Decembrie

Discipolii lui Isus aveau credință în Cuvântul lui Dumnezeu și se străduiau să-l aplice în viață. (Ioan 17:6) Totuși, nu înțelegeau de ce Isus a trebuit să moară pe un stâlp de tortură asemenea unui răufăcător. Isus și-a dat seama că motivul îndoielilor lor îl constituia lipsa unei înțelegeri a Scripturilor și nicidecum o inimă rea. (Luca 9:44, 45; Ioan 20:9) Prin urmare, i-a învățat să raționeze pe baza Scripturilor. Să observăm cum a făcut el lucrul acesta când li s-a arătat celor doi discipoli pe drumul spre Emaus. Isus nu le-a spus imediat celor doi discipoli cine era. Mai întâi, el le-a pus unele întrebări. De ce? Probabil, pentru a le da ocazia de a spune ce simțeau și ce gândeau, lucru care s-a și întâmplat. Ei i-au explicat că așteptaseră ca Isus să-i elibereze de asuprirea romană. (Luca 24:18-27) Isus i-a ajutat pe baza Scripturilor să înțeleagă semnificația evenimentelor care avuseseră loc. Mai târziu, în acea seară, el le-a explicat și celorlalți discipoli aceste adevăruri. (Luca 24:33-48) w24.10 14 ¶9, 10

Isus a învățat de la Tatăl său ceresc cum să acționeze și ce să spună. Organizația lui Iehova urmează exemplul lui Isus bazându-se pe Scripturi când stabilește norme morale și dă îndrumări. (2 Tim. 3:16, 17) Astfel, suntem îndemnați cu regularitate să citim și să aplicăm Cuvântul lui Dumnezeu. Când studiem Biblia cu ajutorul publicațiilor editate de organizația noastră, avem multe foloase. De exemplu, putem vedea că ceea ce spune Biblia se regăsește în îndrumările pe care le primim în publicațiile noastre. Prin urmare, încrederea noastră în organizația lui Iehova crește. (Rom. 12:2) Isus a predicat „vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu”. (Luca 4:43, 44) El le-a încredințat și discipolilor săi această misiune. (Luca 9:1, 2; 10:8, 9) În prezent, toți slujitorii lui Iehova predică mesajul despre Regat, indiferent de zona în care locuiesc. w24.04 9 ¶5-7

Este important să ne păstrăm încrederea în îndrumarea teocratică. În vechime, Iehova i-a folosit pe Moise și apoi pe Iosua pentru a-și îndruma poporul. (Ios. 1:17) Cât timp i-au privit pe acești bărbați ca pe reprezentanți ai lui Iehova Dumnezeu, israeliții au fost binecuvântați. Secole mai târziu, odată cu formarea congregației creștine, Iehova a oferit îndrumare prin intermediul celor 12 apostoli. (Fap. 8:14, 15) Ulterior, din acest grup au făcut parte și alți bătrâni din Ierusalim. Întrucât urmau îndrumarea acestor bărbați fideli, „congregațiile se întăreau în credință și creșteau la număr zi de zi”. (Fap. 16:4, 5) Și în prezent, dacă urmăm instrucțiunile primite din partea organizației lui Iehova, suntem binecuvântați. w24.07 10 ¶10

Iehova l-a iubit foarte mult pe regele David. El chiar l-a numit „un om după inima [lui]”. Însă David a ajuns să comită păcate grave, precum adulterul și crima. Potrivit Legii mozaice, el merita să moară. (Lev. 20:10; Num. 35:31) Totuși, Iehova, plin de bunătate, a intervenit. El i-a cerut profetului Natan să-l viziteze pe rege, chiar dacă David nu dăduse încă niciun semn de căință. Natan a folosit o ilustrare cu scopul de a-i atinge inima regelui. Profund mișcat, David s-a căit. (2 Sam. 12:1-14) El și-a dezvăluit cele mai sincere sentimente într-un psalm care arată cât de mult a regretat ceea ce făcuse. (Ps. 51, antet) Acest psalm a fost o sursă de mângâiere pentru nenumărați oameni care au păcătuit, motivându-i să se căiască. Nu îi suntem recunoscători lui Iehova deoarece l-a condus la căință pe David, slujitorul său mult iubit? w24.08 10 ¶9

