Mai

După eliberarea lor din Egipt, Iehova a numit preoți care să slujească la tabernacol. De asemenea, le-a încredințat și leviților unele responsabilități la cortul sfânt. Se îngrijea Iehova într-o măsură mai mare de cei care slujeau la tabernacol sau care locuiau în apropierea acestuia decât de ceilalți? Nicidecum, deoarece Iehova este imparțial. Fiecare israelit din tabără se bucura în egală măsură de prietenia lui Iehova. De exemplu, Iehova a dorit ca întreaga națiune să poată vedea stâlpul de nor și stâlpul de foc de deasupra tabernacolului. (Ex. 40:38) Când norul se ridica de deasupra cortului, toți israeliții, chiar și cei care locuiau la marginea taberei, departe de tabernacol, îl puteau vedea. Prin urmare, își adunau lucrurile, își demontau corturile și plecau odată cu restul poporului. (Num. 9:15-23) La fel stau lucrurile și în prezent. Indiferent unde locuim pe pământ, avem parte de grija și ocrotirea iubitoare a lui Iehova. w24.06 4 ¶10-12

Viața lui David era în pericol deoarece fiul său Absalom era hotărât să-i uzurpe tronul. (2 Sam. 15:12, 13) David trebuia să părăsească Ierusalimul fără întârziere! În timp ce slujitorii săi plecau, David și-a dat seama că avea nevoie de cineva care să rămână în oraș și să-l informeze cu privire la planurile lui Absalom. Prin urmare, i-a ales pe Țadoc și pe alți preoți și i-a trimis înapoi, în oraș. (2 Sam. 15:27-29) Însă ei trebuiau să fie foarte precauți. David s-a gândit la un plan în care aveau să fie implicați Țadoc și Hușai, care îi erau prieteni loiali. (2 Sam. 15:32-37) Urmând acest plan, Hușai a câștigat încrederea lui Absalom și a sugerat o strategie militară care avea să-i dea lui David timp să pregătească un atac. Apoi, Hușai le-a transmis lui Țadoc și lui Abiatar strategia pe care avea s-o urmeze Absalom. (2 Sam. 17:8-16) Astfel, cei doi i-au putut transmite mai departe mesajul lui David și au contribuit în mod decisiv la salvarea vieții lui David. (2 Sam. 17:21, 22) w24.07 4, 5 ¶9, 10

Unii slujitori ai lui Iehova încearcă sentimente profunde de vinovăție din cauza unor acțiuni din trecut – dinainte de a deveni Martori sau chiar de după botez. Însă este important să ne amintim că Iehova a oferit răscumpărarea deoarece ne iubește profund. Fără îndoială, el dorește să acceptăm cadoul său. Iehova ne asigură că, după ce ‘am îndreptat lucrurile’ între noi și el, el ne iartă pe deplin păcatele. Îi suntem foarte recunoscători lui Iehova pentru această dovadă de iubire! Deși uită păcatele pe care le-am făcut, el nu va uita niciodată faptele noastre bune. (Ps. 103:9, 12; Evr. 6:10) Dacă ești chinuit de remușcări din cauza unor greșeli din trecut, străduiește-te să te concentrezi asupra prezentului și asupra viitorului. Deși nu poți schimba trecutul, îl poți onora pe Iehova în prezent și poți privi cu încredere spre viața minunată pe care o vei avea în viitor. w24.10 8 ¶8, 9

Uneori, când citești din Biblie și cauți modalități de a aplica ceea ce ai citit, ai putea să te simți copleșit. Să analizăm următoarea situație ipotetică: În pasajul pe care îl citești astăzi, găsești îndemnul de a nu face favoritisme. (Iac. 2:1-8) Realizezi că ai putea face unele îmbunătățiri în felul în care îi tratezi pe alții. Așadar, decizi să faci unele schimbări. Însă mâine citești un pasaj care scoate în evidență cât de important este să îți controlezi vorbirea. (Iac. 3:1-12) Îți dai seama că, uneori, și vorbirea ta a fost negativă într-o anumită măsură. Prin urmare, îți propui ca, de acum încolo, să fii pozitiv și încurajator. A treia zi, în timp ce citești din Biblie, găsești avertismentul de a nu te împrieteni cu persoane care nu-i slujesc lui Iehova. (Iac. 4:4-12) Și de data aceasta, constați că ai putea fi mai selectiv când alegi modul în care te destinzi. Probabil că în a patra zi te simți deja copleșit de toate lucrurile pe care trebuie să le schimbi. Dar nu te descuraja. Amintește-ți că îmbrăcarea ‘noii personalități’ este un proces continuu. w24.09 5, 6 ¶11, 12

