Iunie

Jertfa de răscumpărare a lui Cristos ne aduce foloase încă din prezent. De exemplu, în baza răscumpărării, Iehova ne iartă păcatele. El nu este obligat să o facă, însă dorește acest lucru. (Ps. 103:3, 10-13) Unii s-ar putea simți nedemni de iertarea lui Iehova. În realitate însă, cu toții suntem nedemni. Apostolul Pavel a înțeles că ‘nu era demn să fie numit apostol’, totuși a adăugat: „Prin bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt”. (1 Cor. 15:9, 10) Iehova ne acordă iertare când ne căim de păcatele noastre. De ce? Nu datorită meritelor pe care le avem, ci datorită iubirii sale. Ce putem face dacă suntem copleșiți de gândul că nu merităm iertarea lui Iehova? Să ne amintim că Iehova a oferit răscumpărarea pentru oameni care păcătuiesc și se căiesc, nu pentru oameni fără păcat. (Luca 5:32; 1 Tim. 1:15) w25.01 26, 27 ¶3, 4

Nu putem controla cuvintele și acțiunile altora, dar putem controla reacția pe care o avem la ele. Iar de cele mai multe ori, iertarea este cea mai bună reacție. De ce? Deoarece îl iubim pe Iehova și vrem să fim iertători, așa cum ne cere el. Când nu renunțăm la sentimentele de mânie și nu iertăm, probabil că vom acționa în mod necugetat și vom suferi pe plan fizic. (Prov. 14:17, 29, 30) Când renunțăm la resentimente, ne protejăm inima de efectele nocive ale amărăciunii. În plus, ne facem nouă înșine un dar: posibilitatea de a merge înainte și de a ne bucura din nou de viață. Însă cum îți poți depăși sentimentele rănite? O modalitate este aceea de a-ți da timp pentru a te vindeca. După ce a primit îngrijire de specialitate, o persoană care a suferit un traumatism grav are nevoie de timp pentru a se vindeca. Așa stau lucrurile și din punct de vedere emoțional. Înainte de a putea ierta pe cineva din toată inima, avem nevoie de timp pentru a ne vindeca. (Ecl. 3:3; 1 Pet. 1:22) Cere-i lui Iehova în rugăciune să te ajute să ierți. w25.02 16, 17 ¶8-11

Unele dintre învățăturile creștine elementare se referă la căință, credința în Dumnezeu, botez și înviere. (Evr. 6:1, 2) Ele reprezintă fundamentul creștinismului. Acesta este și motivul pentru care Petru a ales să le menționeze când s-a adresat mulțimii adunate în Ierusalim cu ocazia Penticostei. (Fap. 2:32-35, 38) Cei care doresc să devină discipoli ai lui Cristos trebuie să accepte aceste adevăruri. De exemplu, Pavel a spus că cei care resping învățătura învierii resping întreaga credință creștină. (1 Cor. 15:12-14) Însă, pentru a deveni creștini maturi, nu trebuie să fim mulțumiți doar cu învățăturile de bază ale adevărului. Spre deosebire de învățăturile de bază, hrana spirituală solidă include nu numai legile, ci și principiile lui Iehova. Acestea ne ajută să înțelegem modul său de gândire. Pentru ca această hrană să ne aducă foloase, trebuie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu, să medităm la el și să aplicăm ce învățăm. Astfel, vom reuși să luăm decizii care să-i fie plăcute lui Iehova. w24.04 4, 5 ¶12, 13

Dumnezeu i-a amintit lui Iona că niniviții nu știau „nici măcar să deosebească binele de rău”. (Iona 1:1, 2; 3:10; 4:9-11) Ulterior, Isus s-a folosit de acest exemplu pentru a-i învăța pe oameni despre dreptatea și îndurarea lui Iehova. Ce va reprezenta „judecata” la care „se vor scula” niniviții? Isus a spus că în viitor va exista „o înviere a judecății”. (Ioan 5:29) Această înviere va avea loc în timpul Domniei de O Mie de Ani, când ‘atât cei drepți, cât și cei nedrepți’ vor fi readuși la viață. (Fap. 24:15) Pentru cei nedrepți, va fi „o înviere a judecății”. Aceasta înseamnă că Iehova și Isus le vor observa și evalua comportamentul, precum și modul în care vor reacționa la instruirea divină. De exemplu, dacă un ninivit care va fi înviat va refuza să i se închine lui Iehova, judecata lui va însemna condamnare. (Is. 65:20) Însă, pentru toți cei ce vor alege să i se închine lui Dumnezeu, judecata va fi favorabilă. Ei vor avea perspectiva de a trăi pentru totdeauna. (Dan. 12:2) w24.05 5 ¶13, 14