Mulți părinți sunt de acord că creșterea unui copil este o slujbă cu normă întreagă. Dacă și tu ești părinte, te lăudăm pentru că faci eforturi mari ca să cultivi o credință puternică în inima copilului tău. (Deut. 6:6, 7) Pe măsură ce crește, el ar putea începe să pună întrebări importante despre convingerile noastre bazate pe Biblie, inclusiv despre standardele morale prezentate în ea. La început, aceste întrebări te-ar putea îngrijora, le-ai putea considera chiar un semn de regres pe plan spiritual. În realitate însă, pe măsură ce cresc, copiii trebuie să pună întrebări pentru a-și forma propriile convingeri. (1 Cor. 13:11) De aceea, nu ai niciun motiv să fii îngrijorat. Însă cum ar trebui să privești întrebările sincere pe care copilul tău le pune cu privire la convingerile noastre? Drept ocazii de a-l ajuta să-și dezvolte capacitatea de gândire. w24.12 14 ¶1, 2

Creștinii evrei aveau nevoie de o credință puternică pentru a supraviețui necazului care urma să se abată asupra Iudeei. (Evr. 10:37, 38) Isus le spusese continuatorilor săi că, atunci când aveau să vadă Ierusalimul înconjurat de armate campate, trebuiau să fugă la munți. Acest avertisment era valabil pentru toți creștinii, indiferent că locuiau în Ierusalim sau în satele dimprejur, în zone deschise. (Luca 21:20-24) De obicei, când erau amenințați de o armată invadatoare, oamenii căutau ocrotire în interiorul unui oraș fortificat, așa cum era Ierusalimul. Prin urmare, fuga la munți putea părea o decizie irațională și presupunea multă credință. În plus, creștinii evrei trebuiau să aibă încredere în cei pe care Isus îi folosea pentru a îndruma congregația. Probabil că cei care se aflau în fruntea congregației le-au dat tuturor instrucțiuni concrete pentru a urma porunca lui Isus la momentul potrivit și într-un mod organizat. (Evr. 13:17) w24.09 10 ¶9, 10

Când a fost pe pământ, Isus s-a achitat în mod perfect de lucrarea pe care i-o încredințase Tatăl său. (Ioan 17:4) Dar, cu siguranță, deviza lui Isus nu a fost niciodată: „Dacă vrei ca un lucru să fie bine făcut, fă-l tu”. El i-a instruit și pe alții pentru a se asigura că lucrarea de predicare va fi îndeplinită în continuare. Isus le-a încredințat discipolilor săi responsabilitatea de a se îngriji de turma prețioasă a lui Iehova și de a fi în fruntea lucrării de predicare și predare. Isus le-a dat discipolilor săi sfaturi directe, dar iubitoare. El a observat că unii dintre ei aveau îndoieli, de aceea i-a sfătuit. (Luca 24:25-27; Ioan 20:27) El le-a adus argumente clare pentru a-i ajuta să se concentreze mai mult asupra lucrării de păstorire decât asupra muncii laice. (Ioan 21:15) În plus, le-a amintit să nu devină preocupați peste măsură de privilegiile pe care alții le-ar putea primi în poporul lui Iehova. (Ioan 21:20-22) De asemenea, a corectat unele idei greșite pe care le aveau despre Regat și i-a ajutat să se concentreze asupra predicării veștii bune. (Fap. 1:6-8) w24.10 15, 16 ¶13, 14

Ascultarea duce la viață. La fel ca israeliții care se aflau la granița Țării Promise, noi suntem pe punctul de a intra în lumea nouă promisă de Dumnezeu. În curând, pământul va fi transformat în paradis. (Is. 35:1; Luca 23:43) Diavolul și demonii săi vor fi înlăturați. (Rev. 20:2, 3) Nu vor mai exista religii care să-i îndepărteze pe oameni de Iehova și nici guverne umane care să-i oprime pe cei aflați sub conducerea lor. (Rev. 17:16; 19:19, 20) În Paradis nu va fi loc pentru cei răzvrătiți. (Ps. 37:10, 11) Pretutindeni, oamenii vor respecta legile drepte ale lui Iehova, legi care promovează unitatea și pacea. Cu toții se vor iubi unii pe alții și vor avea încredere unii în alții. (Is. 11:9) Ce perspectivă extraordinară! Mai mult, dacă ascultăm de Iehova, vom putea trăi în Paradis pe pământ nu doar câteva sute de ani, ci pentru eternitate. (Ioan 3:16) w24.11 9 ¶7