Isus știa că ceea ce conta cel mai mult era modul în care Iehova vedea lucrurile. De asemenea, Isus avea încredere că Tatăl său urma să rezolve orice nedreptate la momentul potrivit. Îl putem imita pe Isus controlându-ne vorbirea când suntem supuși unui tratament nedrept. Unele nedreptăți sunt minore, de aceea, putem pur și simplu să le trecem cu vederea. În anumite situații, am putea alege să nu spunem nimic pentru a nu înrăutăți lucrurile. (Ecl. 3:7; Iac. 1:19, 20) Alteori însă, ar putea fi necesar să vorbim, de exemplu, atunci când observăm că cineva este tratat în mod nedrept sau când trebuie să apărăm adevărul. (Fap. 6:1, 2) Dacă alegem să vorbim, trebuie să facem tot posibilul să ne exprimăm cu calm și cu respect. O altă modalitate de a-l imita pe Isus este aceea de a ne lăsa „în grija Celui care judecă drept”. (1 Pet. 2:23) w24.11 5, 6 ¶10-12

Căința manifestată de cineva care a păcătuit este un motiv de mare bucurie! (Luca 15:7) Cui îi revine meritul? Bătrânilor? Să ne amintim ce a spus apostolul Pavel despre cei care au păcătuit: „S-ar putea ca Dumnezeu să le dea [căință]”. (2 Tim. 2:25) Așadar, meritul pentru o astfel de schimbare în gândire și în atitudine nu îi revine unui om, ci lui Iehova, care îl ajută pe acel creștin să facă o schimbare vitală. Pavel menționează în continuare câteva rezultate pozitive pe care le aduce cu sine căința: îl duce pe cel care a păcătuit la o cunoaștere mai exactă a adevărului, îl ajută să-și vină în fire și îl scapă din cursa lui Satan. (2 Tim. 2:26) Când o persoană care a păcătuit se căiește, comitetul va stabili ca acesteia să i se facă vizite de păstorire. Astfel, persoana va primi în continuare ajutorul de care are nevoie pentru a lupta împotriva curselor lui Satan și pentru ‘a face cărări drepte pentru picioarele ei’. (Evr. 12:12, 13) w24.08 23 ¶14, 15

Oamenii pe care Isus i-a hrănit cu o anumită ocazie erau interesați de satisfacerea propriilor necesități fizice și dorințe. De ce putem spune acest lucru? A doua zi, mulțimea a văzut că Isus și apostolii săi plecaseră. De aceea, oamenii s-au urcat în niște bărci care veniseră din Tiberiada și s-au dus la Capernaum ca să-l caute pe Isus. (Ioan 6:22-24) Au fost acei oameni motivați, în principal, de dorința de a auzi mai multe lucruri despre Regat? Nu. Ei erau preocupați de necesitățile lor fizice, dorind ca Isus să le dea din nou pâine. De unde știm acest lucru? Să observăm ce s-a întâmplat când mulțimea l-a găsit pe Isus lângă Capernaum. Isus a afirmat deschis că ei îl căutau doar ca să primească hrană fizică. El le-a spus că ‘au mâncat din pâini și s-au săturat’ cu „hrana care piere”. De aceea, i-a îndemnat să lucreze pentru „hrana . . . care duce la viață veșnică”. (Ioan 6:26, 27) Această hrană avea să le fie oferită de Tatăl său prin intermediul lui. w24.12 5 ¶8, 9