Prin acțiunile sale, Isus a creat o imagine vie, perfectă a îndurării Tatălui său. (Ioan 14:9) Astfel, prin ceea ce a spus și a făcut, el a arătat că Tatăl său îndurător și plin de compasiune îi iubește pe oameni și vrea să-i ajute pe fiecare dintre ei să câștige lupta împotriva păcatului. Isus i-a ajutat pe oamenii păcătoși să dorească să-și schimbe conduita și să-l urmeze. (Luca 5:27, 28) Isus știa ce anume urma să i se întâmple. De mai multe ori, el le-a spus continuatorilor săi că va fi trădat și executat pe stâlp. (Mat. 17:22; 20:18, 19) Isus știa că jertfa sa va înlătura păcatul omenirii și a spus că, după moartea sa, va „atrage la [el] oameni de orice fel”. (Ioan 12:32) Oamenii păcătoși puteau să-i fie plăcuți lui Iehova dacă îl acceptau pe Isus drept Domn al lor și deveneau continuatorii săi. Astfel, ei aveau să fie, în cele din urmă, „eliberați din păcat”. (Rom. 6:14, 18, 22; Ioan 8:32) Prin urmare, Isus a fost dispus să înfrunte plin de curaj o moarte chinuitoare pentru a ne salva. (Ioan 10:17, 18) w24.08 5 ¶11, 12

Gândește-te acum ce sentimente ai avut când ai aflat adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. Printre altele, ai aflat că Tatăl tău ceresc te iubește, că dorește să faci parte din familia sa de închinători, că va pune capăt durerii și suferinței și că ai posibilitatea să-i revezi într-o lume nouă pe cei dragi care au murit. (Mar. 10:29, 30; Ioan 5:28, 29; Rom. 8:38, 39; Rev. 21:3, 4) Ce bucuros ai fost când ai aflat aceste adevăruri! (Luca 24:32) În timp, ai ajuns să iubești aceste învățături prețioase, de aceea ai dorit să li le împărtășești și altora. (Compară cu Ieremia 20:9.) Când iubirea pentru adevărul Bibliei prinde rădăcini în inima noastră, nu putem să nu vorbim despre el. (Luca 6:45) Împărtășim sentimentele discipolilor lui Isus din secolul I, care au spus: „Nu putem înceta să vorbim despre lucrurile pe care le-am văzut și le-am auzit”. (Fap. 4:20) Iubim adevărul atât de mult, încât dorim să li-l facem cunoscut cât mai multor oameni posibil. w24.05 15 ¶5; 16 ¶7

Noi predicăm deoarece îl iubim pe Tatăl nostru ceresc și vrem să-i ajutăm și pe alții să-l cunoască. Mulți dintre noi găsesc bucurie în lucrarea de predicare, însă, pentru alții, aceasta este o adevărată provocare. Probabil că unii sunt foarte timizi și le lipsește încrederea de sine. Alții nu se simt în largul lor când merg la casele oamenilor neinvitați. Unii se tem de reacțiile negative din teritoriu, iar alții au fost învățați să evite orice situație conflictuală. Acestor frați și surori le este greu să-i abordeze pe necunoscuți pentru a le împărtăși vestea bună. Ai și tu uneori astfel de sentimente din cauza cărora îți este greu să găsești bucurie în lucrarea de predicare? Dacă da, nu te descuraja. Lipsa ta de încredere ar putea fi, pur și simplu, un indiciu că ești o persoană umilă, căreia nu îi place să atragă atenția asupra ei și care nu dorește să se afle în mijlocul unor dispute. În plus, nimănui nu-i place să fie respins, mai ales când încearcă să facă ceva în folosul semenilor săi. Tatăl tău ceresc știe exact ce simți și dorește să-ți ofere ajutorul de care ai nevoie. (Is. 41:13) w24.04 14 ¶1, 2

