Octombrie

Deseori primim îndrumări teocratice care ne ajută să-i aducem închinare lui Iehova. Acestea pot veni de la bătrânii locali, de la supraveghetorul de circumscripție, de la filială sau de la Corpul de Guvernare. Însă poate că uneori nu înțelegem motivul care stă la baza unei îndrumări. Ne-am putea gândi doar la efectele negative pe care aceasta le-ar avea asupra noastră. Și chiar am putea începe să ne concentrăm la imperfecțiunile fraților care dau îndrumarea. Astfel, am arăta că umblăm prin vedere. Când umblăm prin credință, avem încredere că Iehova are totul sub control și cunoaște bine situația noastră. Astfel, suntem gata să ascultăm și avem o atitudine pozitivă. (Evr. 13:17) Noi suntem conștienți că ascultarea noastră contribuie la unitatea congregației. (Ef. 4:2, 3) Și suntem convinși că Iehova ne va binecuvânta ascultarea, chiar dacă frații aflați în fruntea noastră sunt imperfecți. (1 Sam. 15:22) La timpul potrivit, el va corecta tot ce trebuie realmente corectat. w25.03 23, 24 ¶13, 14

Trăim într-o perioadă remarcabilă din istorie! Profețiile Bibliei se împlinesc sub ochii noștri. De exemplu, observăm cum „regele nordului” și „regele sudului” se luptă pentru supremație la nivel mondial. (Dan. 11:40, n.s.) Vedem cum vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu este predicată la o scară fără precedent, iar milioane de oameni au ales să-i slujească lui Iehova. (Is. 60:22; Mat. 24:14) În plus, primim din belșug „hrană [spirituală] la timpul potrivit”. (Mat. 24:45-47) Iehova continuă să ne ofere o înțelegere tot mai clară a evenimentelor importante care ne stau în față. (Prov. 4:18) Putem fi siguri că, înainte să înceapă marele necaz, vom avea toate informațiile necesare pentru a persevera cu loialitate și chiar pentru a prospera din punct de vedere spiritual în acea perioadă dificilă. Însă realitatea este că există lucruri pe care pur și simplu nu le știm cu privire la viitorul apropiat. w24.05 8 ¶1, 2

Psalmistul menționează în mod direct calomnia. În general, aceasta se referă la o afirmație falsă care poate distruge reputația cuiva. Psalmul 15:3 ne amintește că oaspeții lui Iehova ‘nu le fac niciun rău semenilor lor și nu-și defăimează prietenii’. (Ps. 15:1) Însă cum am putea ajunge să ne defăimăm prietenii? Am putea face acest lucru în mod neintenționat, răspândind informații negative despre ei. Să ne imaginăm următoarele situații ipotetice: 1) o soră întrerupe serviciul cu timp integral, 2) un cuplu căsătorit nu mai slujește la Betel și 3) un frate nu mai este bătrân sau slujitor auxiliar. Ar fi potrivit să facem speculații legate de motivele pentru care au avut loc astfel de schimbări, iar apoi să le răspândim în congregație? Foarte probabil că la baza acestor schimbări stau motive pe care noi nu le cunoaștem. Să nu uităm că un oaspete în cortul lui Iehova „nu-i face niciun rău semenului său și nu-și defăimează prietenii”. w24.06 11, 12 ¶11-13

Cum putem cultiva o teamă profundă față de Iehova? Străduindu-ne să-i fim plăcuți în toate deciziile pe care le luăm. Când citești relatări biblice, întreabă-te ce decizie ai fi luat dacă te-ai fi aflat în situația descrisă. Să presupunem, de exemplu, că ai fi fost unul dintre israeliții care au auzit raportul negativ al celor 10 căpetenii după ce au spionat Țara Promisă înainte ca Iehova să le-o dea în stăpânire. Te-ai fi lăsat ușor convins și ai fi cedat în fața fricii de oameni? Sau iubirea pentru Iehova și dorința de a-i plăcea te-ar fi ajutat să iei o decizie corectă? Din nefericire, o întreagă generație de israeliți nu a recunoscut adevărul cuvintelor rostite de Iosua și Caleb. Drept urmare, acea generație a ratat șansa de a intra în Țara Promisă. (Num. 14:10, 22, 23) w24.07 10 ¶7