Dragă frate, pentru a fi un învățător mai eficient, asigură-te că te bazezi pe Cuvântul lui Dumnezeu când predai în public și oferi sfaturi în particular. Fii un cercetător sârguincios al Bibliei și al publicațiilor noastre. (Prov. 15:28) Când studiezi, fii deosebit de atent la modul în care sunt aplicate versetele biblice. Iar când predai, străduiește-te să le sensibilizezi inima celor din auditoriu. Pentru a-ți îmbunătăți abilitățile de predare, întreabă-i pe bătrânii cu experiență ce îmbunătățiri ai putea să faci și, apoi, aplică sugestiile. (1 Tim. 5:17) De asemenea, bătrânii trebuie să fie capabili să îi încurajeze pe cei din congregație. Uneori însă, trebuie să le dea sfaturi sau chiar să-i mustre. Indiferent de situație, ei trebuie să dea dovadă de bunătate. Dacă vei fi amabil și iubitor și te vei baza pe Cuvântul lui Dumnezeu când predai, vei fi eficient deoarece astfel îl vei imita pe Marele Învățător, Isus. (Mat. 11:28-30; 2 Tim. 2:24) w24.11 24 ¶16

Noi îl putem glorifica pe Iehova prin ceea ce spunem despre el. Poporul lui Iehova este îndemnat ‘să-i cânte lui Iehova’, ‘să-i laude numele’, ‘să proclame vestea bună a salvării sale’ și ‘să vestească gloria sa printre națiuni’. (Ps. 96:1-3) Toate acestea sunt modalități prin care îl putem glorifica pe Tatăl nostru ceresc. (Fap. 4:29) Noi îl putem glorifica pe Iehova și cu lucrurile noastre de valoare. Adevărații închinători ai lui Iehova l-au onorat dintotdeauna pe Creatorul lor în acest fel. (Prov. 3:9) De exemplu, israeliții au susținut din punct de vedere material construirea și întreținerea templului. (2 Regi 12:4, 5; 1 Cron. 29:3-9) Iar unii dintre discipolii lui Cristos ‘le-au slujit’ lui și apostolilor săi „cu bunurile lor”. (Luca 8:1-3) De asemenea, unii creștini din secolul I le-au trimis ajutoare fraților lor aflați în nevoie. (Fap. 11:27-29) În prezent, și noi îl putem glorifica pe Iehova făcând donații. w25.01 4 ¶8; 5 ¶11

Ce l-a ajutat pe Corneliu să se boteze? Biblia spune că el „se temea de Dumnezeu împreună cu toată casa lui”. În plus, îi adresa mereu implorări lui Dumnezeu. (Fap. 10:2) Când Petru i-a predicat vestea bună, el și familia lui au crezut în Cristos și s-au botezat fără întârziere. (Fap. 10:47, 48) Cu siguranță, Corneliu a fost dispus să facă toate schimbările necesare pentru a i se putea închina lui Iehova împreună cu familia sa. (Ios. 24:15; Fap. 10:24, 33) Corneliu nu a permis ca poziția pe care o avea să-l împiedice să devină creștin. Te afli și tu în această situație? Trebuie să faci schimbări majore în viață pentru a te boteza? Dacă da, nu te îndoi nicio clipă că Iehova va fi Ajutorul tău. El îți va binecuvânta hotărârea de a-i sluji în armonie cu principiile biblice. w25.03 5 ¶12, 13

Dacă auzi afirmații denigratoare la adresa organizației sau a fraților cu răspundere, amintește-ți cum i-au tratat dușmanii lui Dumnezeu pe Isus și pe discipolii săi din secolul I. Slujitorii lui Iehova din prezent sunt persecutați și calomniați, așa cum a fost prezis în Biblie. (Mat. 5:11, 12) Informațiile false nu ne vor induce în eroare, cu condiția să recunoaștem sursa lor și să luăm imediat măsuri. Ce putem face? Trebuie să respingem istorisirile neadevărate. Apostolul Pavel ne-a spus cum să acționăm când auzim informații false. El i-a scris lui Timotei ‘să respingă istorisirile neadevărate care dezonorează ce este sfânt’ și ‘să le poruncească unora să nu le dea atenție’. (1 Tim. 1:3, 4) Și noi respingem afirmațiile false deoarece înțelegem că provin dintr-o sursă periculoasă. În același timp, acordăm atenție doar „cuvintelor sănătoase” ale adevărului. (2 Tim. 1:13) w24.04 11 ¶16; 13 ¶17