Când citești din Biblie, nu-ți propune să faci toate schimbările odată! Mai degrabă, fixează-ți un număr rezonabil de obiective. Ai putea face o listă cu toate obiectivele pe care vrei să le atingi. Apoi, alege unu sau două aspecte la care vrei să lucrezi mai întâi, urmând ca mai târziu să te concentrezi la restul. Însă, acum, probabil că te întrebi cu care să începi. Ai putea începe cu un obiectiv pe care îți este mai ușor să-l atingi. Sau ai putea să te concentrezi la acel aspect la care ai de făcut cele mai multe îmbunătățiri. Odată ce ți-ai stabilit obiectivul, fă cercetări în publicații. Roagă-te lui Iehova pentru a-ți atinge obiectivul, cerându-i să-ți dea „atât dorința, cât și puterea de a acționa”. (Filip. 2:13) Apoi pune în practică ceea ce înveți. Dacă ți-ai atins într-o anumită măsură primul obiectiv, foarte probabil, vei fi motivat să lucrezi la următorul. De fapt, când faci îmbunătățiri în privința unui aspect al vieții de creștin sau a unei calități, ți-ar putea fi mai ușor să faci progrese și în alte domenii. w24.09 6 ¶13, 14

Probabil, ești tulburat deoarece în trecut acțiunile tale i-au rănit pe alții. Ce poți face în această situație? Fă tot posibilul să-ți repari greșeala și cere-ți iertare cu sinceritate. Roagă-l pe Iehova să-i ajute pe cei afectați de acțiunile tale. El vă poate ajuta atât pe tine, cât și pe ei să perseverați și să vă recăpătați pacea. Învață din greșelile pe care le-ai făcut și permite-i lui Iehova să te folosească așa cum dorește el. Să ne gândim la exemplul profetului Iona. În loc să călătorească spre Ninive, așa cum îi poruncise Dumnezeu, el a mers în direcția opusă. Iehova l-a disciplinat pe Iona, iar acesta a învățat din greșeala pe care a făcut-o. (Iona 1:1-4, 15-17; 2:7-10) A renunțat Iehova la Iona? Nu! Mai mult, i-a dat din nou ocazia de a merge la Ninive, iar de data aceasta Iona s-a supus cu promptitudine. Deși a regretat profund greșeala făcută, el nu a permis ca sentimentele pe care le avea să-l împiedice să accepte acea însărcinare de la Iehova. (Iona 3:1-3) w24.10 8, 9 ¶10, 11

Iehova nu doar ne anulează datoriile, sau păcatele, ci și le șterge complet. Când cineva anulează o datorie, ar putea tăia cu o linie suma datorată. Cu toate acestea, cifrele de sub acea linie sunt încă vizibile. Însă verbul „a șterge” din Faptele 3:19 creează o imagine diferită. Pentru a o înțelege, să ne amintim că, în timpurile biblice, cerneala era realizată dintr-un amestec de carbon, clei și apă. Aceasta putea fi ștearsă cu un burete umed. Așadar, când o datorie era ‘ștearsă’, ea dispărea complet. Urmele scrisului nu se mai puteau vedea cu ochiul liber. Consemnarea datoriei devenea inexistentă. Gândul că Iehova nu doar ne anulează păcatele, ci și le șterge cu desăvârșire ne mișcă inima! (Ps. 51:9) w25.02 10 ¶11

Când alții ne judecă greșit sau ne tratează în mod nedrept, nu trebuie să ne îndoim niciun moment că Iehova știe cum stau lucrurile în realitate și că el va corecta în cele din urmă situația. Această convingere ne va ajuta să suportăm tratamentul nedrept. Când lăsăm lucrurile în mâna lui Iehova, nu permitem ca mânia sau resentimentele să prindă rădăcini în inima noastră. În caz contrar, aceste emoții puternice ne-ar putea determina să reacționăm în mod exagerat, ne-ar putea răpi bucuria și ne-ar putea afecta prietenia cu Iehova. Evident, niciunul dintre noi nu poate urma în mod perfect exemplul lui Isus. Uneori, vom spune sau vom face lucruri pe care ulterior le vom regreta. (Iac. 3:2) De asemenea, unele nedreptăți ne pot lăsa răni emoționale și fizice adânci, greu de suportat. Dacă și tu te afli în această situație, fii sigur că Iehova știe prin ce treci. Iar Isus, care a fost și el tratat în mod nedrept, îți poate înțelege sentimentele. (Evr. 4:15, 16) Cât de bucuroși suntem că Iehova s-a îngrijit să avem sfaturi practice pe care ne putem baza când suferim o nedreptate! w24.11 6 ¶12, 13

