Septembrie

Trebuie să facem eforturi susținute nu doar să ajungem la starea de om matur, ci și să o păstrăm. Acest lucru pretinde din partea noastră să evităm capcana automulțumirii. (1 Cor. 10:12) Trebuie să ne verificăm mereu pentru a vedea dacă progresăm din punct de vedere spiritual. În scrisoarea către coloseni, apostolul Pavel subliniază din nou necesitatea de a rămâne maturi. Creștinii din Colose ajunseseră la maturitate spirituală. Cu toate acestea, Pavel i-a îndemnat să evite capcana gândirii lumești. (Col. 2:6-10) Iar Epafras, care îi cunoștea bine pe cei din congregație, s-a rugat constant ca ei să rămână „desăvârșiți”, sau maturi. (Col. 4:12) Așadar, atât Pavel, cât și Epafras au înțeles că păstrarea maturității presupune efort individual și ajutor din partea lui Dumnezeu. Ei știau că frații lor din Colose se confruntau cu încercări și doreau ca aceștia să rămână la stadiul de creștini maturi. w24.04 6 ¶16, 17

Teama sănătoasă de Iehova înseamnă să-l iubim atât de mult, încât să nu facem nimic ce ar atrage dezaprobarea lui. Ne dorim din toată inima să discernem între bine și rău, între adevăr și falsitate, astfel încât să nu pierdem aprobarea sa. (Prov. 2:3-6; Evr. 5:14) Dacă ne-am teme de oameni mai mult decât ne temem de Dumnezeu, ne-am putea îndepărta de adevăr. Să analizăm modul în care au reacționat cele 12 căpetenii care au spionat Țara Promisă înainte ca Iehova să le-o dea israeliților. Zece dintre spioni au permis ca teama de canaaniți să fie mai puternică decât iubirea lor pentru Iehova. Ei le-au spus israeliților: „Nu putem urca împotriva acestui popor, căci este mai puternic decât noi”. (Num. 13:27-31) Într-o anumită măsură, cuvintele spionilor erau adevărate: din punct de vedere uman, raportul de forțe era în favoarea canaaniților. Însă a spune că israeliții nu-și puteau cuceri dușmanii însemna a face abstracție de puterea lui Iehova. w24.07 9 ¶5, 6

Putem avea încredere că toate deciziile judecătorești ale lui Iehova, atât cele favorabile, cât și cele nefavorabile, vor fi corecte? Cu siguranță! La fel ca Avraam, suntem convinși că Iehova, „Judecătorul întregului pământ”, este perfect, atotînțelept și îndurător. Iehova l-a instruit pe Fiul său și i-a încredințat responsabilitatea de a judeca. (Ioan 5:22) Atât Tatăl, cât și Fiul au capacitatea de a citi inima fiecărui om. (Mat. 9:4) Nu avem nicio îndoială că, în fiecare situație, vor face „ce este drept”! Să avem mereu încredere în Iehova și în deciziile sale! Înțelegem că nu noi suntem în măsură să judecăm, ci numai el. (Is. 55:8, 9) Așadar, să lăsăm cu încredere toată judecata în mâinile lui și ale Fiului său, Regele care reflectă în mod perfect dreptatea și îndurarea lui Iehova. (Is. 11:3, 4) w24.05 7 ¶18, 19

Putem învăța multe despre valoarea unei inimi sincere din prima întâlnire a lui Isus cu Natanael. Când Filip l-a adus pe prietenul său Natanael să-l cunoască pe Isus, s-a întâmplat ceva special. Cu toate că nu-l întâlnise niciodată, Isus a spus despre Natanael: „Iată într-adevăr un israelit în care nu este înșelătorie!”. (Ioan 1:47) Deși nu a pus la îndoială onestitatea celorlalți discipoli, Isus a văzut că, în cazul lui Natanael, această calitate ieșea în evidență într-un mod remarcabil. Natanael era imperfect, la fel ca noi. Însă nimic din personalitatea lui nu trăda falsitate sau ipocrizie. Isus a admirat această calitate la Natanael și l-a lăudat pentru ea. Dintre cerințele care ne ajută să-i fim plăcuți lui Iehova enumerate în Psalmul 15, majoritatea au legătură cu modul în care îi tratăm pe alții. În Psalmul 15:3, se spune că un oaspete în cortul lui Iehova „nu calomniază cu limba lui, nu-i face niciun rău semenului său și nu-și defăimează prietenii”. Dacă ne folosim în mod greșit darul vorbirii, le-am putea face mult rău altora. (Iac. 1:26) w24.06 10 ¶7; 11 ¶9, 10