Să rămânem uniți cu cei care îi sunt loiali lui Iehova. Dumnezeu dorește să-i aducem închinare în unitate cu frații noștri. Vom rămâne uniți atât timp cât stăm strâns atașați de adevăr. Toți cei care se abat de la adevăr creează dezbinare în congregație, de aceea, Dumnezeu ne avertizează ‘să-i evităm’. În caz contrar, ei ne-ar putea face și pe noi să ne îndepărtăm de adevăr. (Rom. 16:17) Dacă vom recunoaște adevărul și îl vom respecta cu loialitate, vom fi în siguranță din punct de vedere spiritual și ne vom păstra credința puternică. (Ef. 4:15, 16) Astfel, vom putea identifica propaganda lui Satan și învățăturile sale false, iar, în timpul marelui necaz, vom rămâne aproape de Iehova, care ne va purta de grijă. Așadar, să ținem ferm la adevăr, iar „Dumnezeul păcii” va fi cu noi! (Filip. 4:8, 9) w24.07 13 ¶16, 17

Isus le-a acordat o atenție specială oamenilor care se simțeau împovărați de păcat și i-a invitat să devină continuatorii săi. El știa că păcatul era rădăcina suferinței oamenilor. De aceea, a dorit să-i ajute în special pe cei care erau cunoscuți ca păcătoși. Apelând la o imagine sugestivă, el a spus: „Nu oamenii sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii”. Și a adăugat: „N-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”. (Mat. 9:12, 13) Isus a acționat conform propriilor cuvinte. Plin de bunătate, i-a iertat păcatele unei femei care îi spălase picioarele cu lacrimile ei. (Luca 7:37-50) De asemenea, i-a împărtășit adevăruri vitale unei samaritene, deși știa că ducea o viață imorală. (Ioan 4:7, 17-19, 25, 26) Dumnezeu chiar i-a dat lui Isus capacitatea de a anula rezultatul final al păcatului – moartea. Cum anume? Isus a înviat oameni de orice fel – bărbați și femei, copii și adulți. (Mat. 11:5) w24.08 4 ¶9, 10

Cum își va glorifica Iehova numele în viitorul apropiat? Prin intermediul hotărârilor sale judecătorești. În curând, el va executa judecata asupra Babilonului cel Mare deoarece acesta a adus oprobriu asupra numelui său sfânt. (Rev. 17:5, 16; 19:1, 2) Este posibil ca unii dintre cei ce vor asista la distrugerea Babilonului cel Mare să ni se alăture în închinarea adevărată. Iar, la Armaghedon, Iehova va șterge din existență întregul sistem al lui Satan, distrugându-i pe toți cei ce i se împotrivesc și îi blasfemiază numele. Însă el îi va salva pe toți cei ce îl iubesc, i se supun și se simt onorați să-i aducă glorie. (Mar. 8:38; 2 Tes. 1:6-10) Până la sfârșitul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos, Iehova își va fi sfințit numele în mod deplin. (Rev. 20:7-10) Atunci, „pământul va fi plin de cunoștința gloriei lui Iehova, așa cum fundul mării este acoperit de ape”. (Hab. 2:14) Cât de emoționant va fi să trăim timpul când toți oamenii de pe pământ îi vor da lui Iehova gloria care se cuvine numelui său! w25.01 7 ¶15, 16

Ce îi putea ajuta pe creștinii evrei să persevereze în pofida încercărilor? Apostolul Pavel știa cât de important era ca ei să aibă o perspectivă corectă asupra situațiilor prin care treceau. De aceea, le-a explicat că Dumnezeu putea permite unele încercări ca parte a procesului de instruire a unui creștin. Această instruire îi putea ajuta să cultive sau să își rafineze calități creștine importante. Concentrându-se la rezultatul încercărilor, creștinii evrei puteau persevera mai ușor. (Evr. 12:11) Pavel i-a îndemnat pe creștinii evrei să înfrunte încercările cu mai multă hotărâre. De ce era Pavel în măsură să le ofere sfaturi în această privință? Fiind un fost persecutor al creștinilor, el știa ce tratament urmau să suporte aceștia. Pe de altă parte, știa și ce înseamnă să fii persecutat. În fond, după ce a devenit creștin, el a suportat mai multe forme de persecuție. (2 Cor. 11:23-25) w24.09 12, 13 ¶16, 17