Gomer, soția profetului Osea, l-a părăsit pe Osea pentru alți bărbați. Era Gomer o cauză pierdută? Iehova, care poate citi inimile, i-a spus lui Osea: „Du-te și iubește-o din nou pe femeia care este iubită de alt bărbat și care comite adulter, așa cum și Iehova iubește poporul lui Israel care se îndreaptă spre alți dumnezei”. (Os. 3:1; Prov. 16:2) Este demn de remarcat că soția lui Osea încă practica acel păcat grav când Iehova i-a spus profetului să o ierte, să meargă la ea și să o ia înapoi acasă. În mod asemănător, Iehova nu renunțase la poporul său încăpățânat. Deși israeliții păcătuiau foarte grav, Iehova nu a încetat să-i iubească. El a continuat să ia inițiativa pentru a-i ajuta să se căiască și să își schimbe conduita. Acest exemplu sugerează că Iehova, „cel care cercetează inimile”, va veni în ajutorul unei persoane care este încă implicată într-un păcat grav, ca să o ducă spre căință. w24.08 10 ¶7

Creștinii care respectaseră în trecut Legea mozaică au avut de depășit o încercare dificilă. Un timp, evreii au fost poporul ales al lui Iehova. Ierusalimul era locul de pe pământ unde se afla, figurativ vorbind, tronul lui Iehova, iar templul reprezenta centrul închinării pure. Evreii fideli respectau Legea mozaică, așa cum le era explicată de conducătorii lor religioși. Prevederile Legii îi îndrumau în diverse domenii: alimentația, practica circumciziei și chiar interacțiunea cu persoane din alte națiuni. Însă, după moartea lui Isus, Legea mozaică a fost anulată, iar Iehova nu a mai acceptat jertfele aduse sub Lege. Aceasta reprezenta o provocare pentru creștinii evrei, care erau obișnuiți să respecte Legea. (Evr. 10:1, 4, 10) Chiar și creștinii maturi, precum apostolul Petru, au trebuit să facă eforturi pentru a se adapta la unele dintre aceste schimbări. (Fap. 10:9-14; Gal. 2:11-14) Din cauza noilor convingeri pe care le aveau, acești creștini au devenit ținta opoziției liderilor religioși evrei. w24.09 9 ¶4

Ori de câte ori le încredințează slujitorilor săi o responsabilitate, Iehova dorește ca aceștia să o îndeplinească într-o manieră organizată. (1 Cor. 14:33) De exemplu, el vrea ca vestea bună să fie predicată pe tot pământul. (Mat. 24:14) Iehova a stabilit ca Fiul său să supravegheze această lucrare. Iar Isus se îngrijește ca ea să se desfășoare într-un mod organizat. În secolul I, în congregațiile care se formau erau numiți bătrâni care să dea îndrumări și să fie în frunte. (Fap. 14:23) La Ierusalim, exista un corp de guvernare, alcătuit din apostoli și bătrâni cu experiență. Acesta lua decizii pe care toate congregațiile le respectau. (Fap. 15:2; 16:4) Deoarece urmau aceste îndrumări, „congregațiile se întăreau în credință și creșteau la număr”. (Fap. 16:5) w24.04 8 ¶1

Dis-de-dimineață, câteva femei loiale s-au dus la locul unde era înmormântat Isus. (Luca 24:1, 10) Să analizăm experiența uneia dintre ele, Maria Magdalena. Când ea a ajuns acolo, mormântul era gol. Maria a alergat la Petru și Ioan, iar apoi i-a urmat în timp ce aceștia fugeau la mormânt. După ce au văzut că mormântul era, într-adevăr, gol, cei doi apostoli s-au întors acasă. Însă nu și Maria. Ea a rămas acolo plângând. Nu avea nici cea mai mică bănuială că Isus o privea. El a observat lacrimile Mariei și a fost profund mișcat. De aceea, i s-a arătat acestei femei fidele și a făcut un lucru simplu, care a încurajat-o nespus de mult. El i-a vorbit și i-a încredințat o sarcină importantă, aceea de a le transmite fraților lui vestea că a înviat. (Ioan 20:17, 18) w24.10 13 ¶7