Dacă ne pregătim bine înainte de lucrare, foarte probabil că vom fi mai relaxați când vorbim cu oamenii. Înainte de a-i trimite în lucrarea de predicare, Isus i-a ajutat pe discipoli să se pregătească. (Luca 10:1-11) Ei au aplicat instrucțiunile date de Isus, astfel că au găsit o bucurie profundă în ceea ce au realizat. Cum ne putem pregăti? Mai întâi, alege un subiect pe care vrei să-l discuți în predicare. Apoi, încearcă să-l formulezi cu propriile cuvinte. De asemenea, te-ar putea ajuta să anticipezi două sau trei reacții pe care știi că le vei întâlni în teritoriu și să te gândești la ce vei spune în fiecare situație. Iar când vei discuta cu oamenii, încearcă să fii relaxat, să zâmbești și să fii prietenos. w24.04 16 ¶6, 7

Principalul motiv pentru care predicăm vestea bună este iubirea profundă pe care o simțim față de Iehova și numele său sfânt. Lucrarea de predicare este o modalitate prin care îi aducem laude Dumnezeului pe care îl iubim. Suntem întru totul de acord că Iehova este demn să primească gloria, onoarea și puterea din partea slujitorilor săi loiali. Îi dăm Dumnezeului nostru glorie și onoare când le oferim oamenilor dovezi convingătoare că el a „creat toate lucrurile” și că însăși existența noastră i se datorează lui. De asemenea, îi dăm puterea, adică puterea noastră, când ne folosim timpul, energia și resursele pentru a participa la lucrarea de predicare cât mai mult posibil. (Mat. 6:33; Luca 13:24; Col. 3:23) Simplu spus, ne face plăcere să le vorbim altora despre Dumnezeul pe care-l iubim. De asemenea, simțim o dorință puternică de a le face cunoscut oamenilor numele său și semnificația acestuia. w24.05 17 ¶11

În prezent, Iehova ne binecuvântează cu pace interioară și cu un sentiment de mulțumire, iar în viitor ne va da viață veșnică. Suntem siguri că Dumnezeu ne va răsplăti deoarece el dorește și poate să o facă. Această convingere ne motivează să ne implicăm din plin în serviciul său, la fel ca slujitorii lui din trecut. Unul dintre aceștia a fost Timotei, un creștin din secolul I. (Evr. 6:10-12) Timotei și-a pus speranța în „Dumnezeul cel viu”. (1 Tim. 4:10) Această speranță l-a motivat să lucreze din greu în serviciul sacru. De exemplu, apostolul Pavel l-a încurajat să facă progrese ca învățător și orator. De asemenea, el trebuia să le dea un bun exemplu fraților săi, atât celor tineri, cât și celor în vârstă. În plus, el a avut unele responsabilități dificile, precum acordarea de sfaturi ferme, dar iubitoare. (1 Tim. 4:11-16; 2 Tim. 4:1-5) Timotei era sigur că Iehova îl va răsplăti. (Rom. 2:6, 7) w24.06 22, 23 ¶10, 11