Lucrarea de predicare devine tot mai urgentă cu fiecare zi ce trece. De ce? Deoarece timpul rămas acestui sistem vechi se scurge cu repeziciune. Să ne gândim ce a prezis Isus în Marcu 13:10 cu privire la lucrarea de predicare desfășurată în zilele din urmă. Potrivit relatării paralele din Matei, Isus a prezis că vestea bună va fi predicată pe tot pământul locuit înainte de a veni „sfârșitul”. (Mat. 24:14) Isus se referea la încheierea definitivă a sistemului rău al lui Satan. Iehova a stabilit deja în calendarul său „ziua și ora” când vor avea loc evenimentele care vor culmina cu sfârșitul lumii rele în care trăim. (Mat. 24:36; Fap. 1:7) Fiecare zi ce trece ne aduce mai aproape de acel moment. (Rom. 13:11) În timpul care a mai rămas, este important să continuăm să predicăm. Cu privire la lucrarea de predicare, ar trebui să ne punem următoarea întrebare: De ce predicăm vestea bună? Simplu spus, deoarece suntem motivați de iubire. Activitatea noastră reflectă iubirea pe care o avem pentru vestea bună, pentru oameni și, mai presus de toate, pentru Iehova și numele său. w24.05 14, 15 ¶2, 3

Părinți, îndemnați-vă copilul să reflecteze la natură. În timp ce mergeți printr-o zonă rurală sau lucrați în grădină, îndreptați-i copilului vostru atenția spre modelele uimitoare care se repetă în natură. De ce? Aceste modele sunt o dovadă a unei inteligențe superioare și a unui proiect înțelept. De exemplu, modelele spiralate au fost studiate ani la rând de oamenii de știință. Biofizicianul Nicola Fameli arată că, atunci când numărăm spiralele întâlnite în natură, descoperim o serie de numere. Acestea alcătuiesc ceea ce se cheamă „șirul lui Fibonacci”. Modelele spiralate pot fi observate deseori în natură, de exemplu, în forma unor galaxii, în modelul cochiliilor de nautil, în dispunerea frunzelor unor plante și în modelul pălăriei florii-soarelui. w24.12 16 ¶7

Moise, David și Ioan au trăit în epoci și în contexte diferite de ale noastre. Însă avem multe lucruri în comun cu ei. Ei i-au slujit adevăratului Dumnezeu, așa cum facem și noi. Asemenea lor, noi ne rugăm lui Iehova, ne bazăm pe el și apelăm la îndrumarea sa. Și, la fel ca acești bărbați din vechime, suntem convinși că Iehova îi binecuvântează cu generozitate pe cei care ascultă de el. Așadar, să urmăm sfaturile acestor slujitori în vârstă respectând poruncile lui Iehova. Doar așa ne vom bucura cu adevărat de succes în tot ceea ce facem. Vom avea parte de viață „mult timp”, da, pentru totdeauna! Și vom simți bucuria de a-i fi plăcuți iubitorului nostru Tată ceresc, care ne va răsplăti nespus mai mult decât ne-am putea imagina. (Ef. 3:20) w24.11 13 ¶20, 21

În congregația din secolul I, unii frați au fost numiți slujitori auxiliari. (1 Tim. 3:8) Se pare că ei erau „cei care îi ajută pe alții”, menționați de apostolul Pavel în 1 Corinteni 12:28. Slujitorii auxiliari se ocupau, din câte se pare, de diverse sarcini în congregație, pentru ca bătrânii să se poată concentra asupra predării și păstoririi. De exemplu, probabil că slujitorii auxiliari ajutau la copierea Scripturilor sau la achiziționarea materialelor necesare pentru copiere. Ce activități utile desfășoară în prezent slujitorii auxiliari în congregație? (1 Pet. 4:10) Ei ar putea fi numiți să se ocupe de evidențele contabile ale congregației sau de teritorii, să comande literatură și să le-o pună la dispoziție fraților, să lucreze cu echipamentele audio-video, să fie oameni de ordine sau să ajute la întreținerea sălii Regatului. Toate aceste activități sunt necesare deoarece contribuie la buna funcționare a congregației. (1 Cor. 14:40) w24.10 19 ¶4, 5

