Noiembrie

Bătrânii doresc să imite compasiunea lui Iehova când tratează cu cineva care a fost înlăturat din congregație. De exemplu, în vechime, Iehova nu a așteptat ca israeliții răzvrătiți să facă primul pas pentru a se întoarce la el. Dimpotrivă, el a luat inițiativa de a le veni în ajutor chiar înainte ca ei să arate în vreun fel că se căiau. Dumnezeu le-a arătat cât de mare este compasiunea sa. El s-a folosit de exemplul profetului Osea, căruia i-a spus să îi ofere soției lui, care încă păcătuia, ocazia de a se împăca. (Os. 3:1; Mal. 3:7) La fel ca Iehova, bătrânii de congregație doresc cu sinceritate ca persoana care a păcătuit să se întoarcă. Bătrânii nu îi îngreunează drumul de întoarcere. În ilustrarea lui Isus despre fiul pierdut, tatăl „a alergat spre [fiul său], l-a îmbrățișat și l-a sărutat cu tandrețe”. (Luca 15:20) Să remarcăm că tatăl nu a așteptat ca fiul să implore iertare. Dimpotrivă, a luat inițiativa, așa cum ar fi făcut orice tată iubitor. w24.08 28 ¶7, 8

Așa cum reiese din cuvintele textului de astăzi, Iehova nu ține înțelepciunea sa doar pentru el. Din contră, el le-o oferă cu generozitate și altora. De asemenea, să remarcăm că Iehova le oferă altora înțelepciune „fără să reproșeze”. El nu ne face niciodată să ne simțim stânjeniți atunci când recunoaștem că avem nevoie de îndrumarea sa. El chiar ne îndeamnă să o căutăm. (Prov. 2:1-6) Cum putem imita și noi generozitatea cu care Iehova le oferă altora înțelepciune? (Ps. 32:8) În poporul lui Iehova, avem multe ocazii de a le împărtăși altora din cunoștințele noastre. De exemplu, deseori îi instruim pe cei noi în lucrarea de predicare. Bătrânii îi învață cu răbdare pe slujitorii auxiliari și pe alți frați botezați cum să-și îndeplinească responsabilitățile în congregație. Iar cei care au experiență în construcții și întreținere îi ajută pe frații mai puțin experimentați. w24.09 28, 29 ¶11, 12

Dragă frate, pentru a deveni bătrân, trebuie ‘să fii ireproșabil’, adică să ai o reputație bună în congregație datorită conduitei tale, căreia nu i se poate aduce nicio acuzație întemeiată. (1 Tim. 3:2) În plus, trebuie ‘să ai o reputație bună înaintea celor de afară’. Cei din afara congregației ți-ar putea critica convingerile creștine, însă nu ar trebui să aibă un motiv real pentru a-ți pune la îndoială onestitatea sau conduita. (Dan. 6:4, 5) Prin urmare, întreabă-te: „Am o reputație bună atât în congregație, cât și în afara ei?”. Dacă ești „iubitor de bine”, vei căuta ce e bun în ceilalți și îi vei lăuda pentru calitățile lor frumoase. (Tit 1:8) De asemenea, vei fi bucuros să le faci bine altora, chiar să faci mai mult decât se așteaptă din partea ta. De ce este această calitate atât de importantă pentru un bătrân? Deoarece bătrânii își folosesc o mare parte din timpul lor prețios pentru a păstori congregația și pentru a se achita de însărcinările lor. (1 Pet. 5:1-3) Chiar și așa însă, bucuria pe care o simt slujindu-le altora depășește cu mult orice sacrificiu. (Fap. 20:35) w24.11 20, 21 ¶3-5

Slujitorii auxiliari îndeplinesc o activitate foarte importantă în congregație. Cu siguranță, apostolul Pavel i-a apreciat mult pe acești frați loiali. De exemplu, în scrisoarea adresată congregației din Filipi, Pavel le-a transmis în mod specific salutări nu doar bătrânilor de congregație, ci și slujitorilor auxiliari. (Filip. 1:1) Indiferent de vârstă, numeroși frați își îndeplinesc cu multă bucurie rolul de slujitori auxiliari. De exemplu, Devan avea 18 ani când a fost numit slujitor auxiliar. În schimb, un frate pe nume Luis a primit această numire când avea puțin peste 50 de ani. El a dat glas sentimentelor împărtășite de mulți slujitori auxiliari: „Este un mare privilegiu să mă achit de această responsabilitate, mai ales când mă gândesc la iubirea pe care mi-au arătat-o cei din congregație!”. Dacă ești botezat, ți-ai putea stabili obiectivul de a deveni slujitor auxiliar? w24.11 14 ¶1-3