Deseori, Iehova și-a avertizat și și-a corectat poporul prin intermediul profeților săi. De exemplu, el le-a spus prin profetul Ieremia: „Întoarce-te, renegată Israel . . . Nu voi mai privi plin de mânie spre tine, fiindcă sunt loial . . . Nu voi ține supărare pentru totdeauna. Numai recunoaște-ți vinovăția, căci te-ai răzvrătit împotriva lui Iehova”. (Ier. 3:12, 13) Prin intermediul lui Ioel, Iehova le-a transmis israeliților: „Întoarceți-vă la mine cu toată inima”. (Ioel 2:12, 13) Pe Isaia l-a inspirat să spună: „Spălați-vă, curățați-vă! Îndepărtați dinaintea ochilor mei faptele voastre rele! Nu mai faceți răul!”. (Is. 1:16-19) Iar, prin intermediul lui Ezechiel, Iehova a întrebat: „Îmi găsesc eu plăcerea în moartea celui rău? . . . Oare nu doresc eu mai degrabă ca el să se întoarcă de la căile lui și să trăiască? Eu nu-mi găsesc plăcerea în moartea nimănui . . . Întoarceți-vă deci și veți trăi!”. (Ezec. 18:23, 32) Iehova se bucură când oamenii se căiesc, deoarece dorește ca ei să trăiască, să trăiască chiar veșnic. w24.08 9 ¶5, 6

Toți slujitorii lui Iehova primesc hrana spirituală, îndrumarea și ocrotirea de care au nevoie. O dovadă a imparțialității lui Iehova este că, în prezent, toți oamenii pot citi Biblia, indiferent de locul în care se află. Sfintele Scripturi au fost scrise în ebraică, aramaică și greacă. Putem spune că cei care cunosc aceste limbi se bucură de o relație mai strânsă cu Iehova decât ceilalți? Nicidecum. (Mat. 11:25) Aprobarea lui Iehova nu este condiționată de instruirea laică pe care o avem sau de abilitățile noastre lingvistice. Iehova le oferă tuturor oamenilor de pe pământ, indiferent de nivelul lor de instruire, ocazia de a avea acces la înțelepciunea sa. Acesta nu este un privilegiu rezervat celor cu o instruire aleasă. Cuvântul său inspirat este tradus în mii de limbi, astfel că oameni din întreaga lume pot să cunoască învățăturile sale și să devină prietenii lui. (2 Tim. 3:16, 17) w24.06 6, 7 ¶13-15

Distrugerea sistemului iudaic, prezisă de Isus, se apropia cu pași repezi. Creștinii trebuiau să profite de timpul rămas pentru a se pregăti cultivând calități precum credința și perseverența. (Evr. 10:25; 12:1, 2) În curând, ne vom confrunta cu un necaz mult mai mare decât cel prin care au trecut creștinii evrei. (Mat. 24:21; Rev. 16:14, 16) Să analizăm unele sfaturi practice pe care Iehova li le-a dat acelor creștini. Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creștinii evrei să cerceteze mai profund Cuvântul lui Dumnezeu. (Evr. 5:14–6:1) Folosind Scripturile ebraice, Pavel le-a adus fraților săi argumente care demonstrau superioritatea creștinismului față de iudaism. Pavel a înțeles cât de important era ca acei creștini să aibă o cunoaștere mai vastă și o înțelegere mai profundă a adevărului. De ce? Deoarece astfel puteau identifica și respinge raționamentele false care i-ar fi putut îndepărta de adevăr. w24.09 8, 9 ¶2, 3; 10 ¶6

Discipolii lui Isus aveau nevoie de încurajare. De ce? Unii dintre ei lăsaseră totul în urmă: case, familii și afaceri pentru a-l urma pe Isus. (Mat. 19:27) Alții erau marginalizați de comunitate din cauza statutului lor de discipoli ai lui Isus. (Ioan 9:22) Ei fuseseră dispuși să facă aceste sacrificii deoarece credeau cu tărie că Isus era promisul Mesia. (Mat. 16:16) Însă, odată cu moartea lui Isus, speranțele le-au fost spulberate, iar dezamăgirea le-a umplut inima. Cum a privit Isus suferința discipolilor săi? Nu ca pe un semn al unei credințe slabe, ci ca pe o reacție firească la o pierdere dureroasă. Prin urmare, chiar din ziua în care a fost înviat, a început să-și încurajeze prietenii. De exemplu, i s-a arătat Mariei Magdalena în timp ce plângea la mormântul lui. (Ioan 20:11, 16) Apoi, le-a apărut celor doi discipoli care se îndreptau spre Emaus. De asemenea, i s-a arătat apostolului Petru. w24.10 13 ¶5, 6