Moise a îndeplinit rolul de profet, de judecător, de comandant și de istoric. Moise a învățat multe din experiențele pe care le-a avut. El a scos națiunea Israel din Egipt și a fost martor la numeroase miracole înfăptuite de Iehova. Sub inspirație divină, Moise a scris primele cinci cărți ale Bibliei, Psalmul 90 și, posibil, Psalmul 91. Din câte se pare, el a scris și cartea Iov. Cu puțin timp înainte să moară, la vârsta de 120 de ani, Moise i-a convocat pe israeliți pentru a le aminti evenimentele pe care le trăiseră. Ei văzuseră multe semne și miracole făcute de Iehova, precum și modul în care își executase el judecățile împotriva Egiptului. (Ex. 7:4) Ei traversaseră pe uscat Marea Roșie și fuseseră martori la distrugerea armatei faraonului. (Ex. 14:29-31) În pustiu, beneficiaseră de protecția și de grija lui Iehova. (Deut. 8:3, 4) Acum, când națiunea era pe punctul de a intra în Țara Promisă, Moise a profitat de această ultimă ocazie pentru a încuraja poporul. w24.11 8, 9 ¶3, 4

Ceea ce le-a spus Isus apostolilor în timpul Cinei Domnului se deosebea de ceea ce i-a zis unei mulțimi în Galileea. Atunci, cuvintele sale au avut o aplicabilitate mai largă. În 32 e.n., când era în Galileea, Isus li s-a adresat, în principal, iudeilor care doreau să primească pâine de la el. Totuși, el le-a îndreptat atenția spre ceva ce avea să le aducă mult mai multe foloase decât pâinea propriu-zisă. El a menționat o măsură prin care aceștia puteau obține viață veșnică. Isus chiar a spus că cei care au murit aveau perspectiva de a fi înviați în ziua din urmă și de a trăi pentru totdeauna. El nu s-a referit la un număr mic, limitat, de persoane, așa cum a făcut ulterior, în timpul Cinei Domnului. În Galileea, el a vorbit despre binecuvântarea vieții veșnice de care puteau beneficia toți oamenii. w24.12 11 ¶10, 11

Iehova îi urăște pe toți oamenii violenți. (Ps. 11:5) El îi condamnă explicit pe soții care își abuzează soțiile. (Mal. 2:16) Dacă un soț nu își tratează în mod potrivit soția, relația lui cu Dumnezeu va fi afectată. Iehova ar putea chiar să nu-i mai asculte rugăciunile. (1 Pet. 3:7) Unii soți își tratează soțiile într-un mod abuziv adresându-le cuvinte jignitoare și pline de mânie. Însă Iehova urăște ‘furia, mânia, strigătul și vorbirea jignitoare’. (Ef. 4:31, 32) Un soț care îi vorbește soției cu asprime își subminează nu doar căsnicia, ci și prietenia cu Dumnezeu. (Iac. 1:26) Același lucru se poate spune și despre un soț care vizionează imagini pornografice. Și el își pune în pericol relația cu Iehova și își dezonorează soția. Iehova așteaptă ca un soț să-i rămână loial soției sale nu numai prin acțiunile, ci și prin gândurile sale. Isus a spus că un bărbat care privește o altă femeie în mod pasional a și comis adulter „în inima lui”. (Mat. 5:28, 29) w25.01 9 ¶6-8

Când un slujitor al lui Iehova este declarat drept, acuzațiile îndreptate împotriva lui sunt anulate și, figurativ vorbind, cazierul lui devine curat. Acționând astfel, Iehova nu își încalcă normele de justiție. El nu ne declară drepți pe baza propriilor noastre merite și nici nu ne tolerează păcatele. Iehova are o bază pentru a ne anula datoriile, iar aceasta este credința noastră în aranjamentul ispășirii și în prețul de răscumpărare care a fost plătit. (Rom. 3:24) Ce foloase avem deoarece Iehova ne declară drepți? Cei aleși să domnească cu Isus în cer sunt declarați drepți ca fii ai lui Dumnezeu. (Tit 3:7; 1 Ioan 3:1) Păcatele lor sunt iertate. Acum, ei au, ca să spunem așa, un cazier curat și, astfel, pot primi privilegiul de a domni în Regat. (Rom. 8:1, 2, 30) Cei care au speranța de a trăi pe pământ sunt declarați drepți ca prieteni ai lui Dumnezeu, iar păcatele lor sunt iertate. (Iac. 2:21-23) w25.02 5 ¶17; 7 ¶18