La vârsta de 39 de ani, Ezechia, regele lui Iuda, a aflat că are o boală gravă. Profetul Isaia a fost trimis de Iehova să-i spună că urma să moară din cauza acelei boli. (2 Regi 20:1) Situația lui Ezechia părea fără ieșire. Devastat de vestea primită, Ezechia a început să plângă cu amar. El s-a rugat fierbinte, iar Iehova a fost impresionat de implorarea însoțită de lacrimi a lui Ezechia și i-a răspuns plin de bunătate: „Ți-am auzit rugăciunea. Ți-am văzut lacrimile. Iată că te vindec”. Prin intermediul lui Isaia, Iehova i-a făcut o promisiune care a reflectat multă îndurare. El i-a spus că avea să-i prelungească viața și să salveze Ierusalimul din mâinile asirienilor. (2 Regi 20:4-6) Te confrunți și tu cu o problemă de sănătate, aparent fără nicio rezolvare? Roagă-te lui Iehova chiar și cu lacrimi! Biblia ne asigură că „Tatăl îndurărilor tandre și Dumnezeul oricărei mângâieri” ne va mângâia în toate necazurile noastre. (2 Cor. 1:3, 4) w24.12 24 ¶15-17

Ce bucurie va fi să-i întâmpini pe cei ce vor reveni la viață! De asemenea, imaginează-ți câtă satisfacție vei avea când vei descoperi lucruri noi despre Iehova examinând numeroasele sale lucrări de creație. (Ps. 104:24; Is. 11:9) Și, mai presus de toate, cât de minunat va fi să-i aduci închinare lui Iehova fără a fi împovărat nici măcar de cel mai mic sentiment de vinovăție. Ai renunța la aceste binecuvântări viitoare în schimbul ‘plăcerii trecătoare a păcatului’? (Evr. 11:25) Bineînțeles că nu! Speranța noastră merită orice sacrificiu pe care ar trebui să-l facem în prezent. Să nu uităm că viața în Paradis nu va rămâne mereu la stadiul de speranță. În cele din urmă, ea va reprezenta realitatea în care vom trăi. Niciuna dintre aceste binecuvântări nu ar fi posibilă dacă Iehova nu ne-ar fi iubit atât de mult, încât să ni-l ofere pe Fiul său în dar. w25.01 29 ¶12

În cartea Evrei sunt menționate multe exemple de credință. Un slujitor al lui Iehova care s-a remarcat prin credința lui a fost Moise. (Evr. 3:2-5; 11:23-25) În timp ce a condus poporul prin pustiu, Moise a continuat să aibă încredere în Dumnezeul său și nu a fost dezamăgit. Iehova le-a oferit israeliților în mod miraculos hrană și apă în acel pustiu neospitalier. (Ex. 15:22-25; Ps. 78:23-25) Moise avea o credință puternică. Totuși, la aproximativ un an după eliberarea miraculoasă a israeliților, el a pus la îndoială capacitatea lui Iehova de a-i da poporului Său carne. Moise nu-și putea imagina cum avea Iehova să furnizeze suficientă carne pentru a hrăni milioane de persoane în pustiu. Atunci, Iehova l-a întrebat pe Moise: „Este oare mâna lui Iehova prea scurtă?”. (Num. 11:21-23) Cu alte cuvinte, Iehova a întrebat: „Chiar crezi că nu pot să fac ceea ce am spus că voi face?”. w25.03 26 ¶1, 2

