Aprilie

Pentru a obține viață veșnică trebuie să manifestăm credință în jertfa de răscumpărare oferită de Isus. (Ef. 1:7) Este adevărat, cei pe care Isus i-a numit „alte oi” nu se împărtășesc și nu trebuie să se împărtășească din pâine și din vin la Comemorarea anuală a morții lui Isus. (Ioan 10:16) Cu toate acestea, ei beneficiază de pe urma cărnii și a sângelui lui Isus Cristos. Însă trebuie să manifeste credință în valoarea jertfei sale de răscumpărare. (Ioan 6:53) Pe de altă parte, cei care se împărtășesc arată că au fost aduși în noul legământ, având perspectiva de a guverna în Regatul ceresc. Prin urmare, indiferent că facem parte dintre cei unși sau dintre alte oi, este vital să manifestăm credință pentru a obține viață veșnică. w24.12 13 ¶14, 16

În timpul Cinei Domnului, Isus le-a dat apostolilor săi pâinea nedospită și le-a spus că aceasta reprezenta corpul lui. Apoi le-a dat vinul și le-a spus că reprezenta „sângele legământului”. (Mar. 14:22-25; Luca 22:20; 1 Cor. 11:24) Noul legământ este încheiat cu ‘casa Israelului’ spiritual, cei care vor domni împreună cu Isus „în Regatul lui Dumnezeu”. (Evr. 8:6, 10; 9:15) În timpul Cinei Domnului, Isus s-a concentrat asupra ‘turmei mici’. Din acest grup au făcut mai întâi parte cei 11 apostoli fideli, care erau prezenți cu el în acea cameră. Ei sunt cei care vor primi un loc în cer, alături de Isus. w24.12 11 ¶9, 10

Isus a fost trădat, arestat, insultat, calomniat, condamnat și chiar torturat. Soldații l-au dus la locul execuției și l-au țintuit pe un stâlp. În timp ce Isus suferea acest supliciu fără să facă compromis, Cineva suferea și mai mult. Era Tatăl său, Iehova Dumnezeu. El și-a reținut puterea infinită și a decis să nu intervină. Ce l-a determinat să procedeze astfel? Simplu spus, iubirea. Jertfa lui Isus este dovada supremă a iubirii pe care Iehova o are față de tine. Pentru a te elibera din păcat și moarte, el a fost dispus să sacrifice ce avea mai scump, îndurând o suferință cumplită, greu de imaginat. (1 Ioan 4:9, 10) El este alături de fiecare dintre noi în lupta împotriva păcatului și dorește să ieșim victorioși! w24.08 6 ¶13, 14

Putem înțelege mai bine cât de mult ne iubește Iehova dacă ne gândim la prețul pe care a trebuit să-l plătească pentru a oferi răscumpărarea. Satan susține că niciun slujitor al lui Dumnezeu nu-i va rămâne loial dacă va trebui să treacă prin încercări. Pentru a dezminți această acuzație, Iehova a permis ca Isus să sufere înainte de a muri. (Iov 2:1-5) Iehova a privit din cer cum Isus a fost batjocorit de conducători religioși plini de ură, biciuit cu cruzime de soldați și țintuit pe un stâlp. Apoi, el a privit cum Fiul său mult iubit a murit în chinuri. (Mat. 27:28-31, 39) Iehova putea opri suferința lui Isus în orice moment. (Mat. 27:42, 43) Însă, dacă Iehova ar fi intervenit, prețul de răscumpărare nu ar fi fost plătit, iar noi nu am fi avut nicio speranță. Prin urmare, Iehova a permis ca Fiul său să îndure chinuri de nedescris până și-a dat ultima suflare. w25.01 22 ¶7