Părinți, pregătiți-vă copilul să-și apere credința în Creator. Ați putea analiza împreună articolele de pe jw.org, din seria „Tinerii se întreabă – Creație sau evoluție?”. Apoi, îndeamnă-l pe copil să aleagă raționamentul pe care îl consideră cel mai convingător pentru a-i ajuta pe alții să înțeleagă adevărul despre Creator. Îndeamnă-l să folosească un raționament simplu și logic în cazul în care cineva este dispus să discute pe marginea acestui subiect. De exemplu, un coleg de clasă ar putea spune: „Eu cred doar ceea ce văd, iar pe Dumnezeu nu l-am văzut niciodată”. Un tânăr creștin ar putea răspunde: „Imaginează-ți că te plimbi printr-o pădure, departe de orice zonă locuită de oameni, și dai peste o fântână. Ce concluzie ai trage? Dacă prezența unei fântâni dovedește în mod clar existența unei ființe inteligente care a construit-o, ce putem spune despre Univers?”. w24.12 18 ¶16

Cu toții avem nevoie de îndrumare când trebuie să luăm decizii importante. Putem apela pentru îndrumare la bătrâni și la alți creștini maturi. Dacă aceștia sunt mult mai în vârstă decât noi, nu ar trebui să plecăm de la premisa că sfaturile lor sunt depășite. Iehova vrea să învățăm de la cei în vârstă. Ei au avut la dispoziție mai mulți ani decât noi pentru a dobândi experiență, pricepere și înțelepciune. În timpurile biblice, Iehova și-a încurajat și și-a îndrumat poporul prin intermediul unor slujitori în vârstă fideli. Să ne gândim, de exemplu, la Moise, la David și la apostolul Ioan. Ei au trăit în epoci diferite și în contexte diferite. Spre finalul vieții, ei le-au dat celor tineri sfaturi înțelepte. Fiecare dintre acești slujitori în vârstă fideli a evidențiat cât de importantă este ascultarea de Dumnezeu. Indiferent că suntem tineri sau în vârstă, putem trage foloase din analizarea sfaturilor lor. (Rom. 15:4; 2 Tim. 3:16) w24.11 8 ¶1, 2

În zilele lui Noe, Iehova le-a interzis oamenilor să consume sânge. (Gen. 9:3, 4) Apoi, Iehova a inclus această poruncă și în Legea mozaică. Oricine consuma sânge urma să fie „nimicit din poporul său”. (Lev. 7:27) Isus a susținut Legea. (Mat. 5:17-19) Prin urmare, este de neconceput ca el să fi îndemnat o mulțime de iudei să consume literalmente carnea sa și sângele său. Isus folosea un limbaj figurat, așa cum procedase și într-o ocazie anterioară, când i se adresase unei femei samaritene. El i-a zis: „Apa pe care i-o voi da va deveni în el un izvor de apă care țâșnește ca să dea viață veșnică”. (Ioan 4:7, 14) Isus nu sugera că samariteana ar fi trăit veșnic dacă pur și simplu ar fi băut o apă propriu-zisă. În mod asemănător, Isus nu dorea să spună că acele mulțimi adunate urmau să trăiască veșnic dacă ar fi consumat literalmente carnea și sângele lui. w24.12 9 ¶4-6

Soții creștini trebuie să fie vigilenți și să nu adopte o mentalitate greșită cu privire la femei. De ce? Un motiv este acela că, deseori, gândurile se transformă în fapte. Apostolul Pavel i-a avertizat pe creștinii unși din Roma: „Nu vă mai lăsați modelați de acest sistem”. (Rom. 12:1, 2) Când a scris aceste cuvinte, congregația din Roma exista de câțiva ani. Cu toate acestea, din cuvintele lui Pavel reiese că unii membri ai congregației continuau să fie influențați de obiceiurile și de mentalitatea societății de atunci. Acesta este motivul pentru care el i-a îndemnat să-și schimbe modul de gândire și comportamentul. Sfatul său li se aplică și soților creștini din prezent. Din nefericire, unii dintre ei s-au lăsat influențați de mentalitatea lumii, ajungând chiar să-și trateze soțiile în mod abuziv. w25.01 9 ¶4