Ar trebui să considerăm relatarea despre Potop un tip profetic? Răspunsul este „nu”. De ce? Deoarece nu avem o bază biblică pentru o astfel de abordare. Este adevărat că Isus a comparat „zilele lui Noe” cu timpul prezenței sale. Însă el nu a dat de înțeles că Potopul constituia un tip profetic – fiecare persoană sau eveniment având un corespondent modern, sau un antitip. Nici nu a spus că închiderea ușii arcei ar avea vreo semnificație profetică. (Mat. 24:37-39) Cum a reacționat Noe când a auzit mesajul de avertizare al lui Iehova? El și-a demonstrat credința construind arca. (Evr. 11:7; 1 Pet. 3:20) În mod asemănător, oamenii cărora li se predică mesajul despre Regatul lui Dumnezeu trebuie să acționeze în armonie cu ceea ce aud. (Fap. 3:17-20) Petru l-a numit pe Noe „un predicator al dreptății”. În prezent, noi suntem implicați într-o campanie de predicare globală și ne străduim să participăm cu zel la ea. Însă, oricât ne-am strădui, nu va fi posibil să ajungem la fiecare persoană de pe pământ cu vestea bună înainte de venirea sfârșitului. w24.05 8, 9 ¶3-5

Ar trebui să ne străduim să le arătăm bunătate și respect prietenilor lui Iehova. (Rom. 12:10) David arată o modalitate prin care putem face aceasta. El spune că un oaspete în cortul lui Iehova „nu-și încalcă promisiunea, chiar dacă este în paguba lui”. Dacă nu ne respectăm promisiunile, i-am putea răni pe alții. (Mat. 5:37) De exemplu, Iehova așteaptă ca oaspeții săi să-și respecte jurământul de căsătorie. De asemenea, el se bucură când părinții se străduiesc să-și respecte promisiunile făcute copiilor lor. Prin urmare, iubirea pentru Dumnezeu și pentru semeni ne va determina să facem tot posibilul pentru a ne respecta promisiunile. O altă modalitate de a-i onora pe prietenii lui Dumnezeu este aceea de a fi ospitalieri și generoși. (Rom. 12:13) Când ne bucurăm de unele momente de relaxare cu frații noștri, ne întărim relațiile de prietenie cu ei și cu Iehova. În plus, manifestând ospitalitate, îl imităm pe Tatăl nostru ceresc. w24.06 12 ¶15, 16

Iehova le dezvăluie adevărul celor umili. (Mat. 11:25) Când am aflat adevărul, am manifestat umilință și ne-am lăsat învățați. (Fap. 8:30, 31) Însă trebuie să fim atenți să nu devenim mândri. O atitudine mândră ne-ar putea determina să punem propriile păreri pe același plan cu principiile biblice sau cu îndrumările primite din partea organizației lui Iehova. Ce putem face pentru a ne păstra umilința? E important să ne amintim cât de mici suntem în comparație cu Iehova, mărețul nostru Dumnezeu. (Ps. 8:3, 4) În plus, să ne rugăm pentru a cultiva o atitudine umilă și dispoziția de a ne lăsa învățați. Iehova ne va ajuta să acordăm mai multă importanță gândurilor sale – pe care ni le transmite prin Cuvântul său și prin organizația sa – decât gândurilor, sau ideilor, noastre. De asemenea, când citim Biblia, să medităm la pasajele care arată că Iehova iubește umilința și urăște mândria, aroganța și trufia. Este important să rămânem umili îndeosebi când primim un privilegiu de serviciu care ne conferă mai multă autoritate sau o anumită proeminență. w24.07 10 ¶8, 9

Din 1919, Isus folosește un grup mic de creștini unși pentru a organiza lucrarea de predicare și a le da hrană spirituală continuatorilor săi. (Luca 12:42) Este evident că Iehova binecuvântează activitatea acestui grup. (Is. 65:13, 14) Dacă nu am fi organizați, nu am putea îndeplini lucrarea pe care ne-a încredințat-o Isus. (Mat. 28:19, 20) Să ne gândim ce s-ar întâmpla dacă nu am parcurge teritoriile în mod organizat. Fiecare ar predica oriunde ar dori. Unele teritorii ar fi parcurse de repetate ori, iar altele, deloc. Te poți gândi și la alte avantaje pe care le avem deoarece suntem organizați? Acțiunile întreprinse de Isus pe pământ constituie modelul de organizare al slujitorilor săi din prezent. w24.04 8, 9 ¶2-4