Profeția menționată în textul de astăzi se împlinește în prezent într-o măsură mai mare ca oricând. Mesajul despre Regat este disponibil în peste 1 000 de limbi, iar, prin intermediul site-ului jw.org, majoritatea locuitorilor pământului au acces la mesajul veștii bune. Însă Isus a spus și că discipolii săi nu vor termina de „străbătut [toate] orașele”, adică nu vor predica fiecărei persoane, înainte de venirea sa. (Mat. 10:23; 25:31-33) Milioane de oameni trăiesc în zone în care lucrarea de predicare este supusă unor restricții severe. În plus, în fiecare minut, se nasc sute de copii. Poporul lui Iehova face mari eforturi pentru a ajunge cu vestea bună la orice „națiune, trib [și] limbă”. (Rev. 14:6) Dar realitatea este că nu-i vom putea predica vestea bună fiecărei persoane de pe pământ înainte de venirea sfârșitului. w24.05 10 ¶6, 7

Prin cuvintele sale, Isus le-a adus mângâiere celorlalți și i-a înviorat. El nu le-a vorbit continuatorilor săi cu duritate. (Luca 8:47, 48) El este un exemplu excelent pentru soții creștini! Isus le-a spus soților să le fie loiali soțiilor lor. El a citat cuvintele Tatălui său, care a spus că un soț trebuie ‘să se alipească de soția sa’. (Mat. 19:4-6) Verbul grecesc redat în acest pasaj prin „a se alipi” înseamnă literalmente „a lipi cu un adeziv”. Așadar, legătura dintre un soț și o soție ar trebui să fie atât de strânsă, ca și când cei doi ar fi lipiți unul de celălalt cu un adeziv. Această legătură nu poate fi ruptă fără ca ambele părți să aibă de suferit. Un soț care cultivă o relație atât de strânsă cu soția lui va respinge orice formă de pornografie. El își va întoarce imediat privirea de la „ceea ce este lipsit de valoare”. (Ps. 119:37) Este ca și când ar face un contract cu ochii săi pentru a nu privi cu pasiune o femeie care nu este soția lui. (Iov 31:1) w25.01 10 ¶12, 13

Iertarea pe care o acordă oamenii poate fi o chestiune complicată. Modul în care iartă Iehova este foarte diferit de modul în care iertăm noi, oamenii. Iertarea sa este inegalabilă. Psalmistul a spus cu privire la Iehova: „La tine este adevărata iertare, ca să ți se arate o teamă reverențioasă”. (Ps. 130:4) Într-adevăr, iertarea pe care o acordă Iehova este adevărata iertare. El stabilește etalonul perfect în ce privește acordarea iertării. În Scripturile ebraice, unii scriitori folosesc un termen care desemnează în exclusivitate iertarea lui Iehova. Acest termen nu este folosit niciodată cu privire la iertarea acordată de oameni. Când Iehova iartă o persoană, păcatul acesteia este șters complet. Astfel, relația ei de prietenie cu Iehova este pe deplin restabilită. Suntem profund impresionați când ne gândim la generozitatea iertării lui Iehova și la modul complet în care ne iartă! w25.02 8 ¶1-3

Succesul în lucrare nu depinde de rezultatele pe care le obținem. De ce? Deoarece, chiar dacă oamenii nu ne ascultă, am făcut ceea ce Iehova și Fiul său ne-au cerut: am depus mărturie. Chiar și atunci când nu găsim nicio persoană căreia să-i predicăm sau când mesajul nostru este respins, putem găsi bucurie știind că avem aprobarea Tatălui nostru ceresc. (Prov. 27:11) Putem fi bucuroși și atunci când un colaborator găsește o persoană interesată în predicare. În Turnul de veghe, această lucrare a fost asemănată cu operațiunea de căutare a unui copil care s-a pierdut. La aceasta iau parte numeroase persoane care cercetează un teritoriu cât mai întins. Dacă operațiunea se încheie cu succes, toți cei care au căutat copilul se bucură, nu doar persoana care l-a găsit. În mod asemănător, lucrarea de facere de discipoli presupune un efort colectiv. Întrucât toți facem eforturi pentru a parcurge teritoriul, cu toții ne bucurăm când o persoană interesată începe să vină la întruniri. w24.04 18 ¶13, 14