Bătrânii de congregație sunt foarte ocupați. Ei sunt evanghelizatori. (2 Tim. 4:5) Prin urmare, sunt în fruntea predicării, organizează lucrarea în teritoriul congregației și, nu în ultimul rând, ne instruiesc să predicăm și să predăm în mod eficient. Ei sunt și judecători, rol pe care îl îndeplinesc cu îndurare și imparțialitate. Când un colaborator păcătuiește grav, bătrânii fac eforturi pentru a-l ajuta să-și restabilească relația cu Iehova. Totodată, sunt atenți să păstreze congregația curată. (1 Cor. 5:12, 13; Gal. 6:1) Totuși, ei sunt cunoscuți în primul rând ca păstori. (1 Pet. 5:1-3) Bătrânii țin cuvântări biblice bine pregătite, depun eforturi pentru a-i cunoaște cât mai bine pe toți frații din congregație și fac vizite de păstorire. În plus, unii bătrâni participă la construirea și întreținerea sălilor Regatului, ajută la organizarea congreselor și fac parte din comitete de legătură cu spitalele și din grupuri de vizitare a pacienților. Toate aceste activități și multe altele presupun un efort susținut din partea lor. w24.10 20 ¶9

În Biblie, termenul „a elibera” înseamnă „a pune în libertate”, sau „a achita”, în urma plătirii unei răscumpărări. Apostolul Petru a exprimat această idee astfel: „Știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost eliberați [lit. „ați fost răscumpărați”] din modul vostru de viață zadarnic, moștenit de la strămoșii voștri, ci cu un sânge prețios, ca al unui miel fără defect și fără pată, cu sângele lui Cristos”. (1 Pet. 1:18, 19; n.s.) Datorită jertfei de răscumpărare, putem fi eliberați de sub stăpânirea opresivă a păcatului și a morții. (Rom. 5:21) Este firesc deci să ne simțim profund îndatorați față de Iehova și Isus pentru că au făcut posibilă eliberarea noastră prin intermediul sângelui prețios, sau al vieții, lui Isus. w25.02 5 ¶15, 16

Cum putem evita tentațiile și păcatul? Să analizăm câteva idei pe care le putem învăța de la tânărul menționat în Proverbele, capitolul 7. El a comis imoralitate cu o femeie depravată. Versetul 22 arată că tânărul s-a dus după ea „deodată”. Însă, din versetele anterioare, înțelegem că el a făcut câțiva pași care, treptat, l-au condus la păcat. Care sunt acești pași? În primul rând, el a trecut seara „pe la colțul străzii” acelei femei imorale. Apoi, a mers pe drumul care ducea spre casa ei. (Prov. 7:8, 9) Apoi, când a văzut-o, nu s-a întors. Mai mult, i-a acceptat sărutările și a ascultat-o în timp ce i-a vorbit despre jertfele de comuniune pe care le-a adus, probabil în încercarea de a-l face să creadă că era o persoană bună. (Prov. 7:13, 14, 21) Dacă ar fi evitat pericolele care l-au condus la păcat, nu ar mai fi fost expus tentațiilor și nu ar mai fi păcătuit. w24.07 16 ¶8, 9; 19 ¶19

Iehova nu tolerează păcatele grave în poporul său. El nu consideră că cei care păcătuiesc și nu se căiesc ar trebui să fie acceptați cu „îndurare” în mijlocul închinătorilor săi fideli. Iehova este îndurător, dar nu și permisiv. El nu își coboară standardele. (Iuda 4) De fapt, dacă ar proceda astfel, nu ar fi deloc îndurător deoarece i-ar pune în pericol pe toți cei din congregație. (Prov. 13:20; 1 Cor. 15:33) Cu toate acestea, învățăm că Iehova vrea ca niciun om să nu fie distrus. El vrea să-i salveze pe oameni ori de câte ori este posibil. Dumnezeu le arată îndurare celor care se căiesc sincer și vor să-și restabilească relația de prietenie cu el. (Ezec. 33:11; 2 Pet. 3:9) Astfel, când bărbatul din Corint s-a căit și a renunțat la modul său de viață greșit, Iehova l-a folosit pe apostolul Pavel pentru a arăta congregației că bărbatul trebuia iertat și primit înapoi în mijlocul lor. w24.08 17 ¶7; 18, 19 ¶14, 15