Cain a fost primul fiu al lui Adam și al Evei. La fel ca toți ceilalți urmași ai lor, el a moștenit înclinația de a păcătui. Mai mult, Biblia arată că „faptele lui erau rele”. (1 Ioan 3:12) Probabil că acesta este motivul pentru care Iehova „nu a privit deloc cu plăcere spre Cain și spre ofranda lui”. În loc să-și schimbe conduita, „Cain s-a aprins de mânie și s-a posomorât”. Cum a acționat Iehova atunci? El i-a vorbit lui Cain. (Gen. 4:3-7) Demn de remarcat este că, plin de bunătate, Iehova l-a ajutat pe Cain să raționeze. De asemenea, l-a asigurat că îl va binecuvânta dacă va face binele. Totodată, l-a avertizat că era în pericolul de a păcătui. Din nefericire, Cain a refuzat ajutorul divin. El nu s-a lăsat condus spre căință. A decis Iehova în urma acestei reacții negative să nu le mai vină în ajutor oamenilor păcătoși pentru a-i conduce spre căință? Categoric, nu! w24.08 10 ¶8

Națiunea Israel avea perspectiva de a se bucura de un viitor minunat. Având binecuvântarea lui Iehova, israeliții puteau trăi mult timp în țara pe care el le-o promisese. Și ce țară frumoasă și roditoare era aceea! Iată cum a descris-o Moise: „Țară unde sunt orașe mari și frumoase pe care nu tu le-ai construit, case pline de tot felul de lucruri bune pentru care nu tu ai muncit, rezervoare pe care nu tu le-ai săpat și vii și măslini pe care nu tu i-ai plantat”. (Deut. 6:10, 11) Moise le-a dat israeliților și un avertisment. Pentru a continua să trăiască în acea țară bogată, trebuiau să respecte poruncile lui Iehova. Moise i-a îndemnat ‘să aleagă viața’, ascultând de Iehova și ‘alipindu-se de el’. Totuși, israeliții l-au respins pe Iehova. (Deut. 30:20) Din acest motiv, Dumnezeu a permis ca, în cele din urmă, asirienii și, mai târziu, babilonienii să-i cucerească și să-i ducă în exil. (2 Regi 17:6-8, 13, 14; 2 Cron. 36:15-17, 20) w24.11 9 ¶5, 6

Multe persoane care se declară creștine consideră că, pentru a fi salvate, e suficient ‘să creadă în [Isus]’ și să-l considere salvatorul lor. (Ioan 6:29, Cornilescu, 2002) Totuși, unele persoane dintr-o mulțime, care inițial au crezut în Isus, l-au abandonat mai târziu. De ce? Majoritatea oamenilor din mulțimea pe care Isus o hrănise erau dispuși să-l urmeze cât timp el le oferea ceea ce doreau. Ei voiau să fie vindecați în mod miraculos, să primească gratuit hrană și să li se spună lucrurile pe care doreau să le audă. Însă Isus a arătat că, din partea adevăraților săi discipoli, se aștepta mai mult. El nu a venit pe pământ pentru a satisface dorințele unor oameni carnali. Ei trebuiau să răspundă invitației de ‘a veni la el’ acceptând toate învățăturile sale și aplicându-le. (Ioan 5:40) w24.12 12 ¶12, 13

Cum poate un soț să renunțe la comportamentul abuziv și înjositor? Străduindu-se să urmeze exemplul lui Isus. Modul în care i-a tratat pe discipoli este un model pentru soții care doresc să-și onoreze soțiile. Să vedem ce pot învăța soții din modul în care i-a tratat Isus pe apostoli și a vorbit cu ei. Isus le-a acordat apostolilor săi demnitate și i-a tratat cu bunăvoință. El nu a fost niciodată aspru și nu a dorit să-i domine. Isus nu a simțit nevoia să-și demonstreze autoritatea pe care o avea peste ei prin manifestări de putere. Dimpotrivă, el le-a slujit cu umilință. (Ioan 13:12-17) Isus i-a îndemnat pe discipolii săi: „Învățați de la mine, căci eu sunt blând și am o inimă umilă, și veți găsi înviorare”. (Mat. 11:28-30) Să remarcăm că Isus spune despre sine că este „blând”. Un bărbat blând nu este slab. Dimpotrivă, el are tăria interioară de a manifesta stăpânire de sine. Când este provocat, el își păstrează calmul și își ține sub control sentimentele. w25.01 10 ¶10, 11