Manifestarea credinței în Isus este o condiție necesară pentru a avea „viață veșnică”. (Ioan 3:16-18, 36; 17:3) Mulți dintre iudeii cu care vorbea Isus nu au acceptat învățătura sa referitoare la o nouă ‘lucrare a lui Dumnezeu’. Ei l-au întrebat: „Ce semn faci, ca să-l vedem și să te credem?”. (Ioan 6:30) În continuare, ei au spus că, pe timpul lui Moise, strămoșii lor primiseră mană, care putea fi asemănată cu pâinea. (Neem. 9:15; Ps. 78:24, 25) Este evident că iudeii erau încă preocupați să primească pâine propriu-zisă. Ei nici măcar nu l-au întrebat pe Isus la ce se referă când le-a vorbit în continuare despre „adevărata pâine din cer”, care, asemenea manei din cer, le dădea viață. (Ioan 6:32) Aceștia erau atât de preocupați de necesitățile lor fizice, încât au ignorat adevărurile spirituale pe care Isus încerca să li le împărtășească. w24.12 5, 6 ¶10, 11

Pe măsură ce copilul tău învață mai multe lucruri la orele de știință de la școală, el află că există legi care determină forma multor lucruri din natură. De exemplu, fiecare fulg de zăpadă se formează potrivit unor modele geometrice numite fractali. Structurile fractale se găsesc și în alte locuri din natură. Dar cine este autorul legilor care au generat aceste modele frumoase? Cine este în spatele ordinii și al proiectului atent pe care îl vedem în natură? Cu cât copilul tău va medita mai mult la aceste întrebări, cu atât e mai probabil să cultive o credință puternică în existența unui Creator. La un moment dat, îi vei putea pune următoarea întrebare: „Dacă Dumnezeu este Creatorul nostru, nu este logic să credem că El ne arată și ce trebuie să facem pentru a fi fericiți?”. Apoi, poți să-i explici că această îndrumare prețioasă se găsește în Biblie. w24.12 16 ¶8

Sub inspirație divină, apostolul Pavel le scrie corintenilor o scrisoare îndemnându-i să-l înlăture din congregație pe acel bărbat care nu se căise. (1 Cor. 5:13) Cum trebuiau să îl trateze membrii fideli ai congregației? Pavel le spune ‘să nu mai aibă legături’ cu el. La ce se referea Pavel? El arată că această poruncă presupunea, printre altele, ca ‘nici măcar să nu mănânce cu un astfel de om’. (1 Cor. 5:11) A sta la masă cu cineva poate deschide calea către o asociere mai strânsă cu acea persoană. Este clar, așadar, că Pavel îi îndemna pe corinteni să nu socializeze cu cel care păcătuise. Astfel, congregația avea să fie ocrotită de influența sa negativă. (1 Cor. 5:5-7) Mai mult, evitarea unor legături strânse cu acel bărbat l-ar fi putut ajuta să conștientizeze cât de mult se îndepărtase de normele lui Iehova, să simtă rușine pentru păcatul comis și, în final, să se căiască. w24.08 15 ¶4, 5

Dumnezeu a prevăzut ca israeliții să țină în fiecare an o sărbătoare specială, numită „Ziua Ispășirii”. Cu acea ocazie, marele preot aducea jertfe de animale ca să facă ispășire pentru păcatele poporului. Bineînțeles, jertfele de animale nu puteau face o ispășire completă deoarece animalele sunt inferioare omului. Dar, atât timp cât israeliții se căiau de păcate și ofereau jertfele cerute de Iehova, el era dispus să-i ierte. (Evr. 10:1-4) Jertfele din Ziua Ispășirii îi conștientizau pe israeliți de gravitatea stării lor păcătoase. Totuși, Iehova a avut în vedere instituirea unui aranjament permanent pentru iertarea păcatelor. El a dorit ca Fiul său ‘să se ofere ca jertfă o singură dată ca să poarte păcatele multora’. (Evr. 9:28) Isus ‘și-a dat viața ca răscumpărare pentru mulți’. (Mat. 20:28) w25.02 4 ¶9, 10