Ce evenimente emoționante ne așteaptă! Cu binecuvântarea lui Iehova, sperăm să vedem mult mai mulți oameni acceptând adevărul înainte de izbucnirea necazului celui mare. De asemenea, suntem emoționați la gândul că până și în necazul cel mare vom avea, probabil, posibilitatea să vedem și alți oameni alegând să iasă din sistemul lui Satan, condamnat la distrugere, și să-i aducă laude lui Iehova alături de noi. Până atunci, trebuie să ne concentrăm asupra activității noastre principale, lucrarea de predicare a veștii bune despre Regat, activitate care nu se va mai repeta niciodată. În același timp însă, trebuie să continuăm să-i avertizăm pe oameni cu privire la ce urmează să se întâmple în viitorul apropiat. Acest sistem rău va fi distrus în curând. Motivați de iubire – iubirea pentru vestea bună, iubirea pentru oameni și, mai presus de toate, iubirea pentru Iehova și numele său – , vom continua să predicăm cu zel și cu sentimentul urgenței până când Iehova va spune: „Este suficient!”. w24.05 19 ¶14-16

În seara dinaintea morții sale, Isus i-a învățat pe Petru și pe ceilalți apostoli o lecție importantă despre umilință. Spre uimirea apostolilor, Isus a făcut o muncă ce îi revenea în mod normal unui slujitor. El și-a dat jos mantia, și-a pus un prosop în jurul mijlocului, a turnat apă în lighean și a început să le spele apostolilor picioarele. (Ioan 13:4, 5) Probabil că a durat un timp până când Isus le-a spălat picioarele tuturor celor 12 apostoli, inclusiv lui Iuda, care avea să-l trădeze. Însă Isus a dus la bun sfârșit această sarcină cu umilință. Apoi, le-a explicat apostolilor cu răbdare: „Înțelegeți ce am făcut? Voi mă numiți «Învățător» și «Domn» și aveți dreptate, pentru că aceasta sunt. Deci, dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi trebuie să vă spălați picioarele unii altora”. (Ioan 13:12-14) w25.03 10 ¶9-11

Lumea în care trăim este înstrăinată de Dumnezeu. De aceea, a rămâne aproape de Iehova ar putea fi o provocare. Mulți oameni nu cred că Dumnezeu există. În plus, deseori, cei care nu țin cont de normele divine par să prospere. Din acest motiv, credința noastră ar putea fi pusă la încercare. Evident, noi nu vom pune niciodată la îndoială existența lui Dumnezeu, însă am putea ajunge să ne întrebăm dacă va acționa în favoarea noastră. În această situație a fost și scriitorul Psalmului 73. El era tulburat când vedea că cei care ignorau legile lui Dumnezeu duceau o viață lipsită de griji. De aceea, a început să se întrebe dacă merita să-i slujească lui Dumnezeu. (Ps. 73:11-13) Ce l-a ajutat, în cele din urmă, pe psalmist să-și schimbe perspectiva asupra lucrurilor? El a meditat la consecințele pe care le vor suferi cei care îl ignoră pe Iehova. (Ps. 73:18, 19, 27) De asemenea, a meditat la foloasele pe care le au prietenii lui Dumnezeu. Și în prezent este important să reflectăm la binecuvântările pe care ni le-a dat Iehova. w24.06 25 ¶16, 17

În timpurile biblice, unii profitau de frații lor săraci cerându-le dobândă pentru banii împrumutați. În plus, unii judecători acceptau mită și apoi îi condamnau pe cei nevinovați. Aceste acțiuni erau detestabile în ochii lui Iehova. (Ezec. 22:12) Este înțelept să ne autoevaluăm modul în care privim banii. Să ne întrebăm: „Constat că mă gândesc deseori la bani și la achizițiile pe care le-aș putea face cu ajutorul lor? Dacă am luat bani cu împrumut, amân să-i restitui, gândindu-mă că persoana care mi i-a împrumutat nu are nevoie de ei? Mă simt o persoană importantă deoarece am bani? Îmi este greu să fiu generos? Consider că frații care au bani sunt automat materialiști? Mă împrietenesc cu frații bogați și îi ignor pe cei săraci?”. Dacă vrem să ne protejăm prietenia cu Iehova, e important să nu cădem în capcana iubirii de bani. Astfel, Iehova nu ne va părăsi niciodată. w24.06 12, 13 ¶17, 18