Pe măsură ce sfârșitul acestui sistem se apropie, ne putem aștepta ca situația economică din lume să se înrăutățească. Tulburările politice, conflictele armate, dezastrele naturale sau noi pandemii ar putea crea dificultăți financiare. Prin urmare, am putea avea cheltuieli neprevăzute ori ne-am putea pierde locul de muncă, bunurile sau chiar locuința. Dacă te afli într-o astfel de situație, ce te poate ajuta să iei decizii care să reflecte încrederea ta în Iehova? Prima măsură pe care o poți lua este aceea de a-i vorbi lui Iehova despre îngrijorările tale. Rugăciunea este un ajutor neprețuit. Ai putea să-i ceri înțelepciune pentru a lua decizii bune și pentru a avea o inimă calmă. Astfel, vei evita să te îngrijorezi, sau ‘să te frămânți’, peste măsură. (Luca 12:29-31) Roagă-l pe Iehova să te ajute să fii mulțumit cu lucrurile de care ai cu adevărat nevoie. (1 Tim. 6:7, 8) Fă cercetări în publicații pentru a vedea cum poți face față problemelor financiare. Mulți frați au găsit sugestii utile în această privință pe site-ul nostru, jw.org. w25.03 28, 29 ¶10, 11

Iehova dorea ca și neevreii care nu erau circumciși să poată face parte din poporul lui Dumnezeu. Astfel, apostolul Petru a primit misiunea de a-i predica lui Corneliu, care s-a numărat printre primii neevrei din acest nou grup. Întrucât evreii nu aveau, în general, legături cu oamenii din națiuni, nu este surprinzător că Petru a avut nevoie de ajutor ca să fie pregătit pentru însărcinarea primită. Când a înțeles voința lui Dumnezeu cu privire la această chestiune, Petru și-a corectat punctul de vedere. Drept urmare, când a fost chemat la Corneliu, el a mers ‘fără să ezite’. (Fap. 10:28, 29) Petru le-a predicat lui Corneliu și celor din casa lui, iar aceștia s-au botezat. (Fap. 10:21-23, 34, 35, 44-48) Ani mai târziu, Petru i-a încurajat pe colaboratorii săi creștini să fie „uniți în gândire”. (1 Pet. 3:8) Întrucât facem parte din poporul lui Iehova, putem fi uniți în gândire dacă reflectăm modul de a gândi al lui Iehova, așa cum este prezentat în Cuvântul său. w25.03 9 ¶7, 8

Între modul de gândire al lumii și modul de gândire perfect al lui Dumnezeu se creează o discrepanță din ce în ce mai mare. (Prov. 17:15) Prin urmare, dorim să devenim tot mai abili în a identifica și a respinge ideile promovate de împotrivitorii noștri cu scopul de a ne descuraja sau chiar de a ne îndepărta de adevăr. Este esențial să luăm în serios sfatul dat de apostolul Pavel creștinilor evrei de a înainta spre maturitate. Cum putem aplica sfatul său? Acumulând o cunoștință tot mai profundă a adevărului și însușindu-ne modul de a gândi al lui Iehova. Acest proces continuă chiar și după dedicare și botez. Indiferent de anii pe care îi avem la adevăr, fiecare dintre noi trebuie să citim și să studiem cu regularitate Cuvântul lui Dumnezeu. (Ps. 1:2) Un bun program de studiu personal ne va ajuta să manifestăm într-o măsură mai mare o calitate despre care Pavel vorbește în Scrisoarea către evrei: credința. (Evr. 11:1, 6) w24.09 10 ¶7, 8

Dacă Iehova este real pentru noi, ne va fi mai ușor să-i rămânem fideli. Acest lucru reiese cu claritate din relatarea despre Iosif. El a refuzat în mod categoric să comită imoralitate. Dumnezeu era o persoană reală pentru Iosif; el nu voia să-l supere pe Tatăl său ceresc. (Gen. 39:9) Dacă vrem ca prezența lui Iehova să fie vie și în viața noastră, trebuie să ne facem timp pentru a ne ruga și a studia Cuvântul său. În felul acesta, ne vom simți tot mai aproape de el. Când avem o prietenie strânsă cu Iehova, la fel ca Iosif, vom evita să facem orice i-ar displăcea. Cei care uită că Iehova este „Dumnezeul cel viu” s-ar putea îndepărta cu ușurință de el. Să ne gândim ce li s-a întâmplat israeliților în timp ce erau în pustiu. Ei știau că Iehova există, însă au început să aibă îndoieli că le va purta de grijă. (Ex. 17:2, 7) După aceea, s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Acest exemplu negativ este un avertisment pentru noi. Prin urmare, vrem să evităm cu orice preț atitudinea lor. (Evr. 3:12) w24.06 24 ¶14, 15