Să analizăm o ocazie în care apostolul Petru nu a reflectat gândirea lui Iehova. Isus le spusese apostolilor că urma să meargă la Ierusalim, să fie predat conducătorilor religioși de acolo, să fie torturat și apoi omorât. (Mat. 16:21) Probabil, lui Petru îi era greu să accepte ideea că Iehova avea să permită ca Isus – speranța Israelului și promisul Mesia – să fie ucis. (Mat. 16:16) De aceea, Petru l-a luat pe Isus deoparte și i-a spus: „Fii bun cu tine însuți, Doamne! Nu ți se va întâmpla nicidecum lucrul acesta”. (Mat. 16:22) Petru nu-și însușise modul de gândire al lui Iehova în această privință. Prin urmare, nu avea același mod de gândire nici cu Isus. Din câte se pare, Petru era bine intenționat, însă Isus a respins sfatul lui Petru. Voința lui Iehova pentru Isus nu era ca el să se menajeze. Cu acea ocazie, Petru a învățat cât era de important ca gândurile lui Dumnezeu să devină și gândurile lui. Ce lecție valoroasă și pentru noi! w25.03 9 ¶5, 6

Ești tulburat deoarece ai fost dezamăgit sau trădat de cineva în care ai avut încredere? Nu uita acest adevăr: Indiferent cum ai fost tratat de oameni, Tatăl tău ceresc te iubește! Dacă cineva ne-a trădat, putem găsi alinare și în cuvintele încurajatoare ale lui David din textul de astăzi. Într-o lucrare de referință se spune că expresia „cei cu spiritul zdrobit” s-ar putea referi la „cei care nu se mai așteaptă la nimic bun”. Cum îi ajută Iehova pe cei care se simt astfel? Asemenea unui părinte iubitor, care își ține copilul în brațe și îl consolează când e supărat, Iehova „este lângă” noi. El este întotdeauna gata să ne ajute cu compasiune când ne simțim zdrobiți din cauza unei trădări sau a unei pierderi. Tatăl nostru ceresc dorește mult să ne mângâie inima frântă și spiritul îndurerat. În plus, ne dă motive pentru a aștepta multe lucruri bune, astfel încât să putem persevera în încercările actuale. (Is. 65:17) w24.12 23 ¶13, 14

În prezent, bătrânii de congregație sunt convinși că Iehova le observă și le prețuiește munca grea. Rolul lor nu se rezumă la a păstori, a preda și a predica. Mulți dintre ei iau parte la proiecte de construcție și la operațiuni de ajutorare în caz de dezastru. Alții slujesc în grupuri de vizitare a pacienților sau în comitete de legătură cu spitalele. Bătrânii sunt dispuși să muncească din greu deoarece, pentru ei, congregația nu reprezintă o instituție umană, ci una divină. Ei se achită din toată inima de responsabilitățile primite și sunt convinși că Dumnezeu îi va răsplăti pentru ceea ce fac. (Col. 3:23, 24) Este adevărat, nu putem fi cu toții bătrâni de congregație. Însă toți putem să-i oferim ceva prețios lui Iehova. Dumnezeu apreciază foarte mult eforturile noastre de a-i sluji. El remarcă donațiile pe care le facem pentru a susține lucrarea mondială, indiferent cât de modeste sunt acestea. De asemenea, Iehova remarcă cu plăcere când trecem cu vederea greșelile fraților noștri și ne străduim să-i iertăm. Să fim siguri că Iehova prețuiește eforturile noastre. El ne iubește și ne va răsplăti. (Luca 21:1-4) w24.06 23 ¶12, 13

Relatarea din cartea Proverbele arată ce i se poate întâmpla oricărui slujitor al lui Iehova. Cineva ar putea ajunge să comită un păcat grav, iar mai târziu să considere că totul a avut loc brusc, „deodată”. Sau ar putea spune: „S-a întâmplat pur și simplu”. Totuși, dacă se gândește mai bine, își va aminti, probabil, că a făcut unii pași neînțelepți care l-au condus la păcat. Care ar putea fi aceștia? Un anturaj nepotrivit, divertismente nesănătoase sau frecventarea unor locuri nepotrivite pentru un creștin – fie fizic, fie online. De asemenea, probabil că persoana nu s-a mai rugat, nu a mai citit din Biblie, nu a mai asistat la întruniri sau nu a mai ieșit în predicare. Asemenea tânărului din Proverbele, este posibil ca ea să nu fi ajuns dintr-odată în situația de a păcătui. În ce fel ne este utilă această analiză? Cu ajutorul ei, înțelegem că este important să evităm nu doar păcatul în sine, ci și pașii care conduc la păcat. Solomon subliniază această idee la finalul relatării despre tânărul ademenit de femeia imorală. (Mat. 5:29, 30) w24.07 16 ¶10, 11