Este 16 nisan 33 e.n. Discipolii lui Isus sunt copleșiți de tristețe și împietriți de teamă. Doi dintre ei pleacă din Ierusalim și se îndreaptă spre Emaus. Pe drum, un necunoscut se apropie de ei și li se alătură. Discipolii îi povestesc dezamăgiți ce s-a întâmplat cu Isus. După aceea, bărbatul începe o discuție care le va schimba viața pentru totdeauna. „Începând de la Moise și de la toți Profeții”, el le explică de ce a trebuit ca Mesia să sufere și să moară. Când cei trei călători ajung la Emaus, străinul dezvăluie cine este de fapt: Isus, care înviase. (Luca 24:13-35) Pe parcursul celor 40 de zile pe care le-a petrecut pe pământ după învierea sa, Isus li s-a arătat discipolilor de mai multe ori. În acea perioadă, tristețea și teama lor s-au transformat în sentimente de bucurie și încredere autentice. De asemenea, ei au devenit o armată neînfricată de predicatori ai Regatului. w24.10 12 ¶1-3

Maturizarea fizică este un proces automat, care se desfășoară în timp. Însă maturizarea spirituală nu are loc automat. De exemplu, membrii congregației din Corint acceptaseră vestea bună, se botezaseră, primiseră spiritul sfânt și învățaseră multe lucruri de la apostolul Pavel. (Fap. 18:8-11) Totuși, deși trecuseră câțiva ani de la botezul lor, mulți dintre ei erau imaturi. (1 Cor. 3:2) Pentru a atinge maturitatea creștină, trebuie mai întâi să ne dorim acest lucru. Cei cărora ‘le place să fie fără experiență’ preferă să rămână asemenea unor copii. (Prov. 1:22) Ei nu progresează din punct de vedere spiritual. Nu am dori să fim asemenea unui adult care depinde încă de părinți în luarea deciziilor. Dimpotrivă, dorim să ne asumăm responsabilitatea pentru propriul progres spiritual. Dacă nu ai atins încă maturitatea creștină, roagă-l pe Iehova să-ți dea „atât dorința, cât și puterea de a acționa”. (Filip. 2:13) w24.04 4 ¶9, 10

Ce sentimente are Iehova cu privire la judecarea oamenilor? Plin de bunătate, El ne dezvăluie răspunsul la această întrebare. (Ezec. 33:11) Iehova nu se grăbește să-i distrugă definitiv pe cei răi. Câtă mângâiere ne aduce acest adevăr! El este profund îndurător și manifestă această calitate ori de câte ori este posibil. Însă ce știm despre cei care nu vor fi înviați? Biblia ne oferă doar câteva exemple de astfel de persoane. Isus a arătat că Iuda Iscariot nu va fi înviat. (Mar. 14:21; vezi și Ioan 17:12 și nota de studiu.) Iuda li s-a opus lui Iehova și Fiului său în mod deliberat, deși știa că ceea ce făcea era greșit. (Vezi Marcu 3:29 și notele de studiu.) Isus a spus că printre cei ce nu aveau să învie erau și unii dintre conducătorii religioși care i s-au împotrivit. (Mat. 23:33; vezi Ioan 19:11 și nota de studiu, „omul”.) Iar apostolul Pavel a arătat că nici apostații care nu se căiesc nu vor fi înviați. (Evr. 6:4-8; 10:29) w24.05 4 ¶10, 11

Dacă rămânem aproape de Iehova, niciun rău cauzat de Satan nu ne va afecta pentru totdeauna. (1 Ioan 3:8) În lumea nouă, Iehova va continua să-și ocrotească prietenii loiali de orice pericol spiritual. În plus, el va pune capăt morții. (Rev. 21:4) Este o adevărată onoare să fim oaspeți în cortul lui Iehova, adică să ne bucurăm de o relație de prietenie cu el. (Ezec. 37:27) Dar ce conduită ar trebui să avem dacă dorim să fim în continuare oaspeții săi? Să ne gândim. Dacă ești invitat la cineva, probabil că ai vrea să știi care sunt regulile casei. În mod asemănător, dorim să știm ce așteaptă Iehova de la cei care vor să rămână în cortul său. Iubirea pentru Iehova ne determină să facem tot ce putem „pentru a-i plăcea pe deplin”. (Col. 1:10) Este important să nu uităm niciodată cine este Iehova și să cultivăm în permanență un sentiment de venerație față de el. Un astfel de respect ne ajută să evităm orice acțiune care l-ar ofensa. Fără îndoială, cu toții dorim ‘să umblăm modest cu Dumnezeul nostru’. (Mica 6:8) w24.06 4 ¶8, 9