Indiferent că trecem prin încercări mari sau mici, este important să ne aducem aminte că Iehova este viu și că este alături de noi. În definitiv, Dumnezeu este Atotputernic și ne poate da și nouă puterea de care avem nevoie pentru a persevera. Așadar, avem toate motivele să înfruntăm necazurile plini de încredere. Când simțim sprijinul lui Iehova în încercări mici, suntem mai siguri că va interveni în favoarea noastră și în timpul unor încercări mari. Să analizăm două întâmplări din viața regelui David, care i-au consolidat încrederea în Iehova. În tinerețe, când era păstor, un urs și un leu au venit și au luat câte o oaie din turma tatălui său. În ambele situații, David a salvat curajos oaia din ghearele lor. Totuși, nu și-a atribuit vreun merit pentru aceste fapte de curaj. El i-a acordat creditul lui Iehova. (1 Sam. 17:34-37) Reflectând la aceste experiențe, David a fost și mai sigur că „Dumnezeul cel viu” avea să-i dea putere și în alte situații. w24.06 21 ¶5, 6

Să presupunem că ești invitat la o reuniune. Vei accepta invitația? Dacă nu cunoști persoana care a organizat evenimentul și nici în ce constă acesta, va trebui să afli aceste detalii punând întrebări, cum ar fi: „Unde și când se va ține reuniunea? Câte persoane vor participa? Cine o va supraveghea? Cine sunt invitații? Ce activități se vor desfășura? Se vor consuma băuturi alcoolice?”. Răspunsurile la aceste întrebări te vor ajuta să iei o decizie înțeleaptă. După ce ai obținut cât mai multe informații, străduiește-te să vezi situația în ansamblu. De exemplu, ce vei face dacă afli că la acea reuniune vor participa persoane care nu au niciun respect pentru principiile biblice sau că se vor consuma băuturi alcoolice fără să existe o supraveghere corespunzătoare? Există riscul ca acea reuniune să scape de sub control? (1 Pet. 4:3) După ce vezi imaginea de ansamblu, îți va fi mai ușor să iei o decizie înțeleaptă. w25.01 15 ¶4, 5

Iehova folosește imagini sugestive pentru a ne ajuta să înțelegem cum șterge păcatele celor ce se căiesc prin intermediul răscumpărării. În trecut, stacojiul și carminul erau pigmenți foarte puternici. Aceștia erau extrem de dificil de scos de pe o pânză. Totuși, prin intermediul acestor imagini descriptive, Iehova ne asigură că păcatele noastre vor fi atât de bine curățate, încât nu se va mai vedea nicio urmă. Păcatele sunt asemănate și cu „datoriile”. (Mat. 6:12; Luca 11:4) Așadar, de fiecare dată când păcătuim împotriva lui Iehova, e ca și cum ne afundăm în datorii. Datoria pe care o avem la el este uriașă. Însă, când Iehova ne iartă, este ca și cum ne anulează datoria pe care, în caz contrar, ar trebui să o plătim. Iehova nu ne cere să plătim pentru păcatele pe care ni le-a iertat. Această metaforă evocă în mod extraordinar sentimentul de eliberare pe care îl simțim când Iehova ne iartă! w25.02 9, 10 ¶9, 10

Pe măsură ce îmbătrânesc, părinții ar putea avea nevoie de ajutor practic, iar copiii sunt, de regulă, bucuroși să li-l ofere. (1 Tim. 5:4) Totuși, părinții creștini știu că cea mai mare bucurie nu este aceea de a-și crește copiii pentru a obține un ajutor financiar, ci aceea de a-i ajuta să devină slujitori ai lui Iehova. (3 Ioan 4) În timp ce îți îndrumi copiii pentru a se putea întreține singuri în viață, arată-le prin propriul exemplu că este esențial să se încreadă în Iehova. Învață-i încă de mici cât de important este să muncim din greu. (Prov. 29:21; Ef. 4:28) Pe măsură ce cresc, ajută-i să fie sârguincioși la școală. Este important ca părinții creștini să facă cercetări pentru a găsi principii biblice care să-i ajute pe copii să ia decizii înțelepte cu privire la instruire. Astfel, copiii vor fi pregătiți să se întrețină singuri și să se implice din plin în activități spirituale. w25.03 30, 31 ¶15, 16