Ce reprezintă ‘comoara’ menționată în textul de astăzi? Ea se referă la lucrarea de predicare a mesajului despre Regat, mesaj care salvează vieți. (2 Cor. 4:1) Însă ce sunt ‘vasele de lut’? Ele îi reprezintă pe slujitorii lui Dumnezeu, care le predică altora vestea bună. În timpul lui Pavel, negustorii foloseau vase de lut pentru a transporta alimente, vin, bani sau alte lucruri de valoare. În mod asemănător, Iehova ne-a încredințat mesajul valoros al veștii bune. Cu ajutorul Său, putem dobândi puterea necesară pentru a predica în continuare cu loialitate. Uneori, când suntem în lucrare, am putea simți teama de oameni sau teama de a fi respinși. Ce ne-ar putea ajuta să învingem aceste sentimente? Să vedem ce au făcut apostolii când împotrivitorii le-au poruncit să nu mai predice. Ei nu au cedat în fața fricii. Din contră, l-au rugat pe Iehova să continue să vorbească cu îndrăzneală. Iar Iehova le-a răspuns imediat. (Fap. 4:18, 29, 31) Ori de câte ori teama de oameni te copleșește, cere-i lui Iehova ca iubirea ta față de semeni să devină mai puternică decât teama de oameni. w24.04 16 ¶8, 9

Iubirea pe care o simțim față de Iehova ne îndeamnă să-i sfințim numele. Dorim să îndepărtăm dezonoarea pe care Satan a adus-o asupra numelui lui Iehova prin minciunile sale malițioase. (Gen. 3:1-5; Iov 2:4; Ioan 8:44) În predicare, suntem gata să-i luăm apărarea Dumnezeului nostru spunându-le altora adevărul despre el. Vrem să le arătăm tuturor oamenilor că principala sa calitate este iubirea, că modul său de guvernare este drept și corect și că Regatul său va pune în curând capăt suferinței și va aduce pacea și fericirea pe pământ. (Ps. 37:10, 11, 29; 1 Ioan 4:8) Când apărăm reputația lui Iehova în lucrarea de predicare, sfințim numele său. De asemenea, suntem fericiți știind că trăim la înălțimea numelui pe care îl purtăm. w24.05 18 ¶12

Dragă frate, demonstrezi că ești „ospitalier” atunci când le faci bine altora, inclusiv celor care nu fac parte din cercul tău de prieteni apropiați. (1 Pet. 4:9) Într-o lucrare de referință, o persoană ospitalieră este descrisă astfel: „Ușa casei, dar și a inimii, ei trebuie să le fie deschisă străinilor”. Prin urmare, întreabă-te: „Am reputația că îi primesc cu căldură pe cei care vin în vizită în congregație?”. (Evr. 13:2, 16) O persoană ospitalieră este generoasă cu acești vizitatori, printre care cei cu posibilități materiale limitate și slujitori zeloși, precum supraveghetorii de circumscripție și vorbitori care vin în vizită. (Gen. 18:2-8; Prov. 3:27; Fap. 16:15; Rom. 12:13) w24.11 21 ¶6

În ilustrarea despre fecioare, Isus vorbește despre zece fecioare care au ieșit în întâmpinarea unui mire. (Mat. 25:1-4) Toate fecioarele sperau să ia parte la ospățul de nuntă al mirelui. Isus le descrie pe cinci dintre fecioare ca fiind „prevăzătoare”, iar pe celelalte cinci ca fiind „nechibzuite”. Fecioarele prevăzătoare erau pregătite să-l aștepte pe mire oricât era necesar, chiar și în cazul în care ar fi sosit noaptea târziu. Astfel, ele au adus lămpi cu ulei ca să aibă lumină noaptea. Mai mult, au adus o cantitate suplimentară de ulei, în cazul în care mirele ar fi întârziat. Ele erau, astfel, pregătite să-și țină lămpile aprinse. (Mat. 25:6-10) Când mirele a sosit, fecioarele prevăzătoare au intrat cu el la ospățul de nuntă. În mod asemănător, creștinii unși care se dovedesc pregătiți rămânând vigilenți și fideli până la venirea lui Cristos vor fi judecați ca fiind demni de a i se alătura Mirelui, Isus, în Regatul său ceresc. (Rev. 7:1-3) w24.09 21 ¶6