Pentru a sta departe de tentații, e important să cultivăm dorințe potrivite. Dacă învățăm ‘să urâm răul și să iubim binele’, vom fi hotărâți să facem ce este bine. (Am. 5:15) De asemenea, cultivarea dorințelor potrivite ne va intensifica hotărârea de a rămâne fermi în situațiile pe care nu le putem anticipa. Dar cum putem cultiva dorințe potrivite? Implicându-ne cât mai mult în activități spirituale. Când participăm la întruniri sau în lucrarea de predicare, ne consolidăm dorința de a-i fi plăcuți lui Iehova. (Mat. 28:19, 20; Evr. 10:24, 25) De asemenea, pe măsură ce citim Cuvântul lui Dumnezeu, îl studiem și medităm la el, simțim mai multă iubire pentru ce este bine și mai multă ură pentru ce este rău. (Ios. 1:8; Ps. 1:2, 3; 119:97) În plus, să ne amintim ce le-a spus Isus discipolilor săi: „Rugați-vă neîncetat, ca să nu cădeți în ispită!”. (Mat. 26:41) Toate aceste lucruri ne dau posibilitatea să beneficiem de ajutorul Tatălui nostru ceresc și ne întăresc hotărârea de a-i fi plăcuți. (Iac. 4:8) w24.07 17 ¶14-16

Când îi instruim pe alții, e important să imităm modul în care Iehova oferă înțelepciune. Ne amintim că el le dă altora înțelepciune cu generozitate. În mod asemănător, dorim să le împărtășim fără reținere celor pe care îi învățăm cunoștințele și experiența noastră. Nu dorim să ținem pentru noi unele informații de teamă că cel pe care îl învățăm ne va lua, în cele din urmă, locul. În plus, nu vrem niciodată să spunem: „Pe mine, nu m-a învățat nimeni. Să învețe singur”. O astfel de mentalitate nu trebuie să existe în rândul slujitorilor lui Iehova. Din contră, noi suntem gata să le dăm nu numai cunoștințele noastre celor pe care îi instruim, „ci și să ne dăm pe noi înșine pentru [ei]”. (1 Tes. 2:8) Sperăm că, „la rândul lor, vor fi calificați să-i învețe pe alții”. (2 Tim. 2:1, 2) Astfel, cu cât vom fi mai generoși, cu atât vom fi mai fericiți, atât noi, cât și cei pe care îi instruim. w24.09 29 ¶12, 13

În cazul în care consideri că nu ai abilități ieșite din comun, nu te descuraja. Fără îndoială, calitățile tale le vor fi utile fraților din congregație. Cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 12:12-30 îți pot fi de mare ajutor. Analizează-le cu atenție și roagă-l pe Iehova să te ajute să înțelegi cum ți se aplică. Ele te pot ajuta să conștientizezi că și tu, la fel ca fiecare slujitor al lui Iehova, ai un rol prețios și indispensabil în congregație. Fă tot ce poți ca să le fii util lui Iehova și fraților tăi. Fii sigur că bătrânii de congregație se gândesc la abilitățile pe care le ai și îți vor încredința responsabilități de care te vei putea achita. (Rom. 12:4-8) Toți slujitorii lui Iehova trebuie să se apropie de el, să simtă bucuria de a dărui și să aibă o bună conduită creștină. w24.11 17 ¶12, 13

Ana s-a confruntat cu diverse probleme din cauza cărora a vărsat lacrimi de suferință. Ea se afla într-o căsnicie bigamă, iar Penina, cealaltă soție a soțului ei, o disprețuia. Și, ca și când această situație nu era suficient de apăsătoare, Ana era sterilă, iar Penina avea câțiva copii. (1 Sam. 1:1, 2) Penina o tachina încontinuu pe Ana deoarece nu putea avea copii. Ana era atât de supărată, încât „plângea și nu mânca”, „era plină de amărăciune”. (1 Sam. 1:6, 7, 10) Cum a primit Ana mângâiere? Unul dintre lucrurile care au ajutat-o a fost să meargă la centrul închinării adevărate, tabernacolul. Acolo, Ana l-a implorat pe Iehova ‘să privească spre necazul ei și să-și aducă aminte de ea’. (1 Sam. 1:11) Iehova i-a văzut durerea, i-a auzit strigătul de ajutor și mai târziu a binecuvântat-o permițându-i să aibă copii. (1 Sam. 1:19, 20; 2:21) w24.12 21 ¶5-7