„Spiritul este înflăcărat, dar carnea este slabă.” (Mat. 26:41b) Prin aceste cuvinte, Isus a arătat că înțelege starea noastră imperfectă. Dar cuvintele lui conțin și un avertisment: să nu fim exagerat de încrezători în propriile forțe. Cu doar câteva ore înainte, discipolii își exprimaseră, siguri pe ei, dorința de a rămâne alături de Stăpânul lor. (Mat. 26:35) Fără îndoială, motivațiile lor erau bune. Însă nu își dădeau seama cât de repede puteau ceda în fața presiunilor. De aceea, Isus i-a avertizat prin cuvintele textului de astăzi. Din nefericire, discipolii nu au reușit să vegheze. Când Isus a fost arestat, ei nu au rămas alături de el, ci au cedat presiunilor și au fugit. Luați prin surprindere, discipolii au făcut exact ceea ce au spus că nu vor face niciodată – l-au abandonat pe Isus. (Mat. 26:56) w24.07 14 ¶1, 2

Adam și Eva nu au pierdut doar perspectiva vieții veșnice, ci și prietenia prețioasă cu Tatăl lor, Iehova. Inițial, primii doi oameni făceau parte din familia lui Dumnezeu. (Luca 3:38) Însă, după ce s-au răzvrătit împotriva lui Iehova, el nu le-a mai permis să facă parte din familia sa. Aceasta a avut loc înainte ca ei să aibă copii. (Gen. 3:23, 24; 4:1) Întrucât suntem urmașii lor, este necesar să ne împăcăm cu Iehova. (Rom. 5:10, 11) Cu alte cuvinte, trebuie să cultivăm o relație de prietenie cu el. Potrivit unei lucrări de referință, termenul grecesc redat prin „a împăca” poate însemna „a transforma un dușman într-un prieten”. Este uimitor că Iehova a luat inițiativa pentru a face posibilă împăcarea cu el. În ce fel? Ispășirea este aranjamentul prin care Iehova face posibilă o relație strânsă între el și oamenii păcătoși. Ea presupune a da un lucru în schimbul altuia, identic ca valoare. În felul acesta, ce s-a pierdut sau distrus poate fi recâștigat sau înlocuit. w25.02 3, 4 ¶7, 8

Apostolul Pavel a spus: „Pentru omul acesta este suficientă mustrarea dată de majoritatea dintre voi”. (2 Cor. 2:5-8) Cu alte cuvinte, în cazul bărbatului care avusese relații sexuale cu mama lui vitregă, disciplinarea își atinsese scopul. (1 Cor. 5:1) Care anume? Acela de a-l duce la căință. (Evr. 12:11) Prin urmare, Pavel i-a îndemnat pe corinteni ‘să-l ierte cu bunăvoință și să-l consoleze’ pe fratele care păcătuise și ‘să-l asigure de iubirea lor’. Să observăm că Pavel dorea ca membrii congregației să facă mai mult decât doar să-l primească înapoi în poporul lui Iehova. El voia ca frații să-l asigure prin cuvinte, atitudine și acțiuni că îl iertaseră cu adevărat și că îl iubeau. În felul acesta, ei demonstrau că erau bucuroși de întoarcerea lui în congregație. w24.08 15 ¶4; 16, 17 ¶6-8

Apostolul Pavel putea vorbi cu convingere despre ce trebuiau să facă creștinii ca să înfrunte persecuțiile. El le-a reamintit că, pentru a persevera, era vital să se bazeze nu pe propriile puteri, ci pe Iehova. Pavel a putut spune cu încredere: „Iehova este ajutorul meu; nu mă voi teme”. (Evr. 13:6) Unii dintre frații noștri trec chiar în prezent prin persecuții. Cum ne putem demonstra iubirea față de acești frați? Rugându-ne pentru ei și, în unele ocazii, oferindu-le ajutor practic. Totuși, Biblia spune clar că „toți cei care doresc să trăiască cu devoțiune sfântă în unitate cu Cristos Isus vor fi și ei persecutați”. (2 Tim. 3:12) De aceea, toți trebuie să ne pregătim pentru timpurile dificile care ne așteaptă. În ce fel? Păstrându-ne încrederea deplină în Iehova și fiind convinși că el ne va ajuta să suportăm orice încercare. La momentul fixat, el le va aduce „alinare” tuturor slujitorilor săi loiali. (2 Tes. 1:7, 8) w24.09 13 ¶17, 18