În ilustrarea despre oi și capre, Isus descrie judecata pe care o vor primi oamenii care au avut ocazia de a-i susține pe frații săi unși. (Mat. 25:31-46) Această judecată va fi pronunțată în timpul ‘necazului celui mare’, chiar înainte de izbucnirea Armaghedonului. (Mat. 24:21) Așa cum un păstor separă oile de capre, tot așa Isus îi va separa pe cei care îi susțin cu loialitate pe continuatorii săi unși de cei care nu o fac. Prin profețiile consemnate în paginile ei, Biblia ne dă asigurarea că Isus, Judecătorul numit de Iehova, va judeca cu dreptate. (Is. 11:3, 4) El observă cu atenție conduita, atitudinea și vorbirea oamenilor, inclusiv modul în care aceștia îi tratează pe frații săi unși. (Mat. 12:36, 37) Isus va ști cine i-a ajutat pe frații săi unși și a susținut lucrarea lor. Una dintre cele mai importante modalități prin care cei asemănători oilor îi ajută pe frații lui Cristos este aceea de a-i susține în lucrarea de predicare. w24.09 20, 21 ¶3, 4

Textul de astăzi ne îndeamnă să verificăm dacă ceea ce credem se bazează pe Biblie. De exemplu, să ne gândim la un tânăr care se îndoiește că ar avea vreo valoare în ochii lui Dumnezeu. Ar trebui să considere în mod automat acest gând ca fiind adevărat? Nicidecum. El trebuie ‘să verifice toate lucrurile’ căutând să înțeleagă care sunt gândurile lui Iehova în această privință. Când citim Cuvântul lui Dumnezeu, îl „auzim” pe Iehova vorbindu-ne. Însă, pentru a înțelege cum privește Iehova o chestiune care ne frământă, sunt necesare eforturi. Trebuie să găsim și să studiem pasaje din Biblie care au legătură cu subiectul ce ne preocupă. Putem face cercetări apelând la instrumentele de studiu puse la dispoziție de organizația lui Iehova. (Prov. 2:3-6) Este important să îl rugăm pe Iehova să ne îndrume în timpul studiului și să ne ajute să descoperim gândurile sale. Apoi, putem căuta principii biblice și informații concrete care ne pot ajuta în situația noastră. w24.10 25 ¶4, 5

Iehova nu va binecuvânta niciodată eforturile unei persoane motivate de mândrie sau de ambiție egoistă. (1 Cor. 10:24, 33; 13:4) Chiar și cei mai apropiați prieteni ai lui Isus și-au dorit privilegii având o motivație greșită. De exemplu, Iacov și Ioan, doi dintre apostolii săi, i-au cerut la un moment dat lui Isus o poziție privilegiată în Regatul său. Isus nu i-a lăudat pentru dorința lor ambițioasă. Din contră, le-a spus celor 12 apostoli: „Oricine vrea să fie mare printre voi trebuie să fie slujitorul vostru și oricine vrea să fie primul printre voi trebuie să fie sclavul tuturor”. (Mar. 10:35-37, 43, 44) Așadar, frații care doresc să devină slujitori auxiliari având o motivație corectă, adică aceea de a le sluji altora, vor fi o binecuvântare pentru congregație. (1 Tes. 2:8) w24.11 15, 16 ¶7, 8

Când avem de luat decizii, iubirea ne determină să căutăm „folosul . . . altuia” și să fim modești. (1 Cor. 10:23, 24, 32; 1 Tim. 2:9, 10) În acest fel vom lua decizii care reflectă iubire și respect pentru alții. Dacă trebuie să iei o decizie importantă, gândește-te ce anume presupune implementarea ei. Isus ne-a învățat ‘să calculăm cheltuiala’. (Luca 14:28) Prin urmare, gândește-te la timpul, la resursele materiale și la eforturile pe care va trebui să le investești. În unele cazuri, te-ai putea consulta cu membrii familiei pentru a stabili ce va fi necesar să facă fiecare pentru a susține decizia. De ce este util acest gen de planificare? Deoarece ai putea constata că trebuie să faci unele modificări în ce privește decizia ta sau că o altă opțiune este mai practică. Iar dacă îi implici și pe membrii familiei și ești receptiv la ideile lor, ei vor fi mai dispuși să colaboreze cu tine pentru ca decizia să poată fi aplicată cu succes. w25.01 18, 19 ¶14, 15