Răscumpărarea ne învață că Isus este profund interesat de oameni, în special de discipolii săi. (Ioan 13:1) De exemplu, Isus știa că unele aspecte ale serviciului său pământesc aveau să fie greu de suportat, îndeosebi moartea sa chinuitoare. Totuși, el nu s-a achitat de responsabilitățile sale în mod formal, fără tragere de inimă. Dimpotrivă, Isus s-a implicat cu toată inima în activitatea de predicare, de predare și de ajutare a altora. Chiar și în ziua morții sale, Isus și-a făcut timp pentru a le spăla apostolilor picioarele, precum și pentru a-i instrui și a le spune cuvinte încurajatoare. (Ioan 13:12-15) Apoi, în timp ce era pe stâlpul de tortură, Isus și-a îndreptat atenția spre unul dintre răufăcători pentru a-i da speranță și a luat măsuri pentru îngrijirea Mariei, mama sa. (Luca 23:42, 43; Ioan 19:26, 27) Așadar, Isus și-a exprimat iubirea profundă pentru oameni nu numai prin moartea lui, ci și prin întreaga sa viață petrecută pe pământ. w25.01 23 ¶11

Pentru a ne ajuta să înțelegem sentimentul de eliberare pe care îl aduce adevărata iertare, Biblia folosește o imagine descriptivă. Din cauza naturii noastre imperfecte și a înclinației de a păcătui, Biblia ne aseamănă cu niște „sclavi ai păcatului”. Însă, în urma iertării lui Iehova, acum suntem asemenea sclavilor „eliberați din păcat”. (Rom. 6:17, 18; Rev. 1:5) Într-adevăr, iertarea pe care ne-o acordă Iehova ne dă sentimentul înălțător al libertății! Datorită jertfei de răscumpărare, pe care Iehova a oferit-o prin intermediul lui Isus, noi suntem, în mod figurativ, vindecați. (1 Pet. 2:24) Răscumpărarea face posibilă restabilirea deplină a relației noastre cu Iehova, care a fost afectată de boala noastră spirituală. O persoană care suferă de o boală gravă simte o bucurie imensă atunci când se vindecă. Și noi exultăm de bucurie când suntem vindecați din punct de vedere spiritual și beneficiem din nou de favoarea lui Iehova ca urmare a iertării sale. w25.02 11 ¶16; 13 ¶17

În ilustrarea despre talanți, Isus vorbește despre doi sclavi care i-au fost fideli stăpânului lor și despre un sclav care nu i-a fost. (Mat. 25:14-30) Cei doi sclavi fideli îi reprezintă pe creștinii unși care slujesc cu loialitate. Stăpânul, Isus, îi invită ‘să ia parte la bucuria lui’. Ei își primesc răsplata cerească, prima înviere. (Mat. 25:21, 23; Rev. 20:5b) Cât despre sclavul leneș, acesta constituie un exemplu-avertisment pentru creștinii unși. În ce fel? Ei trebuie să se dovedească sârguincioși. Nici în ilustrarea despre talanți și nici în ilustrarea despre fecioare, Isus nu a prezis că cei unși aveau să devină leneși. Mai degrabă, a arătat ce avea să se întâmple dacă ei și-ar pierde zelul. În acest caz, nu ‘și-ar mai face sigure chemarea și alegerea’ și nu li s-ar mai permite să intre în Regatul ceresc. w24.09 23 ¶10, 12, 13