Iehova i-a cerut lui Avraam să-și ofere propriul fiu, pe Isaac, ca jertfă. Cu siguranță, pentru Avraam, acesta a fost cel mai greu lucru imaginabil. Totuși, el a fost gata să facă ce i s-a cerut. Însă Dumnezeu l-a oprit în ultimul moment. Din această relatare, oamenii credinței puteau desprinde un adevăr fundamental: Iehova îi iubește pe oameni atât de mult, încât urma să-și ofere propriul Fiu ca jertfă. (Gen. 22:1-18) Secole mai târziu, Legea dată națiunii Israel prevedea oferirea multor jertfe în vederea ispășirii păcatelor poporului. (Lev. 4:27-29; 17:11) Acestea prefigurau o jertfă superioară, care avea să înlăture complet păcatele omenirii. Iehova i-a inspirat pe profeții din vechime să arate că descendența promisă – un Fiu special al lui Dumnezeu – urma să sufere și să moară pentru a-i salva pe oameni – inclusiv pe tine – din păcat și moarte. (Is. 53:1-12) w24.08 4 ¶7, 8

Când citești din Biblie, este esențial să cauți modalități de a pune în practică materialul citit. De exemplu, după ce parcurgi un pasaj din Biblie, întreabă-te: „Cum pot aplica această informație acum sau în viitorul apropiat?”. Să presupunem că ai ajuns cu citirea Bibliei la pasajul din 1 Tesaloniceni 5:17, 18. După citirea acestor două versete, te-ai putea opri și întreba: „Cât de dese și de profunde sunt rugăciunile mele?”. De asemenea, poți reflecta la unele motive pentru care îi ești recunoscător lui Iehova. Probabil că vei decide să-i mulțumești pentru trei lucruri pe care le-a făcut pentru tine. Cu ajutorul acestui exemplu, am văzut cum doar câteva minute în care ne-am concentrat atenția asupra unui pasaj din Biblie ne-au ajutat să devenim, într-o anumită măsură, ascultători și împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu. Poți aplica această metodă în fiecare zi la alte pasaje pe care le citești din Biblie. Astfel, acțiunile tale vor reflecta din ce în ce mai mult principiile din Cuvântul lui Dumnezeu. w24.09 4, 5 ¶9, 10

Iehova ne-a creat într-un mod remarcabil: deși simțim bucurie când primim, suntem mult mai bucuroși când dăruim! Ne simțim bine când îi putem ajuta pe frații noștri. Și cât de bucuroși suntem când ei își arată aprecierea! Însă fie că ceilalți manifestă recunoștință, fie că nu, putem fi bucuroși știind că am făcut ce trebuia. Să nu uităm că, indiferent cât de generoși am fi, ‘Iehova poate să ne dea mult mai mult’. (2 Cron. 25:9) Dumnezeu va fi întotdeauna mai generos față de noi decât am putea fi noi față de semenii noștri. Iar a fi răsplătiți de Iehova ne aduce cea mai mare bucurie! Să fim, așadar, hotărâți să imităm generozitatea Tatălui nostru ceresc. w24.09 31 ¶20, 21

Iehova dă dovadă de îndurare și compasiune. (Ps. 103:13; Is. 49:15) El manifestă empatie. Când noi suntem îndurerați, și el simte durere. (Zah. 2:8) Dumnezeu ne ajută să ne apropiem de el și dorește să ne fie Prieten. (Ps. 25:14; Fap. 17:27) Iehova este umil; „se apleacă să privească cerul și pământul și îl ridică pe cel de condiție umilă din țărână”. (Ps. 113:6, 7) Cum ar putea cineva să nu-l glorifice pe Dumnezeul nostru măreț? Noi îl glorificăm pe Iehova deoarece dorim ca și alții să-l cunoască. Mulți nu cunosc adevărul despre Iehova. Satan le-a orbit mintea prin minciunile pline de răutate pe care le-a răspândit despre El. (2 Cor. 4:4) Satan i-a făcut pe oameni să creadă că Iehova este răzbunător și insensibil și că este vinovat pentru o mare parte din suferințele omenirii. Însă noi cunoaștem adevărul despre Iehova și avem privilegiul de a-l prezenta așa cum este în realitate, aducându-i astfel glorie. (Is. 43:10) w25.01 3 ¶6, 7