Pe măsură ce ne apropiem tot mai mult de finalul zilelor din urmă, ne așteptăm ca motivele pentru care vărsăm lacrimi să fie tot mai numeroase. Iehova este profund mișcat când vede lacrimile pe care le vărsăm. Lacrimile noastre sunt foarte prețioase pentru el. Prin urmare, când trecem prin situații dificile, să ne deschidem inima înaintea lui Iehova în rugăciune. Să nu ne izolăm de surorile și frații noștri iubitori din congregație și să găsim întotdeauna mângâiere în cuvintele pline de iubire consemnate de Iehova în Biblie. Să nu avem nicio îndoială că Iehova ne va răsplăti dacă îi rămânem fideli. Una dintre binecuvântările care ne așteaptă este împlinirea promisiunii extraordinare că, la timpul stabilit, Iehova va șterge din ochii noștri orice lacrimă cauzată de suferință, trădare sau disperare. (Rev. 21:4) Singurele lacrimi pe care le vom vărsa atunci vor fi lacrimi de bucurie! w24.12 20 ¶3; 25 ¶19

Iehova ne-a numit Martori ai săi și ne-a promis că ne va ajuta să fim curajoși. (Is. 43:10, 11) Să ne gândim la patru dintre modalitățile prin care Iehova ne ajută să avem mai mult curaj. În primul rând, ne ajută prin intermediul lui Isus, care este alături de noi ori de câte ori predicăm vestea bună. (Mat. 28:18-20) În al doilea rând, Iehova ne susține prin intermediul îngerilor. (Rev. 14:6) În al treilea rând, Tatăl nostru ceresc ne dă spiritul său sfânt, care ne ajută să ne amintim lucrurile pe care le-am învățat. (Ioan 14:25, 26) Iar în al patrulea rând, ne dăruiește frați și surori care să ne însoțească în lucrarea de predicare. Fiind susținuți de Iehova și de frați iubitori, putem să ne învingem temerile și să predicăm plini de curaj. Dacă ți s-a întâmplat și ție să mergi în teritoriu și să găsești puțini oameni acasă, întreabă-te: „Unde ar putea fi oamenii din teritoriul meu acum?”. (Fap. 16:13) „Ar putea fi la muncă sau la cumpărături?” În acest caz, probabil că ai putea găsi mai mulți oameni predicând stradal. w24.04 17 ¶10, 11

Dacă ești soț și vrei să te califici ca bătrân, este important ca și familia ta să aibă o reputație bună. Așa cum spune Biblia, trebuie să fii „un om care își conduce bine familia”. Astfel, trebuie să ai reputația că ești un cap de familie responsabil și iubitor. Aceasta înseamnă, printre altele, să iei inițiativa în toate aspectele ce țin de închinare. Dacă ești tată, copiii tăi minori trebuie să fie „ascultători și respectuoși”. (1 Tim. 3:4) E important să-i instruiești și să-i înveți cu iubire. Desigur, asta nu înseamnă că trebuie să fie sobri. La fel ca toți copiii, și ei se vor juca și vor râde. Însă, datorită bunei instruiri pe care le-o dai, ei vor fi ascultători, respectuoși și bine-crescuți. De asemenea, trebuie să faci tot posibilul pentru a-ți ajuta copiii să cultive o relație strânsă cu Iehova, să trăiască la înălțimea principiilor biblice și să ajungă la pasul botezului. w24.11 22 ¶10, 11

Cu cât te implici mai mult în serviciul lui Iehova, cu atât vei simți mai mult sprijinul său și, în consecință, încrederea ta în el va fi mai puternică. (1 Cor. 3:9) Nu uita însă că Iehova nu evaluează ceea ce faci tu în raport cu ceea ce fac alții. El vede ce este în inima ta. Cât de bucuros trebuie să fie Iehova când găsește acolo recunoștință pentru darul său prețios, răscumpărarea! (1 Sam. 16:7; Mar. 12:41-44) Dacă nu ar fi fost luată măsura răscumpărării, nu ne-am fi bucurat de iertarea păcatelor, de o prietenie strânsă cu Iehova și de perspectiva vieții veșnice. Dorim să manifestăm întotdeauna recunoștință pentru iubirea lui Iehova, care l-a motivat să ne ofere aceste binecuvântări. (1 Ioan 4:19) De asemenea, vrem să arătăm apreciere față de Isus, care ne-a iubit atât de mult, încât și-a dat viața pentru noi. w25.01 31 ¶16-18