În cartea biblică Isaia, capitolul 65, Iehova a descris condițiile de care se vor bucura cei care vor trăi în paradisul spiritual. Împlinirea inițială a acestei profeții a avut loc în anul 537 î.e.n. Atunci, evreii care se căiseră au fost eliberați din exilul babilonian și s-au întors în țara lor natală. Iehova și-a binecuvântat poporul și l-a ajutat să redea Ierusalimului frumusețea lui de odinioară, iar templului, locul pe care îl merita în închinarea curată. (Is. 51:11; Zah. 8:3) A doua împlinire a profeției lui Isaia a început în anul 1919, când slujitorii lui Iehova din epoca modernă au fost eliberați din captivitatea Babilonului cel Mare. Atunci, a venit în existență un paradis spiritual, care s-a extins pe întregul pământ. Au fost formate multe congregații, iar slujitorii lui Iehova au arătat, prin conduita pe care o aveau, că spiritul sfânt acționa asupra lor. Bărbați și femei care avuseseră tendințe violente, agresive, au îmbrăcat „noua personalitate, care a fost creată după voința lui Dumnezeu”. w24.04 20, 21 ¶3, 4

În unele țări se obișnuiește ca părinții sau alți adulți să aleagă un partener de căsătorie pentru un membru al familiei. În alte țări, familia sau prietenii găsesc un partener potențial de căsătorie pentru o persoană celibatară și aranjează ca cei doi să se întâlnească pentru a vedea dacă sunt compatibili. Dacă ești în situația de a aranja o căsătorie sau o curtare, ține cont de preferințele și necesitățile celor doi. În cazul în care consideri că o persoană ar putea fi un bun partener de căsătorie pentru o rudă sau un prieten, încearcă să afli cât mai multe detalii despre personalitatea și calitățile ei și, mai presus de toate, despre spiritualitatea ei. O relație strânsă cu Iehova este mult mai importantă decât banii, instruirea sau statutul social. Totuși, ai în vedere că decizia finală de a se căsători sau nu le aparține celor doi. w24.05 23 ¶11

O modalitate de a ajuta un cuplu aflat în perioada de cunoaștere este aceea de a fi atenți la ceea ce spunem. Uneori, este necesar să ne reținem să vorbim. (Prov. 12:18) De exemplu, am putea fi nerăbdători să le spunem altora că un cuplu a început perioada de curtare, însă probabil că cei doi ar dori ca ceilalți să afle de la ei. Ar fi nepotrivit să bârfim un cuplu care se curtează sau să criticăm deciziile care îi privesc doar pe ei. (Prov. 20:19; Rom. 14:10; 1 Tes. 4:11) Mai mult, nu ar trebui să facem comentarii sau să punem întrebări care să sugereze că cei doi ar trebui să se căsătorească sau că se vor căsători. Dar cum ar trebui să procedăm dacă un cuplu decide să pună capăt perioadei de cunoaștere? Nu ar trebui să punem întrebări indiscrete și nici să-l considerăm vinovat pe unul dintre ei. (1 Pet. 4:15) O despărțire nu înseamnă neapărat un eșec. În cele mai multe cazuri, înseamnă, pur și simplu, că perioada de curtare și-a atins scopul, adică i-a ajutat pe cei doi să ia o decizie bună. Totuși, în urma acestei decizii, ei s-ar putea simți dezamăgiți și singuri. De aceea, să ne gândim cum le-am putea fi alături. w24.05 31 ¶15, 16

Uneori, un membru al familiei sau un prieten drag îl părăsește pe Iehova. Puține încercări ne pot produce mai multă durere. (Ps. 78:40) Cu cât suntem mai apropiați de acea persoană, cu atât situația este mai greu de suportat. Treci și tu printr-o astfel de experiență dureroasă? Dacă da, exemplul de loialitate al lui Țadoc te-ar putea încuraja. Loialitatea lui Țadoc a fost pusă la încercare când Abiatar, prietenul său apropiat, a devenit infidel. În timp ce David era pe patul de moarte, fiul său Adonia a încercat să devină rege, deși Iehova îi promisese tronul lui Solomon. (1 Cron. 22:9, 10) În aceste împrejurări, Abiatar a trecut de partea lui Adonia. (1 Regi 1:5-8) Astfel, Abiatar s-a dovedit neloial nu numai față de David și de Țadoc, ci și față de Iehova. Țadoc și Abiatar colaboraseră strâns ca preoți zeci de ani. (2 Sam. 8:17; 15:29; 19:11-14) w24.07 6 ¶14, 15