Când vedem rezultatele obținute la nivel mondial în urma lucrării de predicare, suntem și mai motivați să continuăm să predicăm cu zel. În fiecare an, milioane de oameni asistă la Comemorare și studiază Biblia împreună cu noi. Sute de mii se botează și ni se alătură în lucrarea de predicare. Nu știm câte persoane vor mai reacționa favorabil la predicarea veștii bune, dar știm că Iehova adună o mare mulțime, care va supraviețui necazului celui mare. (Rev. 7:9, 14) Iehova, Stăpânul secerișului, consideră că mai sunt mulți oameni care vor accepta vestea bună. De aceea, avem toate motivele să perseverăm în predicare. (Luca 10:2) Predicarea cu zel a veștii bune a fost întotdeauna un semn de identificare a discipolilor lui Isus. Când oamenii au observat îndrăzneala apostolilor, ei „și-au dat seama că fuseseră cu Isus”. (Fap. 4:13) Dorim ca zelul nostru în predicare să le arate celor care ne observă că și noi îl imităm pe Isus. w25.03 18 ¶15; 19 ¶17, 18

Din Biblie aflăm că Dumnezeu îi remarcă pe cei care par lipsiți de importanță în ochii oamenilor. De exemplu, Iehova l-a trimis pe profetul Samuel la casa lui Iese pentru a-l unge pe unul dintre fiii săi ca viitor rege al Israelului. Iese i-a chemat pe șapte dintre cei opt fii ai săi pentru a se întâlni cu Samuel. Cel pe care nu l-a chemat a fost David, fiul cel mai tânăr. Totuși, chiar el era cel pe care îl alesese Iehova. (1 Sam. 16:6, 7, 10-12) Dumnezeu vedea în adâncul ființei lui David, vedea un tânăr care prețuia lucrurile spirituale. Gândește-te la modul în care Iehova îți arată deja că te remarcă. El este gata să îți dea îndrumări adaptate la necesitățile tale. (Ps. 32:8) Iehova nu ar putea face acest lucru dacă nu te-ar cunoaște foarte bine. (Ps. 139:1) Când ții cont de îndrumarea lui și vezi că te ajută, devii și mai convins că el se interesează de tine. (1 Cron. 28:9; Fap. 17:26, 27) Iehova observă calitățile tale și eforturile pe care le faci. Prin urmare, el se simte îndemnat să se apropie de tine. (Ier. 17:10) w24.10 25, 26 ¶7-9

Fără îndoială, tu îl iubești pe Iehova și vrei să le slujești fraților din congregație. Ce poți face pentru a cultiva această dorință într-o măsură și mai mare? Gândește-te, de exemplu, la satisfacțiile pe care le vei avea slujindu-le fraților tăi. Isus a spus: „Este mai multă fericire în a da decât în a primi”. (Fap. 20:35) El nu s-a rezumat la a enunța acest principiu, ci și l-a aplicat. Isus a simțit o bucurie autentică slujindu-le altora. Să analizăm un exemplu pe care îl găsim în Marcu 6:31-34. În această ocazie, Isus și apostolii săi erau obosiți. De aceea, au plecat către un loc retras pentru a se odihni. Însă o mulțime mare de oameni a ajuns acolo înaintea lor, în dorința de a fi învățați de Isus. Isus i-ar fi putut refuza. La urma urmei, el și apostolii „n-aveau timp nici măcar să mănânce”. Sau Isus ar fi putut să le predea un adevăr sau două și apoi să-i lase să plece. Însă Isus „a început să-i învețe” până „s-a făcut . . . târziu”. (Mar. 6:35) w24.11 16 ¶9, 10

