dumnezeu“ (1 Tes. 2:9).

¹⁹ Da, Pavel îşi vedea de treabă, în ceea ce priveşte lucrul lumesc, uneori, nu numai în cursul zilei, ci de asemenea, în orele de seară; el lucra de exemplu la facerea de corturi. Pentru noi, însă, întrebarea importantă este: Pentru ce făcea el aceasta? A făcut el aceasta din motive materialiste sau pentru că ar fi jinduit după lux? Nu, el a făcut aceasta, după cum el însuşi a spus, pentru a nu fi „o sarcină costisitoare nici unuia din fraţii săi“. El a dat prin aceasta un exemplu bun, astfel ca nimeni să nu-i poată reproşa că ar duce o viaţă comodă cu ajutorul sprijinului financiar al acelora, cărora el le servea cu vestea bună. Pentru că intenţia şi ţinta sa erau să promoveze răspîndirea adevărului şi să nu dea un prilej de poticnire oamenilor, cărora le servea, se poate spune că chiar în orele în care îşi vedea de treburile sale lumeşti, îndeplinea serviciu lui Dumnezeu. Ce trebuia, însă, să se spună despre munca sa, dacă ar fi avut motive egoiste, dacă nu ar fi făcut totul ca pentru Iehova şi pentru promovarea intereselor împărăţiei? In cazul acesta, nu s-ar fi deosebit de oricare altă lucrare lumească. Nu ar fi fost un „serviciu sfînt“.

²⁰ Pavel avea, în schimb, o conştiinţă curată şi motive drepte la munca sa lumească. El putea să aducă această parte componentă a „serviciului sfînt“ al său, pentru Dumnezeu, în armonie cu sarcina dată lui de Dumnezeu şi să vestească vestea bună sincer şi cu rîvnă. „Serviciul său sfînt“, de asemenea, a fost bogat binecuvîntat de Dumnezeu. Era aşa cum a spus Pavel, potrivit textului nostru de bază: „Dumnezeu, căruia îi aduc serviciu sfînt cu spiritul meu în legătură (cu ce?) cu vestea bună despre Fiul său“ (Rom. 1:9). Desigur, noi toţi ne mirăm de rezultatul mare, pe care l-a realizat apostolul Pavel, prin străduinţele sale conştiincioase de a aduce „serviciu sfînt“ lui Dumnezeu.

²¹ Fiecare din noi trebuie, aşadar, să ne punem întrebarea: Cum consider eu munca mea şi care este scopul meu? Singurul răspuns rezonabil se găseşte în sfatul, pe care l-a dat apostolul tînărului Timotei: „Pe de altă parte, îndeletniceşte-te cu devotamentul divin ca scop al tău . . . dar devotamentul divin este folositor pentru toate lucrurile, deoarece el are o promisiune a vieţii prezente şi a celei viitoare“ (1 Tim. 4:7, 8; Ioan 6:27).

22 Ce scop dublu atingem prin devotamentul nostru divin?

²² Da, scopul principal al devotamentului nostru divin constă în a aduce „serviciu sfînt“ lui Iehova şi să procedăm astfel încît numele său să fie onorat. Prin aceasta noi ajutăm pe alţii să cunoască ce fel de Dumnezeu este Iehova şi să ajungă într-o relaţie intimă cu el. Aceasta va avea urmare că noi sîntem deja acum fericiţi. Mai mult, aceasta înseamnă „viaţă viitoare“, nu numai pentru noi, ci de asemenea, pentru membrii familiei noastre şi pentru toţi, care prin comportarea noastră şi prin vestea bună, pe care o vestim, sînt influenţaţi.

23, 24. Prin ce sîntem încurajaţi să ne încercăm tot mereu, pentru a constata dacă „serviciul nostru sfînt“ corespunde condiţiilor?

²³ Noi avem aşadar, perspectiva de a dobîndi „viaţa viitoare“, da, de a trăi neîntrerupt începînd de acum şi pînă în vecii vecilor. Vedenia pe care a avut-o apostolul Ioan despre mulţimea mare de oameni, care va supravieţui necazul cel mare, este una din cele mai mari încurajări, pentru a ne încerca tot mereu, dacă sîntem în credinţă, dacă „serviciul sfînt“ pe care-l aducem, este într-adevăr desăvîrşit. (2 Cor. 13:5) Da, lucrul cel mai frumos, pe care ni l-a pus Dumnezeu în perspectivă, este de a aparţine mulţimii mari de oameni, pe care el o va ocroti în necazul cel mare, care este aproape şi căreia îi va da dreptul să trăiască în noua sa orînduire dreaptă.

²⁴ Ce răsplată minunată pentru faptul că facem ce este drept, rezonabil şi extrem de fericit! In curînd oricine care trăieşte pe pămînt, va aduce serviciu sfînt lui Dumnezeu. Ce paradis va fi pămîntul atunci! (Apoc. 22:1–3).

25 Ce ar trebui să facem noi acum, dacă am dori să supravieţuim necazul cel mare, care este aproape?

²⁵ Noi trebuie să facem deja acum, ceea ce Ioan a văztu făcînd, marea mulţime de oameni după necazul cel mare, dacă am dori să ne numărăm printre aceia, care nu vor fi nimiciţi în acest necaz. Ioan spune: „Si ei strigau într-una cu voce tare, în timp ce ziceau: ‘Mîntuirea o datorăm Dumnezeului nostru, care şade pe tron şi Mielului’“ (Apoc. 7:10). Nu şovăind şi nesigur, ci ca să spunem aşa „cu voce tare“, plini de încredere precum şi îndemnaţi de o dragoste din toată inima şi cu devotament neîmpărţit vom da o declaraţie publică despre numele lui Iehova, precum şi despre toată măreţia, pentru care stă acest nume şi despre promisiunile măreţe, pentru a căror împlinire garantează el. Noi vom lăuda „tot timpul“ împreună, pe Iehova şi pe Fiul său în locuinţa noastră, în întrunirile noastre şi în faţa tuturor oamenilor localităţii noastre de domiciliu, care ne ascultă sau oriunde ne-am găsi. Dacă facem aceasta, oştirile cereşti care „văd totdeauna faţa Tatălui lui Isus Cristos“ ne vor sprijini cu totul în timp ce zic „Amin“ la vestirea veştii bune, care reprezintă o parte componentă deosebită a „serviciului nostru sfînt“ loial pentru Dumnezeu (Mat. 18:10; Apoc. 7:12).

26 Cine determină astăzi în lumea întreagă, mii de oameni să–l caute pe Iehova, şi pentru ce ne bucurăm noi de aceasta?

²⁶ Astăzi, mii de oameni sînt atraşi la Iehova, prin „serviciul sfînt“ al poporului său. Ei observă dragostea, promptitudinea în ajutoare, integritatea morală, integritatea absolută şi caracterul paşnic al martorilor lui Iehova. Dacă servii zeloşi ai lui Dumnezeu vă prezintă apoi, vestea bună, ascultaţi-i. Prin aceasta, Iehova Dumnezeu este acum preamărit. El va fi însă, şi mai mult preamărit pe întregul pămînt, dacă oamenii mulţumitori, care supravieţuiesc necazul, îl laudă din toată inima — toate acestea sînt urmările fericite ale „serviciului sfînt“, ireproşabil, care este adus lui Dumnezeu ziua şi noaptea.

[Notă de subsol]