În secolul I, susținătorii lui Satan au spus minciună după minciună despre Fiul lui Dumnezeu, deși acesta era perfect și înfăptuia miracole extraordinare. De exemplu, conducătorii religioși spuneau că Isus scotea demoni cu puterea primită de la ‘conducătorul demonilor’. (Mar. 3:22) Iar în timpul procesului său, preoții principali și bătrânii poporului l-au acuzat de blasfemie și au incitat mulțimile să ceară condamnarea lui la moarte. (Mat. 27:20) Ulterior, și continuatorii lui Cristos au fost ținta persecuției deoarece predicau vestea bună. Împotrivitorii ‘îi instigau pe oamenii din națiuni și îi întărâtau împotriva fraților’. (Fap. 14:2, 19) Cu privire la Faptele 14:2, Turnul de veghe din 1 decembrie 1998 explica: „Nemulțumindu-se doar cu faptul că respinseseră mesajul, împotrivitorii evrei au adus acuzații false, încercând să determine populația de neevrei să-și facă o impresie greșită cu privire la creștini”. Satan continuă și astăzi ‘să inducă în eroare întregul pământ locuit’. w24.04 11 ¶15, 16

Viitorul etern al unei persoane nu depinde de momentul când se întâmplă să moară. Iehova este Judecătorul perfect. Deciziile pe care el le ia sunt întotdeauna corecte și drepte. (Ps. 33:4, 5) Putem fi siguri că „Judecătorul întregului pământ” va face ce este drept. În mod asemănător, nu ar fi logic să tragem concluzia că viitorul etern al unei persoane depinde de locul în care se întâmplă să trăiască. Este de neconceput ca Iehova să îi catalogheze automat drept „capre” pe milioane de oameni care trăiesc în țări și teritorii unde nu au avut niciodată ocazia de a auzi mesajul despre Regat. (Mat. 25:46) Judecătorul drept al întregului pământ este mai preocupat de aceste persoane decât am putea fi noi vreodată. Nu știm cum va dirija Iehova lucrurile în timpul marelui necaz. Probabil că unii dintre acești oameni vor avea ocazia de a învăța despre Iehova, de a manifesta credință în el și de a lua poziție de partea lui când se va sfinți înaintea tuturor națiunilor. (Ezec. 38:16) w24.05 12 ¶14, 15

Iubirea îi îndeamnă pe slujitorii lui Iehova să se ajute unii pe alții. (2 Cor. 8:4) Însă, uneori, este nevoie de curaj pentru a ne manifesta iubirea. De exemplu, când izbucnește un război, bătrânii locali înțeleg că frații și surorile lor au nevoie de încurajare și, probabil, de hrană spirituală sau de ajutor material. Ei se îngrijesc cu iubire de turmă, chiar dacă aceasta înseamnă să-și pună în pericol propria siguranță. În astfel de împrejurări, este important să rămânem uniți și să respectăm îndrumările de la filială. (Evr. 13:17) Bătrânii trebuie să analizeze cu regularitate măsurile luate pe plan local în vederea pregătirii pentru un dezastru, precum și îndrumările organizației cu privire la situațiile în care un dezastru este iminent. (1 Cor. 14:33, 40) Noi ne străduim să fim curajoși, dar și precauți. (Prov. 22:3) Este important să ne folosim discernământul și să nu ne asumăm riscuri inutile. De asemenea, trebuie să ne bazăm pe Iehova. El ne poate susține, astfel încât să-i ajutăm pe frații noștri în siguranță. w24.07 4 ¶8; 5 ¶11