Isaia ne explică de ce avem toate motivele ‘să exultăm și să ne bucurăm’ în paradisul nostru spiritual. Acest paradis simbolic a fost creat de Iehova. (Is. 65:18, 19) Nu este de mirare că el dorește să-i ajutăm pe oameni să iasă din organizațiile corupte din punct de vedere spiritual ale acestei lumi și să-i aducem în minunatul nostru paradis spiritual. Entuziasmul pe care îl simțim ne motivează să le vorbim și altora despre binecuvântările pe care le aduce cu sine cunoașterea adevărului. (Ier. 31:12) De asemenea, speranța pe care o avem ca locuitori ai paradisului spiritual ne umple de recunoștință și entuziasm. Biblia ne promite că vom construi case și vom locui în ele, că vom sădi vii și le vom mânca rodul. Nu vom trudi în zadar, deoarece vom fi binecuvântați de Iehova. El ne promite că vom trăi în siguranță, vom simți satisfacție și vom avea un scop minunat în viață. Iehova va cunoaște necesitățile slujitorilor săi și va satisface „dorința a tot ce are viață”. (Is. 65:20-24; Ps. 145:16) w24.04 22, 23 ¶11, 12

Arătăm că Iehova este Stânca noastră când ne încredem pe deplin în el. Suntem convinși că, dacă vom asculta de el chiar și în cele mai dificile momente din viața noastră, vom avea foloase. (Is. 48:17, 18) De fiecare dată când vedem cum ne susține Iehova, încrederea pe care o avem în el crește. Astfel, vom fi mai pregătiți pentru încercările pe care numai Iehova ne poate ajuta să le înfruntăm. Asemenea unei stânci masive, Iehova este ferm și stabil. Personalitatea și scopul său sunt neschimbătoare. (Mal. 3:6) În fața răzvrătirii lui Adam și a Evei, Iehova nu și-a schimbat scopul. După cum a spus și apostolul Pavel, Iehova „nu se poate renega pe sine”. (2 Tim. 2:13) Aceasta înseamnă că, indiferent ce se întâmplă sau cum acționează alții, Iehova nu-și va schimba niciodată calitățile, scopul sau normele. Avem încredere deplină în Dumnezeul nostru statornic și privim spre el știind că este singurul care ne poate salva și ne poate ajuta să facem față perioadelor dificile prin care am putea trece. (Ps. 62:6, 7) w24.06 27, 28 ¶7, 8

Cum poți stabili dacă te vei căsători sau nu cu persoana cu care ești în perioada de curtare? Este esențial să vă cunoașteți bine. Probabil că ai aflat deja unele lucruri despre ea înainte de a începe curtarea. Însă acum ai ocazia să cunoști „persoana ascunsă a inimii”. Aceasta presupune printre altele să afli mai multe despre spiritualitatea, personalitatea și modul ei de gândire. După un timp, vei putea răspunde la întrebări precum: „Va fi un partener bun de căsătorie pentru mine? (Prov. 31:26, 27, 30; Ef. 5:33; 1 Tim. 5:8) Ne vom putea satisface unul altuia necesitățile afective? Putem trece fiecare peste defectele celuilalt? (Rom. 3:23)”. Nu uita: Compatibilitatea nu depinde de măsura în care vă asemănați, ci, în mare parte, de măsura în care reușiți să vă adaptați la diferențele dintre voi. w24.05 27 ¶5