Părinți, îndemnați-vă copilul să caute ocazii de a vorbi cu alții din Biblie. (Rom. 10:10) Ai putea compara eforturile sale de a le împărtăși altora adevărul cu eforturile necesare pentru a cânta la un instrument muzical. Un începător ar putea cânta melodii ușor de interpretat. Însă, cu timpul, va stăpâni mai bine acel instrument. În mod asemănător, un tânăr ar putea folosi la început o abordare simplă când le împărtășește altora convingerile sale. De exemplu, l-ar putea întreba pe un coleg: „Știai că deseori inginerii copiază proiecte din natură? Vreau să-ți arăt un videoclip foarte interesant”. După ce îi arată un video din seria Opera unui Proiectant?, ar putea spune: „Dacă unui om de știință i se acordă recunoaștere pentru un proiect care există deja în natură, cui trebuie să i se acorde recunoaștere pentru original?”. O astfel de abordare simplă ar putea fi suficientă pentru a stimula interesul unui tânăr și a-l motiva să afle mai multe lucruri. w24.12 19 ¶17, 18

Pentru a ne elibera din păcat și moarte, Iehova a luat măsuri ca Isus să ofere răscumpărarea. Însă cum putea jertfa unui singur om perfect să elibereze milioane de oameni? Apostolul Pavel explică: „Așa cum prin neascultarea unuia singur [Adam] mulți au ajuns păcătoși, tot așa prin ascultarea unuia singur [Isus] mulți vor ajunge drepți”. (Rom. 5:19; 1 Tim. 2:6) Cu alte cuvinte, am ajuns sclavi ai păcatului și ai morții prin neascultarea unui singur om perfect. De aceea, prin ascultarea unui singur om perfect puteam fi eliberați. Nu ar fi putut Iehova să le acorde pur și simplu viață veșnică urmașilor ascultători ai lui Adam? Din punctul de vedere al oamenilor imperfecți, această decizie ar fi putut părea iubitoare și rezonabilă. Însă această soluție nu ar fi ținut cont de dreptatea perfectă a lui Iehova. Întrucât Iehova este drept, el nu ar fi putut trece niciodată cu vederea actul flagrant de neascultare al lui Adam. w25.01 21 ¶3, 4

La un moment dat, apostolul Pavel a înțeles că în scurt timp urma să fie omorât, dar avea toate motivele să fie mulțumit de modul în care își trăise viața. Privind în urmă, el a putut spune: „Am alergat cursa până la capăt, am respectat credința”. (2 Tim. 4:6-8) Pe parcursul vieții sale de creștin, Pavel luase decizii înțelepte și avea convingerea că Iehova era mulțumit de el. Și noi vrem să luăm decizii bune și să ne bucurăm de aprobarea lui Iehova. Ce anume ne poate ajuta? Pavel a spus cu privire la sine și la alți creștini fideli: „Noi umblăm prin credință, nu prin vedere”. În Biblie, verbul „a umbla” se referă uneori la modul în care o persoană alege să-și trăiască viața. Când cineva umblă prin credință, ia decizii care au la bază încrederea în Iehova. Acțiunile sale reflectă convingerea că Dumnezeu îl va răsplăti și că va avea foloase dacă respectă sfaturile din Cuvântul Său. (Ps. 119:66; Evr. 11:6) w25.03 20 ¶1, 2

Multe persoane care aveau un comportament agresiv au făcut schimbări radicale cu ajutorul spiritului sfânt. (Is. 65:25) Ele au renunțat la trăsăturile lor negative. (Ef. 4:22-24) Este adevărat, slujitorii lui Dumnezeu continuă să facă greșeli întrucât sunt imperfecți. Cu toate acestea, Iehova a unit „oameni de orice fel” în legătura indestructibilă a iubirii și a păcii. (Tit 2:11) Doar Dumnezeul nostru atotputernic a putut realiza acest miracol! După cum știm, cuvintele lui Iehova se împlinesc întotdeauna. (Is. 55:10, 11) Paradisul spiritual este deja o realitate. Dumnezeul nostru a creat o comunitate de frați și surori cu adevărat unică. În mijlocul lor, putem găsi pace – în măsura în care este posibil în acest sistem – și ne putem bucura de siguranță într-o lume copleșită de violență. (Ps. 72:7) De aceea, dorim să-i ajutăm pe cât mai mulți oameni să intre în familia noastră creștină. Putem realiza acest lucru dacă ne străduim să facem discipoli. (Mat. 28:19, 20) w24.04 23 ¶13, 15