Regele David îl cunoștea pe Iehova și avea încredere în el. Când era urmărit de dușmani, inclusiv de regele Saul, David l-a rugat pe Iehova să-l ajute. Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune și l-a salvat. Drept urmare, David a spus: „Iehova este viu!”. (Ps. 18:46) Prin aceste cuvinte, David nu voia, pur și simplu, să spună că Dumnezeu există. Într-o lucrare de referință, se arată că David își exprima încrederea că Iehova este „un dumnezeu viu, care acționează în mod constant în favoarea slujitorilor săi”. David știa din proprie experiență că Dumnezeu este viu, ceea ce i-a întărit hotărârea de a-i sluji și de a-l lăuda. (Ps. 18:28, 29, 49) Dacă suntem convinși că Iehova este „Dumnezeul cel viu”, îi vom putea sluji cu zel. Această convingere ne dă putere în încercări și ne motivează să-i slujim cu dăruire. De asemenea, ne ajută să rămânem într-o relație strânsă cu el. w24.06 20 ¶3, 4

Ce putem învăța din cuvintele adresate de apostolul Pavel tesalonicenilor? Ori de câte ori auzim ceva ce nu este în armonie cu ceea ce am învățat din Biblie sau când aflăm o informație senzațională, trebuie să ne folosim discernământul. În fosta Uniune Sovietică, împotrivitorii noștri au pus în circulație, la un moment dat, o scrisoare care părea să vină de la sediul mondial. Scrisoarea îi îndemna pe unii frați să formeze o organizație independentă, separată. În sine, scrisoarea părea autentică, însă frații fideli nu s-au lăsat înșelați. Ei au înțeles că mesajul scrisorii nu se armoniza cu ceea ce fuseseră învățați. Astăzi, dușmanii adevărului folosesc uneori tehnologia modernă pentru a ne deruta și a ne dezbina. Ce putem face pentru ‘a nu ne lăsa repede derutați‘ de astfel de informații? Este important să ne întrebăm dacă ceea ce auzim sau citim este în armonie cu adevărul pe care l-am învățat. (2 Tes. 2:2; 1 Ioan 4:1) w24.07 12 ¶14, 15

Cea mai importantă decizie pe care o putem lua este aceea de a ne dedica lui Iehova și de a face parte din familia sa de închinători. Iehova vrea ca toți oamenii să acționeze astfel. De ce? Deoarece vrea să fim prietenii lui și să trăim pentru totdeauna. (Deut. 30:19, 20; Gal. 6:7, 8) Totuși, Iehova nu-i obligă pe oameni să-i slujească. El îi oferă fiecăruia libertatea de a alege. Însă ce se întâmplă când un creștin botezat încalcă legea lui Dumnezeu păcătuind grav? Dacă nu se căiește, trebuie înlăturat din congregație. (1 Cor. 5:13) Dar este el o cauză pierdută? Nicidecum! Iehova așteaptă cu ardoare să se întoarcă la El. De fapt, acesta e un motiv important pentru care a luat măsura răscumpărării – ca să poată ierta păcatele celor ce se căiesc. Dumnezeul nostru iubitor îi îndeamnă cu căldură pe cei care păcătuiesc să se căiască. (Zah. 1:3; Rom. 2:4; Iac. 4:8) w24.08 14 ¶1, 2

Când apostolul Ioan și-a redactat a treia scrisoare, unii răspândeau învățături false și cauzau dezbinări în congregație. Totuși, alții continuau ‘să umble în adevăr’. Ei ascultau de Iehova și ‘umblau potrivit poruncilor sale’. (2 Ioan 4, 6) Acești creștini fideli i-au adus bucurie nu doar lui Ioan, ci și lui Iehova. (Prov. 27:11) Ce lecție învățăm de aici? Fidelitatea aduce bucurie. (1 Ioan 5:3) De exemplu, este o bucurie să știm că îl facem fericit pe Iehova. El este încântat să vadă că respingem tentațiile lumii și că susținem adevărul. Și îngerii din cer se bucură. (Luca 15:10) Și ne bucurăm și noi când vedem că frații noștri rămân fideli. (2 Tes. 1:4) Apoi, când acest sistem va trece, vom avea satisfacția că i-am rămas loiali lui Iehova chiar și într-o lume dominată de Satan. w24.11 12 ¶17, 18