Ce i-a ajutat pe corinteni să se boteze? (2 Cor. 10:4, 5) Cuvântul lui Dumnezeu și spiritul Său puternic i-au ajutat să facă schimbări majore în viață. (Evr. 4:12) Corintenii care au acceptat vestea bună despre Cristos au putut să abandoneze practici precum beția, hoția și homosexualitatea. (1 Cor. 6:9-11) Deși unii corinteni au trebuit să renunțe la practici adânc înrădăcinate, ei nu au considerat că era prea greu să devină creștini. Dimpotrivă, au făcut mari eforturi pentru a merge pe calea îngustă care duce la viață veșnică. (Mat. 7:13, 14) Trebuie și tu să lupți pentru a învinge o practică greșită care te împiedică să te botezi? Dacă da, nu renunța niciodată la luptă! Imploră-l pe Iehova să-ți dea spiritul său sfânt pentru a te ajuta să reziști dorinței de a face ce este rău. w25.03 6 ¶15-17

Iehova promite că ne va da înțelepciune pentru a înțelege dacă o anumită decizie îi este plăcută. El le dă această calitate „tuturor cu generozitate și fără să reproșeze”. După ce i-ai cerut îndrumare lui Iehova în rugăciune, fii atent la răspunsul său. Să ilustrăm. Dacă te afli într-o zonă turistică și te-ai rătăcit, probabil că îi vei cere ajutorul unui localnic. Însă vei pleca mai departe înainte ca el să aibă ocazia să-ți răspundă? Evident că nu. Vei asculta cu multă atenție îndrumările pe care ți le dă. În mod asemănător, după ce i-ai cerut înțelepciune lui Iehova, străduiește-te să discerni răspunsul său identificând în Biblie legile și principiile care se aplică la situația ta. De exemplu, înainte de a decide dacă vei participa la o reuniune, ai putea analiza ce spune Biblia despre chefuri, tovărășii rele și necesitatea de a pune interesele Regatului mai presus de propriile preferințe. (Mat. 6:33; Rom. 13:13; 1 Cor. 15:33) w25.01 16 ¶6, 7

Isaia descrie în mod sugestiv contrastul izbitor care există între cei din paradisul spiritual și cei care se află în lumea lui Satan. Iehova le satisface închinătorilor săi cu generozitate necesitățile spirituale. El le oferă spiritul său sfânt, Cuvântul său scris și numeroase materiale bazate pe Biblie. Astfel, ei ‘mănâncă, beau și se bucură’. (Compară cu Revelația 22:17.) Situația celor din afara paradisului spiritual este cu totul diferită deoarece ei ‘suferă de foame, de sete și sunt făcuți de rușine’. Necesitățile lor spirituale nu sunt satisfăcute. (Am. 8:11) Iehova le dă cu generozitate slujitorilor săi tot ce au nevoie, inclusiv hrană spirituală. (Ioel 2:21-24) Primim această hrană prin intermediul Bibliei, al publicațiilor bazate pe Biblie, al site-ului nostru, al întrunirilor și al congreselor. Ne putem hrăni din punct de vedere spiritual în fiecare zi. Drept urmare, suntem sănătoși și înviorați. w24.04 21 ¶5, 6