Regele David a păcătuit grav. Însă, când a fost mustrat de profetul Natan, David s-a căit plin de umilință. (Ps. 51:3, 4, 17, antet) Și regele Ezechia a păcătuit împotriva lui Iehova. (2 Cron. 32:25) Totuși, la fel ca David, Ezechia a dat dovadă de umilință și s-a căit. (2 Cron. 32:26) În final, Iehova l-a considerat un rege fidel care „a făcut ce este drept”. (2 Regi 18:3) Aceste exemple arată cât de important este să ne căim de păcate și să ne străduim din răsputeri să nu le repetăm. Dar dacă bătrânii de congregație ne sfătuiesc cu privire la o greșeală, poate chiar o greșeală aparent minoră? Nu trebuie să ne simțim respinși de Iehova sau de bătrâni. Chiar și regii buni din Israel au trebuit să fie sfătuiți și corectați. (Evr. 12:6) Așadar, când suntem corectați, ar trebui: 1) să răspundem cu umilință, 2) să facem schimbările care se impun și 3) să continuăm să-i slujim lui Iehova cu toată inima. Dacă ne vom căi, Iehova ne va ierta. (2 Cor. 7:9, 11) w24.07 21 ¶8, 9; 22 ¶11

O persoană care a păcătuit este înlăturată din congregație dacă refuză ajutorul pe care bătrânii i-l oferă de repetate ori în încercarea de a o duce la căință. (2 Regi 17:12-15) Acțiunile sale dovedesc că a ales să nu se conformeze normelor lui Iehova. (Deut. 30:19, 20) Se va face un anunț prin care congregația este informată că ea nu mai este Martoră a lui Iehova. Scopul acestui anunț nu este acela de a-l umili pe cel care a păcătuit. Mai degrabă, este acela de a ajuta congregația să urmeze îndemnul biblic ‘de a nu mai avea legături’ cu acea persoană, ‘nici măcar de a nu mânca’ cu ea. (1 Cor. 5:9-11) La baza acestei îndrumări stau motive întemeiate. Apostolul Pavel a scris: „Puțină plămădeală face să dospească tot aluatul”. (1 Cor. 5:6) Cei care au păcătuit și nu se căiesc pot submina hotărârea creștinilor fideli de a trăi la înălțimea normelor lui Iehova. (Prov. 13:20; 1 Cor. 15:33) w24.08 27 ¶3, 4

Deși nu le putem da literalmente altora putere, sau energie, ne putem folosi puterea pentru a-i ajuta. De exemplu, am putea face unele comisioane sau treburi gospodărești pentru un frate în vârstă sau bolnav. Ne-am putea oferi să ajutăm la curățenia și întreținerea sălii Regatului. E important să nu uităm că și cuvintele au putere. Cunoști un frate sau o soră care ar putea fi încurajat de laudele tale sincere? Te poți gândi la un colaborator care are nevoie de mângâiere? De ce nu ai lua inițiativa pentru a-i încuraja pe acești frați? I-ai putea vizita, le-ai putea da un telefon sau le-ai putea trimite o scrisoare, un e-mail sau un mesaj. Nu te gândi că trebuie să zici ceva ieșit din comun. Câteva cuvinte spuse din inimă ar putea fi exact ceea ce are nevoie fratele tău pentru a rămâne fidel încă o zi sau pentru a avea o atitudine mai pozitivă. (Prov. 12:25; Ef. 4:29) w24.09 28 ¶8-10

Dacă ai experiență ca slujitor auxiliar, probabil că întrunești deja multe dintre cerințele necesare unui bătrân de congregație. Ți-ar plăcea să îndeplinești această „lucrare bună”? Ce presupune, printre altele, activitatea unui bătrân? El este în fruntea lucrării de predicare, lucrează din greu pentru a păstori și a preda și întărește congregația prin cuvinte și prin propriul exemplu. Pe bună dreptate, Biblia îi numește pe bătrânii care lucrează din greu „oameni ca daruri”. (Ef. 4:8) Cum te poți califica pentru a sluji ca bătrân de congregație? Un frate nu se califică pentru numirea de bătrân doar în baza unor aptitudini, așa cum se califică cineva pentru un loc de muncă. În general, pentru a obține un loc de muncă laic, e necesar să ai competențele de bază pe care le caută angajatorul. În schimb, dacă vrei să primești numirea de bătrân, nu este suficient să ai abilități bune de predare și predicare. Trebuie să întrunești cerințele biblice pentru bătrâni menționate în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9. w24.11 20 ¶1-3