Cât timp ar trebui să observi o persoană înainte de a-ți face cunoscut interesul romantic față de ea? Dacă o abordezi prea repede, ar putea crede că te grăbești. (Prov. 29:20) Pe de altă parte, dacă o abordezi după o perioadă prea lungă, ar putea considera că ai motive să eziți, mai ales dacă a observat un anumit interes din partea ta. (Ecl. 11:4) Nu uita că, pentru a începe o perioadă de curtare, nu trebuie să fii convinsă că te vei căsători cu acel frate. În schimb, ar trebui să fii convinsă că ești pregătită pentru căsătorie și că cealaltă persoană ar putea fi un partener de căsătorie potrivit pentru tine. Ce ar trebui să faci când îți dai seama că cineva este interesat de tine? Dacă sentimentul nu este reciproc, încearcă să-i arăți acest lucru cu claritate prin acțiuni. Nu ar fi o dovadă de bunătate să-i lași impresia că există o șansă să accepți o perioadă de curtare dacă nu este cazul. (Ef. 4:25) w24.05 23 ¶9, 10

Doar creștinii care sunt cu adevărat unși și își păstrează fidelitatea vor fi primiți de Isus în Regatul ceresc. Niciun creștin uns care nu rămâne vigilent din punct de vedere spiritual nu va fi ‘adunat împreună cu cei aleși’. (Mat. 24:31) Prin extensie, acest avertisment li se aplică și slujitorilor lui Iehova care au speranță pământească. Toți ar trebui să privim cuvintele lui Isus ca pe un avertisment de a rămâne vigilenți și fideli. Întrucât am ajuns să-l cunoaștem bine pe Iehova, avem încredere că tot ceea ce face el este drept. Nu suntem îngrijorați dacă Iehova a decis să îi ungă cu spirit sfânt și pe alți creștini în ultimii ani. Ne amintim ce a spus Isus în ilustrarea despre vie cu privire la lucrătorii care au venit pe la ceasul al 11-lea. (Mat. 20:1-16) Deși au fost chemați să lucreze în vie spre sfârșitul zilei, au primit aceeași plată ca lucrătorii care au început să lucreze mai devreme. În mod asemănător, indiferent de momentul în care sunt aleși, creștinii unși își vor primi răsplata cerească dacă rămân fideli. w24.09 24 ¶15-17

Isus ne-a lăsat un exemplu perfect în ce privește atitudinea pe care trebuie să o avem în fața nedreptății. El însuși a fost victima nedreptății atât din partea membrilor familiei, cât și a altor oameni. Rudele sale care nu credeau în el l-au acuzat că își pierduse mințile. Conducătorii religioși l-au învinuit că lucra cu demonii. Iar soldații romani l-au batjocorit, l-au maltratat fizic, iar în final l-au ucis. (Mar. 3:21, 22; 14:55; 15:16-20, 35-37) Totuși, deși a fost nedreptățit în aceste situații, precum și în altele, Isus nu s-a răzbunat. Ce învățăm de la el? (1 Pet. 2:21-23) Modul în care Isus a gestionat nedreptatea reprezintă un model perfect pentru noi. El a știut când să tacă și când să vorbească. (Mat. 26:62-64) Isus nu răspundea ori de câte ori cineva făcea o afirmație falsă la adresa lui. (Mat. 11:19) Iar când alegea să vorbească, el nu-i insulta și nici nu-i amenința pe persecutorii lui. w24.11 4, 5 ¶9, 10