Să ne gândim la ce a simțit scriitorul Psalmului 73. El a văzut că unii oameni se bucurau de sănătate, aveau parte de prosperitate materială și duceau o viață lipsită de griji. (Ps. 73:3-5, 12) După ce a remarcat succesul lor aparent, el a tras concluzia că eforturile sale în serviciul lui Iehova erau în zadar. Aceste gânduri descurajatoare nu-i dădeau pace. (Ps. 73:13, 14) Cum a reușit psalmistul să treacă peste sentimentele lui chinuitoare? Psalmistul a mers la sanctuarul lui Iehova, un loc liniștit în care a putut să-și redobândească claritatea în gândire. (Ps. 73:16-18) El a înțeles că, deși viața părea ușoară pentru unii, ei nu aveau un viitor. Această perspectivă l-a ajutat să-și recapete pacea. Acum, nu mai avea nicio îndoială că a pune serviciul lui Iehova pe primul loc în viață era cea mai bună decizie. Astfel, a fost și mai hotărât să-i slujească în continuare lui Iehova. (Ps. 73:23-28) w24.10 27 ¶11, 12

Iehova ne-a numit „martorii” săi. (Is. 43:10-12) Cu câțiva ani în urmă, într-o scrisoare a Corpului de Guvernare se spunea: „Faptul de a fi numiți Martori ai lui Iehova este cea mai mare onoare pe care o putem avea!”. De ce? Să ilustrăm: Dacă ai avea nevoie ca o persoană să depună mărturie în instanță cu privire la caracterul tău, cu siguranță ai alege pe cineva pe care îl cunoști și în care ai încredere, cineva a cărui reputație dă credibilitate mărturiei pe care o depune. Alegându-ne să-i fim Martori, Iehova arată că ne cunoaște bine și că are încredere că vom depune mărturie în favoarea suveranității sale. Ne simțim atât de onorați să fim Martorii săi, încât ne folosim de orice ocazie pentru a face cunoscut numele său și a demasca numeroasele minciuni care s-au spus la adresa lui. Procedând astfel, trăim la înălțimea numelui pe care suntem atât de mândri să-l purtăm, Martorii lui Iehova. (Rom. 10:13-15) w24.05 18 ¶13

Altruismul cu care le-a slujit altora i-a adus lui Isus multă bucurie. Dar cum a slujit Isus unei mulțimi într-o anumită ocazie? El nu doar le-a predat acelor oameni adevăruri importante, ci și le-a oferit ajutor practic. Isus a înmulțit în mod miraculos hrana, iar apoi le-a cerut discipolilor să o împartă. (Mar. 6:41) Procedând astfel, el i-a învățat pe discipoli cum să le slujească altora. De asemenea, le-a arătat că este important să facă lucruri practice pentru alții. Să ne imaginăm bucuria pe care au simțit-o apostolii când au colaborat cu Isus distribuind hrana până când „toți au mâncat pe săturate”! (Mar. 6:42) Desigur, aceasta nu a fost singura ocazie în care Isus a pus binele altora mai presus de binele său. Această atitudine l-a caracterizat pe parcursul întregii sale vieți pământești. (Mat. 4:23) Isus a găsit multă bucurie și satisfacție învățându-i pe alții și îngrijindu-se cu umilință de necesitățile lor. w24.11 16 ¶10, 11