Dacă dorești să începi o perioadă de curtare, ai putea să-ți exprimi această intenție purtând o discuție cu persoana respectivă fie într-un loc public, fie la telefon sau printr-un apel video. Exprimă-ți cu claritate intențiile. (1 Cor. 14:9) Dacă este necesar, lasă-i persoanei timp de gândire. (Prov. 15:28) Iar dacă persoana nu este interesată să înceapă o relație, respectă-i sentimentele. Cum ai putea reacționa dacă cineva îți spune că vrea să te cunoască mai bine? Probabil că persoana care te-a abordat a avut nevoie de curaj. Așadar, dă dovadă de bunătate și respect. Dacă ai nevoie de mai mult timp pentru a te gândi, comunică acest lucru. Însă încearcă să dai un răspuns cât mai repede posibil. (Prov. 13:12) Dacă răspunsul este negativ, formulează-l cu amabilitate și claritate. Dacă accepți să începi perioada de cunoaștere, discută deschis despre cum ai dori să decurgă ea. Așteptările pe care le ai de la perioada de curtare ar putea fi diferite de ale celuilalt. w24.05 23, 24 ¶12, 13

Probabil când era încă adolescent, David a vizitat tabăra armatei israelite. El a observat că soldații erau paralizați de frică din cauza lui Goliat, un filistean cu o statură neobișnuit de mare. Acesta sfida „linia de bătaie a Israelului”. (1 Sam. 17:10, 11) Soldații erau înspăimântați deoarece își concentrau atenția asupra acestui uriaș și a cuvintelor pe care le rostea pe câmpul de luptă. (1 Sam. 17:24, 25) Însă David privea lucrurile dintr-o perspectivă diferită. El a înțeles că, sfidând linia de bătaie a Israelului, Goliat sfida, de fapt, „linia de bătaie a Dumnezeului celui viu”. (1 Sam. 17:26) Prezența lui Iehova era vie în mintea lui David. El avea încredere că Dumnezeul care îl ajutase când era păstor îl va ajuta și în acea situație. Contând pe sprijinul lui Iehova, el l-a înfruntat pe Goliat și, bineînțeles, a câștigat. (1 Sam. 17:45-51) w24.06 21 ¶7

Să ne gândim cum ar fi fost viața noastră dacă nu i-am fi slujit lui Dumnezeu. Astfel, vom fi mai motivați să-i rămânem fideli și să spunem la fel ca psalmistul: „În ce mă privește, este spre binele meu să mă apropii de Dumnezeu”. (Ps. 73:28) Întrucât îi slujim „ca sclavi unui Dumnezeu viu și adevărat”, vom putea face față oricărei încercări. (1 Tes. 1:9) Dumnezeul nostru este o Persoană reală, care se îngrijește de slujitorii săi. El va fi mereu alături de noi, așa cum a fost alături de închinătorii săi din trecut. Și, în viitorul apropiat, când va izbucni cel mai mare necaz din toate timpurile, el își va sprijini slujitorii. Așadar, „să fim plini de curaj și să spunem: «Iehova este ajutorul meu; nu mă voi teme»”. (Evr. 13:5, 6) w24.06 25 ¶17, 18

Biblia menționează mai mult de 40 de bărbați care au domnit ca regi în Israel. Din ea aflăm că și regii buni au făcut lucruri rele. Despre David, un rege bun, Iehova a spus: „Slujitorul meu David . . . m-a urmat din toată inima, făcând numai ce este drept în ochii mei”. (1 Regi 14:8) Însă acest bărbat a comis imoralitate sexuală cu o femeie căsătorită și apoi a pus la cale un plan pentru ca soțul ei să fie ucis în luptă. (2 Sam. 11:4, 14, 15) În schimb, mulți regi infideli au făcut unele lucruri bune. Să analizăm exemplul lui Roboam. În ochii lui Iehova, „el a făcut ce este rău”. (2 Cron. 12:14) Totuși, Roboam a dat dovadă de ascultare când Dumnezeu i-a spus să nu lupte împotriva celor zece triburi ale Israelului și să le lase să-și aleagă un alt rege. De asemenea, a ocrotit poporul lui Dumnezeu fortificând multe orașe în regatul său. (1 Regi 12:21-24; 2 Cron. 11:5-12) Prin urmare, ne-am putea întreba: „Pe ce bază a stabilit Iehova că un anumit rege i-a fost fidel?”. Iehova a luat, probabil, în considerare starea inimii, căința și devotamentul față de închinarea adevărată. w24.07 20 ¶1-3