Imaginează-ți că îi oferi unei persoane la care ții foarte mult un cadou deosebit, care este nu numai frumos, ci și practic. Cum te-ai simți dacă acea persoană ar pune cadoul tău într-un dulap și ar uita de el? Cu siguranță, foarte dezamăgit! Fără îndoială însă, ai fi foarte bucuros dacă ea și-ar exprima aprecierea pentru cadou și i-ar da o bună utilizare. Ce învățăm de aici? Iehova l-a dat pe Fiul său în folosul nostru. Cât de bucuros trebuie să fie El când ne manifestăm recunoștința pentru darul său prețios și pentru iubirea sa, care l-a motivat să ofere răscumpărarea! (Ioan 3:16; Rom. 5:7, 8) Pe măsură ce timpul trece, am putea ajunge să luăm darul răscumpărării oferit de Dumnezeu ca pe ceva de la sine înțeles. Ar fi ca și cum l-am pune într-un dulap, figurativ vorbind. Suntem bucuroși că îl avem, însă nu-i mai acordăm atenție. Ca să nu cădem în această capcană, trebuie să ne reînnoim cu regularitate recunoștința pentru ceea ce Dumnezeu și Cristos au făcut pentru noi. w25.01 26 ¶1, 2

Un frate care dorește să devină bătrân nu trebuie să fie convertit de curând. Deși nu e o condiție să fii botezat de mulți ani, ai nevoie de timp pentru a deveni un creștin matur. Înainte de a fi numit bătrân, trebuie să arăți că, la fel ca Isus, ești umil și dispus să-l aștepți pe Iehova pentru a-ți încredința responsabilități, indiferent care ar fi acestea. (Mat. 20:23; Filip. 2:5-8) Poți arăta că ești loial dacă rămâi strâns atașat de Iehova și de normele sale drepte și dacă urmezi îndrumarea pe care o primim prin intermediul organizației sale. Scripturile arată cu claritate că un supraveghetor trebuie să fie capabil să predea. Înseamnă acest lucru că trebuie să fii un orator excelent? Nu. Mulți bătrâni capabili, deși nu sunt cei mai buni vorbitori publici, predau eficient în lucrarea de predicare și la vizitele de păstorire. w24.11 23, 24 ¶14, 15

Când găsești în Biblie un pasaj pe care nu îl înțelegi în totalitate, fă cercetări. Apoi, pe parcursul zilei, meditează la informațiile citite și la ceea ce dezvăluie ele despre Iehova, despre Fiul său și despre iubirea lor față de tine. (Ps. 119:97) Nu te descuraja dacă nu găsești ceva nou sau interesant de fiecare dată când citești din Biblie sau faci cercetări. Într-un anumit sens, munca ta se aseamănă cu munca unui căutător de aur. Acesta caută cu răbdare ore sau poate zile întregi pentru a găsi chiar și numai o bucată mică de aur. Însă el nu renunță deoarece fiecare gram de aur este prețios pentru el. Cu cât mai valoroasă trebuie să fie atunci fiecare nestemată pe care o găsim în paginile Bibliei! (Prov. 8:10) Așadar, fii răbdător și respectă-ți programul de citire a Bibliei! (Ps. 1:2) w25.01 25 ¶14, 15

Iehova așteaptă din partea noastră să fim gata să-i iertăm pe cei care ne rănesc. (Ps. 86:5; Luca 17:4, Ef. 4:32) Am putea simți o durere profundă din cauza cuvintelor sau a acțiunilor cuiva, îndeosebi dacă acea persoană este un prieten apropiat sau un membru al familiei. (Ps. 55:12-14) Uneori, suferința emoțională pe care o simțim poate fi asemănată cu durerea cauzată de străpungerea unei săbii. (Prov. 12:18) Poate că încercăm să ne reprimăm sau să ne ignorăm sentimentele rănite. Dar, acționând astfel, e ca și când, după ce am fost străpunși de o sabie, o lăsăm acolo. Nu ne putem aștepta să ne vindecăm rănile emoționale ignorându-ne, pur și simplu, sentimentele. Când cineva ne supără, probabil că, inițial, ne mâniem. Biblia recunoaște că aceasta poate fi o reacție firească. Totuși, ea ne îndeamnă să nu permitem acestui sentiment să pună stăpânire pe noi. (Ps. 4:4; Ef. 4:26) De ce? Deoarece sentimentele de mânie rareori generează acțiuni pozitive. (Iac. 1:20) Să nu uităm: a ne mânia este o reacție, dar a rămâne mânioși este o alegere. w25.02 15 ¶4-6