Putem fi siguri că avem doar de câștigat dacă rămânem vigilenți și ne împotrivim tentațiilor. Fericirea pe care o simțim când respectăm normele lui Iehova nu se compară cu „plăcerea trecătoare a păcatului”. (Evr. 11:25; Ps. 19:8) În definitiv, suntem proiectați să trăim potrivit normelor lui Iehova. (Gen. 1:27) Acest mod de viață ne aduce o conștiință curată, iar, în viitor, viață veșnică. (1 Tim. 6:12; 2 Tim. 1:3; Iuda 20, 21) Este adevărat, „carnea este slabă”, dar nu suntem singuri în această luptă. (Mat. 26:41) Iehova este gata să ne dea puterea de care avem nevoie. (2 Cor. 4:7) Să remarcăm, totuși, că Iehova ne dă puterea care depășește normalul. Însă folosirea puterii pe care o avem în mod normal este responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Această putere reprezintă eforturile pe care le facem zilnic pentru a ne împotrivi tentațiilor. Dacă ne vom face partea, putem fi siguri că Iehova ne va răspunde la rugăciunile în care îi cerem mai multă putere. (1 Cor. 10:13) Să nu avem nicio îndoială că, ajutați de Iehova, vom putea rămâne vigilenți și ne vom putea împotrivi tentațiilor. w24.07 19 ¶19-21

Apostolul Pavel i-a scris cuvintele textului de astăzi lui Timotei, un bătrân ca și el, pentru a-i spune cum să procedeze în cazul ‘celor care practică păcatul’. Ce semnificație au cuvintele lui Pavel? Prin expresia „în văzul tuturor”, Pavel nu se referă neapărat la întreaga congregație. Mai degrabă, el îi are în vedere pe acei frați, puțini la număr, care ar putea cunoaște deja conduita celui care a păcătuit. Ei ar putea fi martori oculari sau persoane cărora li s-a destăinuit acel creștin. Bătrânii îi vor informa în mod discret pe aceștia că situația a fost tratată de bătrâni și că cel care a păcătuit a fost corectat. În unele cazuri, păcatul este cunoscut sau, foarte probabil, va deveni cunoscut de întreaga congregație. Într-o astfel de situație, expresia „în văzul tuturor” se referă la toată congregația. Așadar, un bătrân va face un anunț pentru a informa congregația că persoana care a păcătuit a fost mustrată. De ce? Pavel explică în continuare: „Ca avertisment pentru ceilalți”, astfel încât să nu păcătuiască și ei. w24.08 23, 24 ¶16, 17

Trebuie să ne păstrăm ocupați în serviciul lui Iehova până la sfârșitul acestui sistem. Cei unși trebuie să rămână vigilenți pentru a fi luați de Isus la cer, unde își vor primi răsplata. (Mat. 24:40) Cu câtă nerăbdare așteaptă ei să i se alăture lui Isus în cer! După Armaghedon, când va avea loc nunta Mielului, ei vor fi mireasa lui Isus. (2 Tes. 2:1) Deși judecata lui Iehova se apropie cu repeziciune, nu avem niciun motiv de teamă! Dacă îi vom rămâne fideli, Tatăl nostru ceresc ne va da „puterea care depășește normalul”, astfel încât ‘să reușim să stăm în picioare înaintea Fiului Omului’. (2 Cor. 4:7; Luca 21:36) Indiferent că avem speranță cerească sau pământească, îi vom fi plăcuți Tatălui nostru dacă vom da ascultare avertismentelor din ilustrările lui Isus. Grație bunătății nemeritate a lui Iehova, numele noastre se vor găsi în cartea vieții. (Dan. 12:1; Rev. 3:5) w24.09 25 ¶19, 20

Putem găsi pace interioară cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu. Să medităm la valoarea lucrurilor pe care le avem – inclusiv la comorile din cer – și să ne gândim prin comparație că singura răsplată a celor care nu-i slujesc lui Iehova este ceea ce poate oferi această lume. Probabil că ei își pun încrederea deplină în realizările pe care le pot avea în acest sistem pentru că nu au nicio speranță cu privire la viitor. Nouă însă, Iehova ne promite binecuvântări care depășesc orice imaginație. (Ps. 145:16) De asemenea, ne-am putea întreba: „Pot ști cu adevărat cum ar fi arătat viața mea în prezent dacă aș fi luat alte decizii?”. Un lucru este sigur: Cei ce iau decizii motivați de iubirea pentru Dumnezeu și pentru semeni nu vor duce lipsă de nimic bun. w24.10 27 ¶12, 13