Isus l-a iubit pe Iehova cu toată mintea sa. Întrucât știa care era voința lui Dumnezeu cu privire la el, Isus era hotărât să acționeze în armonie cu ea chiar dacă trebuia să sufere pentru a face ce este drept. El s-a concentrat la îndeplinirea voinței Tatălui său și nu a permis niciunui lucru să-l distragă de la acel obiectiv. Petru și ceilalți apostoli au avut privilegiul de a sta în compania lui Isus și de a înțelege cum gândea. În prima sa scrisoare inspirată, Petru i-a încurajat pe creștini să se înarmeze cu aceeași „dispoziție a minții” pe care o avea Cristos. (1 Pet. 4:1) Când i-a îndemnat pe creștini să se ‘înarmeze’, Petru a folosit un termen militar. Așadar, dacă creștinii își însușesc dispoziția minții lui Cristos, adică modul său de gândire, ei vor avea o armă puternică cu care să lupte împotriva înclinațiilor păcătoase și a lumii conduse de Satan. (2 Cor. 10:3-5; Ef. 6:12) w25.03 8 ¶1-3

Ce ar trebui să afli despre celălalt în perioada de curtare? Înainte de a dezvolta sentimente puternice unul față de celălalt, ar trebui să discutați chestiuni importante, cum ar fi obiectivele pe care le aveți. Însă cum o poți cunoaște cu adevărat pe cealaltă persoană? Una dintre cele mai bune modalități este aceea de a discuta deschis și sincer, a pune întrebări și apoi a asculta cu atenție. (Iac. 1:19) V-ați putea implica în activități care vă ajută să purtați conversații deschise. De exemplu, puteți mânca împreună, vă puteți plimba în locuri publice sau puteți predica. Veți afla multe lucruri unul despre altul și când petreceți timp cu prietenii și familia. De asemenea, planificați activități care să vă ajute să vedeți cum se comportă celălalt în situații diferite și cu persoane diferite. w24.05 27, 28 ¶6, 7

În viitorul apropiat, ne așteaptă timpuri dificile și va trebui să ne bazăm pe Iehova mai mult ca oricând. Relatările biblice și experiențele unor slujitori ai lui Iehova din prezent ne pot ajuta să discernem modul în care Iehova s-a dovedit a fi o Stâncă pentru slujitorii săi. Meditarea la aceste relatări ne va ajuta să-l privim pe Iehova drept Stânca noastră. De asemenea, vom reuși într-o măsură mai mare să-i întărim pe frații din congregație. De exemplu, Isus i-a dat lui Simon numele Chifa (tradus „Petru”), care înseamnă „o bucată de stâncă”. (Ioan 1:42) Acest nume arăta că Petru avea să devină o sursă de mângâiere și de stabilitate pentru congregație. Bătrânii sunt comparați cu „umbra unei stânci mari”. Această comparație arată responsabilitatea pe care o au de a ocroti congregația. (Is. 32:2) Desigur, congregația are foloase când cu toții – frați și surori – imităm calitățile lui Iehova. w24.06 28 ¶10, 11

Regii Israelului pe care Iehova i-a considerat fideli au susținut închinarea adevărată. Majoritatea regilor infideli ai Israelului nu au mai respectat Legea lui Iehova și au început să li se închine idolilor. (1 Regi 21:25, 26; 2 Cron. 12:1) De ce era închinarea o chestiune atât de importantă pentru Iehova? Un motiv era acela că regii aveau responsabilitatea de a promova închinarea curată în cadrul poporului lui Iehova. Un alt motiv era că închinarea falsă conducea automat la alte păcate grave și nedreptăți. (Os. 4:1, 2) În plus, regii și supușii lor îi erau dedicați lui Iehova. De aceea, Biblia aseamănă implicarea în închinarea falsă cu adulterul. (Ier. 3:8, 9) O persoană care comite adulter păcătuiește împotriva partenerului ei într-un mod cât se poate de personal, de intim. În mod asemănător, un slujitor dedicat al lui Iehova care se implică în închinarea falsă păcătuiește împotriva Sa într-o manieră directă, personală. (Deut. 4:23) w24.07 22, 23 ¶12-15