Ce se poate spune despre minorii botezați – creștini cu vârsta mai mică de 18 ani – care comit un păcat grav? Corpul de bătrâni va stabili ca doi bătrâni să se întâlnească cu minorul și cu părinții lui Martori. Bătrânii vor dori să afle ce măsuri au luat deja părinții pentru a-l ajuta pe copilul lor să se căiască. Dacă minorul are o atitudine bună, iar părinții îl ajută să ajungă la căință, cei doi bătrâni ar putea decide că eforturile părinților sunt suficiente și că nu este necesar să se formeze un comitet de bătrâni. În definitiv, Dumnezeu le-a încredințat părinților responsabilitatea de a-și corecta cu iubire copiii. (Deut. 6:6, 7; Prov. 6:20; 22:6; Ef. 6:2-4) Însă bătrânii îi vor aborda din când în când pe părinți pentru a se asigura că minorul primește ajutorul de care are nevoie. Dar dacă minorul botezat persistă în conduita lui greșită și nu se căiește? În acest caz, un comitet de bătrâni se va întâlni cu el împreună cu părinții lui Martori. w24.08 24 ¶18

Cu toții știm că generozitatea altora ne face să ne simțim bine. Însă, când noi suntem cei care dăruim, simțim o bucurie și mai mare. Modul în care Iehova ne-a creat, ne permite să deținem într-o anumită măsură controlul asupra propriei fericiri. Ne putem spori bucuria căutând mai multe modalități de a dărui. Nu este aceasta o caracteristică extraordinară a modului în care am fost creați? (Ps. 139:14) Scripturile arată că a dărui aduce fericire. Înțelegem, așadar, de ce Biblia îl numește pe Iehova ‘fericitul Dumnezeu’. (1 Tim. 1:11) El este cea mai generoasă Persoană din Univers și prima care a manifestat această calitate. Așa cum a afirmat apostolul Pavel, datorită lui „avem viață, ne mișcăm și existăm”. (Fap. 17:28) Incontestabil, Iehova este sursa ‘oricărui dar bun și a oricărui cadou perfect’. (Iac. 1:17) Probabil că fiecare dintre noi dorim să simțim într-o măsură mai mare fericirea de a dărui. Putem face acest lucru imitând exemplul de generozitate al lui Iehova. (Ef. 5:1) w24.09 26 ¶1-4

După ce analizează cerințele pentru bătrâni, unii slujitori auxiliari ar putea considera că nu le vor întruni niciodată. Dar amintește-ți că nici Iehova, nici organizația sa nu așteaptă de la tine să manifești aceste calități în mod perfect. (1 Pet. 2:21) În plus, spiritul puternic al lui Iehova te va ajuta să îndeplinești aceste cerințe. (Filip. 2:13) Dacă există o anumită calitate pe care vrei să o cultivi, cere-i ajutor lui Iehova. Fă cercetări și întreabă un bătrân de congregație ce îmbunătățiri ai putea face. Te îndemnăm să-ți fixezi obiectivul de a le sluji într-o măsură și mai mare fraților tăi. Roagă-l pe Iehova să te instruiască și să te modeleze, astfel încât să fii și mai util în serviciul său. (Is. 64:8) Cu siguranță, Iehova va binecuvânta din plin eforturile pe care le faci ca să slujești ca bătrân! w24.11 24, 25 ¶17, 18

Niciunul dintre noi nu ar trebui să considere că merită să primească îndurarea lui Iehova, chiar dacă a petrecut mulți ani în serviciul său. Bineînțeles, Iehova apreciază loialitatea pe care am arătat-o de-a lungul timpului. Însă el l-a dat pe Fiul său pentru noi ca dar, nu ca plată pentru serviciul pe care i-l aducem. Dacă am afirma că am câștigat îndurarea lui sau că avem dreptul să fim iertați, am spune, de fapt, că Isus a murit în zadar. (Compară cu Galateni 2:21.) Apostolul Pavel știa că nu putea să câștige favoarea lui Dumnezeu. Atunci, de ce a muncit din greu în serviciul lui Iehova? Nu pentru a se dovedi merituos, ci pentru a-și manifesta aprecierea față de bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu. (Ef. 3:7) Asemenea apostolului Pavel, și noi continuăm să slujim cu zel, însă nu pentru a câștiga îndurarea lui Iehova, ci pentru a ne arăta aprecierea față de aceasta. w25.01 27 ¶5, 6