Cu toții vrem să ne îngrijim de necesitățile noastre și ale familiei noastre. (Ecl. 7:12; 1 Tim. 5:8) Când decidem dacă să acceptăm sau nu un loc de muncă, este normal să ne întrebăm ce salariu vom primi. Totuși, dacă acesta ar fi singurul factor pe care îl luăm în considerare, ar însemna, probabil, că umblăm prin vedere. Dacă umblăm prin credință, vom ține cont și de modul în care locul de muncă ne poate afecta prietenia cu Iehova. Ne-am putea întreba: „Va trebui să mă implic în practici pe care Iehova le urăște?”. (Prov. 6:16-19) „Îmi va afecta acel loc de muncă închinarea și mă va ține departe de familie perioade lungi de timp?” Dacă răspunsul la aceste întrebări este afirmativ, ar fi înțelept să nu-l acceptăm, chiar dacă este greu să găsim altul. Întrucât umblăm prin credință, vom lua decizii care reflectă convingerea că Iehova se va îngriji într-un fel sau altul de necesitățile noastre. (Mat. 6:33; Evr. 13:5) w25.03 21 ¶5, 6

Ar trebui să ne străduim întotdeauna să îi vedem pe frații și pe surorile noastre așa cum îi vede Iehova. Putem face acest lucru concentrându-ne asupra calităților și nu asupra imperfecțiunilor pe care le au, întrucât ele vor dispărea în cele din urmă. Putem rezolva orice neînțelegere dintre noi în spiritul iubirii. Astfel, paradisul spiritual îi va atrage pe oamenii care doresc să fie tratați în același fel. Nu dorim să ne pierdem niciodată recunoștința pentru acest loc minunat pe care Iehova l-a creat pentru noi. Oricine dorește să se bucure de înviorare, mulțumire, calm și siguranță trebuie să intre în paradisul spiritual și să nu îl părăsească niciodată! Însă trebuie să fim conștienți că Satan face tot posibilul pentru a ne determina să părăsim acest loc minunat. (1 Pet. 5:8; Rev. 12:9) Dar, dacă ne împotrivim Diavolului, el nu va avea succes. Așadar, să fim hotărâți să ocrotim frumusețea, puritatea și pacea paradisului nostru spiritual. w24.04 24, 25 ¶18, 19

Voi, părinți, puteți să le insuflați copiilor voștri zel pentru închinarea la Iehova. Învățați-i prin cuvânt, dar și prin exemplul vostru că lucrurile spirituale – precum studierea Bibliei, asistarea la întruniri și participarea la lucrarea de predicare – trebuie să fie mai importante decât toate celelalte activități. În caz contrar, copiii ar putea trage concluzia că a fi Martor nu înseamnă decât a avea religia părinților. Drept urmare, ei ar putea să pună închinarea adevărată pe un plan secundar sau chiar să o abandoneze complet. Dar dacă cineva a încetat să-i slujească lui Iehova? Este situația sa fără speranță? Nu. Deoarece el se poate căi și se poate întoarce la Iehova. Însă trebuie să fie umil și să accepte ajutorul bătrânilor de congregație. (Iac. 5:14) Niciun efort nu este prea mare când ne gândim că rezultatul este restabilirea prieteniei cu Iehova! w24.07 24, 25 ¶18, 19

Cum vă puteți păstra curați în perioada de curtare? Pe măsură ce sentimentele dintre voi vor deveni tot mai puternice, vă veți simți tot mai atrași unul de celălalt. Ce vă va ajuta să vă păstrați caști? Evitați conversațiile imorale, situațiile în care ați putea rămâne singuri și consumul excesiv de băuturi alcoolice. (Ef. 5:3) Aceste lucruri v-ar putea alimenta dorințele sexuale și v-ar putea slăbi hotărârea de a face ce este drept. Ați putea discuta cu regularitate despre măsurile care vă vor ajuta să rămâneți curați în această perioadă? (Prov. 22:3) Unele manifestări de afecțiune ar putea fi potrivite când relația dintre voi devine mai strânsă. Însă, dacă impulsurile sexuale ajung să fie tot mai puternice, probabil că vă va fi greu să evaluați obiectiv cealaltă persoană. (Cânt. 1:2; 2:6) În plus, manifestările de afecțiune pot scăpa cu ușurință de sub control și pot duce la o conduită nepotrivită. (Prov. 6:27) De aceea, este bine ca, încă de la începutul relației, să stabiliți, pe baza Bibliei, unele limite de care veți ține cont. (1 Tes. 4:3-7) w24.05 29 ¶10, 11