Prin intermediul unei ilustrări, Isus a arătat cât de neînțelept este să strângem bunuri materiale fără să fim ‘bogați în ochii lui Dumnezeu’. (Luca 12:16-21) Nimeni nu poate ști ce îi va aduce ziua de mâine. (Prov. 23:4, 5; Iac. 4:13-15) În plus, Isus le-a spus celor care vor să devină continuatorii săi că trebuie să fie pregătiți să renunțe la bunurile lor. (Luca 14:33) În secolul I, creștinii din Iudeea au acceptat cu bucurie o astfel de pierdere. (Evr. 10:34) În perioada modernă, mulți frați au suferit pierderi pe plan financiar deoarece au refuzat să susțină sistemul politic. (Rev. 13:16, 17) Ce anume i-a ajutat? Încrederea absolută în promisiunea lui Iehova: „Niciodată nu te voi lăsa și niciodată nu te voi părăsi”. (Evr. 13:5) Prin urmare, deși facem ceea ce depinde de noi pentru a avea cele necesare la bătrânețe, dacă situația ni se schimbă pe neașteptate, trebuie să avem încredere în sprijinul lui Iehova. w25.03 29, 30 ¶13, 14

Iehova nu dorește să ajungem la maturitate spirituală doar prin eforturi proprii. El ne-a pus la dispoziție mai multe ajutoare. De exemplu, unii frați slujesc ca păstori și învățători în congregație. Ei sunt pregătiți să ne ajute să ajungem la starea de om matur, „la măsura staturii plinătății lui Cristos”. (Ef. 4:11-13) De asemenea, Iehova ne oferă spiritul său sfânt, care ne ajută să avem „mintea lui Cristos”. (1 Cor. 2:14-16) În plus, Dumnezeu a inspirat scrierea celor patru evanghelii, din care putem înțelege cum a gândit, a vorbit și a acționat Isus cât timp a fost pe pământ. Dacă ne vom strădui să ne asemănăm într-o măsură cât mai mare cu Isus, vom putea deveni creștini maturi. Însă, pentru a ajunge la maturitate creștină, nu trebuie să rămânem la „învățăturile de bază despre Cristos”. w24.04 4 ¶11, 12

În fiecare zi trebuie să luăm decizii. Unele sunt relativ ușoare, cum ar fi ce să mâncăm la micul dejun sau la ce oră să mergem la culcare. Alte decizii sunt mai greu de luat. Unele ne-ar putea afecta sănătatea, fericirea, familia sau închinarea. Vrem să luăm decizii care să ne aducă foloase atât nouă, cât și celor dragi. Și, cel mai important, vrem ca deciziile noastre să-i fie plăcute lui Iehova. (Rom. 12:1, 2) Un pas important pentru a lua o decizie înțeleaptă este acela de a aduna cât mai multe informații. De ce e important acest lucru? Imaginează-ți un pacient care merge la medic cu o problemă gravă de sănătate. Ar putea medicul să ia o decizie în ce privește tratamentul fără să examineze mai întâi pacientul sau să-i pună unele întrebări? Cu siguranță că nu. Și tu vei lua decizii mai bune dacă analizezi mai întâi informațiile disponibile în legătură cu o anumită situație. w25.01 14 ¶1-3

Ce știm despre îndurarea lui Iehova? El este plin de îndurare și „nu dorește ca vreunul să fie distrus”. (2 Pet. 3:9) Însă cum a manifestat Iehova această calitate față de unele persoane care au păcătuit grav? Să analizăm câteva exemple. Regele David s-a făcut vinovat de păcate grave, precum adulter și crimă. Însă el s-a căit, iar Iehova l-a iertat plin de îndurare. (2 Sam. 12:1-12) Un alt exemplu este regele Manase, care, în cea mai mare parte a vieții lui, a făcut lucruri îngrozitoare. Însă, chiar și în acest caz extrem, Iehova a manifestat îndurare și l-a iertat pe Manase deoarece s-a căit. (2 Cron. 33:9-16) Din aceste relatări înțelegem că Iehova manifestă îndurare ori de câte ori are motive să o facă. El va readuce la viață astfel de persoane, care au înțeles că au păcătuit grav și s-au căit. w24.05 4 ¶12