Cu siguranță, pe măsură ce „zilele din urmă” devin tot mai grele, vom avea din ce în ce mai multe ocazii să ne ajutăm unii pe alții. Însă putem fi un loc de refugiu pentru frații noștri și pe plan emoțional și spiritual. Cum anume? O modalitate ar fi aceea de a-i face să se simtă bineveniți la sala Regatului. Când frații noștri vin la întruniri, vrem să facem tot ce putem pentru a-i ajuta să se simtă iubiți, înviorați și în siguranță. Bătrânii pot fi un refugiu pentru frații care trec prin furtuni propriu-zise sau figurative. De exemplu, în cazul dezastrelor naturale sau al urgențelor medicale, ei iau inițiativa pentru a oferi ajutor practic. De asemenea, ei oferă și ajutor spiritual. Frații și surorile vor aborda fără reținere un bătrân dacă acesta este cunoscut ca fiind blând, empatic și dispus să asculte. Când manifestă astfel de calități, păstorii creștini îi fac pe ceilalți să se simtă iubiți și ocrotiți. Apoi, când le oferă sfaturi bazate pe Biblie, fraților le este mai ușor să le aplice. (1 Tes. 2:7, 8, 11) w24.06 29 ¶12, 13

Nu trebuie să tragem concluzia că, întrucât Dumnezeu este atotputernic, el nu are sentimente. Biblia spune că am fost creați după chipul lui Dumnezeu, iar noi avem capacitatea de a manifesta sentimente. Prin urmare, și Iehova are sentimente. De exemplu, în Biblie citim că Dumnezeu s-a simțit „mâhnit” și „întristat”. (Ps. 78:40, 41) Iehova trebuie să se fi simțit îndurerat în timp ce vedea că Fiul său era torturat până la moarte de oameni nelegiuiți. Răscumpărarea ne învață că nimeni nu ne iubește la fel de mult ca Iehova, nici cei mai dragi membri ai familiei sau cei mai apropiați prieteni. (Rom. 8:32, 38, 39) Cu siguranță, Iehova ne iubește chiar mai mult decât ne iubim noi. De exemplu, vrei să trăiești veșnic? Nu atât de mult cât vrea Iehova să trăiești veșnic. Vrei să-ți fie iertate păcatele? Nu atât de mult cât vrea el să ți le ierte. Iehova îți cere doar să accepți darul său inestimabil exercitând credință și dând dovadă de ascultare. Fără îndoială, răscumpărarea este o expresie a iubirii profunde a lui Dumnezeu față de noi. (Ecl. 3:11) w25.01 22, 23 ¶8, 9

Cu toții luăm unele decizii pe baza a ceea ce percepem cu ajutorul simțurilor. Dar simțurile ne pot înșela uneori. Și, chiar dacă nu ne-ar înșela, dacă umblăm doar prin vedere, am putea ajunge să ignorăm voința lui Dumnezeu sau sfaturile pe care ni le dă. (Ecl. 11:9; Mat. 24:37-39) Însă, când umblăm prin credință, este mult mai probabil să luăm decizii care ‘îi sunt plăcute Domnului’. Respectarea îndrumărilor divine ne va aduce pace lăuntrică și ne va face cu adevărat fericiți. (Ps. 16:8, 9; Is. 48:17, 18) În plus, dacă vom continua să umblăm prin credință, ne vom bucura de un viitor veșnic. (2 Cor. 4:18) Cum ne putem da seama dacă umblăm prin credință sau prin vedere? Ne-am putea întreba: „Pe ce anume ne bazăm când luăm decizii? Ne bazăm doar pe ceea ce vedem sau ne încredem în Iehova și ne lăsăm îndrumați de sfaturile sale?”. w25.03 20, 21 ¶3, 4

Cu toții putem contribui la frumusețea paradisului nostru spiritual, astfel încât acesta să fie un loc atrăgător pentru alții. Ne putem îndeplini acest rol urmând exemplul lui Iehova. El nu îi forțează pe oameni să intre în organizația sa. Dimpotrivă, îi „atrage” cu blândețe la el. (Ioan 6:44; Ier. 31:3) Când învață despre calitățile lui Iehova și personalitatea sa minunată, oamenii sinceri sunt atrași în mod irezistibil la El. Însă cum putem și noi prin calitățile și conduita noastră să-i atragem pe oameni la paradisul spiritual? O modalitate prin care putem atinge acest obiectiv este să-i tratăm pe frați cu iubire și bunătate. Când cei noi asistă la întrunirile noastre, vrem să ajungă la aceeași concluzie la care au ajuns unele persoane care au asistat, probabil, la întrunirile din Corintul antic. Ele au spus: „Dumnezeu este cu adevărat în mijlocul vostru”. (1 Cor. 14:24, 25; Zah. 8:23) Prin urmare, avem motive întemeiate să continuăm să respectăm îndemnul din textul de astăzi. w24.04 24 ¶16, 17