Dorim ca alții să ne considere persoane demne de încredere, în special în situații dificile. (Prov. 17:17) Cum ne putem face această reputație? Străduindu-ne să manifestăm în mod consecvent calități divine. De exemplu, ne respectăm promisiunile și facem tot posibilul să fim punctuali. Bătrânii demni de încredere sunt o binecuvântare pentru congregație. În ce fel? Frații știu că îi pot contacta oricând pe bătrânii de congregație, cum ar fi pe supraveghetorul grupei lor de serviciu, iar acest lucru le conferă un sentiment de siguranță. Vestitorii simt că li se poartă de grijă și atunci când bătrânii sunt dispuși să-i ajute. De asemenea, ei vor avea și mai multă încredere în bătrâni când aceștia își bazează sfaturile pe Biblie și pe publicațiile sclavului fidel, nu pe propriile păreri. Un alt motiv pentru care frații au încredere în bătrâni este acela că ei știu să păstreze confidențialitatea și își respectă promisiunile. w24.06 30 ¶14, 15

În prezent, nu ne putem aștepta ca Iehova să înlăture toate problemele cu care ne confruntăm, însă putem conta pe ajutorul lui. (Ps. 41:3) Prin intermediul spiritului său sfânt, Iehova ne ajută să perseverăm dându-ne putere, înțelepciune și pace interioară. (Prov. 18:14; Filip. 4:13) Un alt ajutor pe care el ni-l dă este speranța sigură că toate bolile cu care ne confruntăm în prezent vor fi eliminate. (Is. 33:24) Iehova a dorit ca în paginile Bibliei să fie consemnate cuvinte încurajatoare, care să ne învioreze spiritul când trecem prin situații dificile. (Rom. 15:4) Să remarcăm cuvintele unei surori din Africa de Vest, care a fost diagnosticată cu cancer, o veste din cauza căreia a vărsat multe lacrimi. Ea relatează: „Unul dintre versetele care mi-au adus multă alinare a fost Isaia 26:3. . . . Acest verset m-a ajutat să înțeleg că Iehova ne poate da pace interioară pentru a ne ține sub control reacțiile”. Ai și tu un verset preferat care te ajută când treci prin situații foarte apăsătoare, ce par fără ieșire? w24.12 24 ¶17, 18

Bătrânii se străduiesc să fie iertători față de cei care l-au părăsit pe Iehova. Ei doresc ca aceste oi pierdute „să se întoarcă acasă”. (Luca 15:22-24, 32) Când un păcătos se întoarce, este bucurie nu numai în cer, ci și pe pământ. (Luca 15:7) Înțelegem că Iehova nu tolerează păcatul. Totuși, el nu le întoarce spatele celor care păcătuiesc, ci dorește ca aceștia să se întoarcă. Sentimentele sale față de cei care se căiesc sunt clar exprimate în Osea 14:4: „Îi voi vindeca de infidelitatea lor. Îi voi iubi din inimă, pentru că mânia mea s-a întors de la ei”. Ce îndemn puternic pentru bătrâni să reacționeze la orice semn de căință! Și ce îndemn puternic pentru cei care l-au părăsit pe Iehova să se întoarcă la el cât mai repede! w24.08 28 ¶8, 9

Realist vorbind, unii nu-și vor exprima întotdeauna recunoștința, nici prin cuvinte, nici prin acțiuni. Uneori, am putea constata că, după ce ne-am dăruit timpul, energia sau resursele în favoarea cuiva, persoana respectivă pare indiferentă la generozitatea noastră. În acest caz, ce putem face pentru a nu ne pierde bucuria sau pentru a nu avea sentimente de frustrare? Să ne amintim că bucuria celui care oferă nu depinde de reacția celui care primește. (Fap. 20:35) Putem alege să fim fericiți când dăruim, chiar dacă ceilalți nu par să aprecieze generozitatea noastră. Ce ne poate ajuta? Să-l imită-l pe Iehova. El le dă lucruri bune oamenilor, indiferent că ei își manifestă recunoștința sau nu. (Mat. 5:43-48) Iehova promite că, atunci când dăruim ‘fără a spera să primim ceva înapoi’, ‘răsplata noastră va fi mare’. (Luca 6:35) „Ceva” ar putea însemna și o manifestare a recunoștinței. Indiferent că ni se arată sau nu recunoștință, Iehova ne va răsplăti dacă le facem bine altora și dăruim cu bucurie. (Prov. 19:17; 2 Cor. 9:7) w24.09 29 ¶14-16