Martie

Biblia vorbește despre oameni drepți care au devenit nedrepți. Unul dintre aceștia este regele Solomon. El cunoștea bine legile lui Iehova și fusese binecuvântat din plin de el. Totuși, la un moment dat, a început să se închine la dumnezei falși. El l-a mâniat pe Iehova, iar din cauza păcatelor sale, națiunea a avut de suferit secole la rând. Este adevărat, Biblia menționează că Solomon a fost înmormântat „alături de strămoșii lui”, printre aceștia numărându-se bărbați fideli, precum regele David. (1 Regi 11:5-9, 43; 2 Regi 23:13) Dar este modul în care a fost înmormântat o garanție că Solomon va învia? Biblia nu spune. Învierea este un dar din partea Dumnezeului nostru iubitor, pe care el îl oferă doar celor cărora vrea să le dea posibilitatea de a-i sluji veșnic. (Iov 14:13, 14; Ioan 6:44) Va primi și Solomon acest dar? Nu știm. Iehova cunoaște răspunsul. Ceea ce știm însă este că Iehova va face ce este drept. w24.05 4 ¶9

Când ne dedicăm lui Iehova, devenim oaspeți în cortul său figurativ. Aici ne bucurăm de hrană spirituală din abundență și de compania altor persoane care, la fel ca noi, sunt oaspeți în cortul lui Iehova. Acest cort simbolic nu se limitează la un anumit loc geografic. Acest cort există oriunde sunt slujitori fideli ai lui Iehova. (Rev. 21:3) Dar ce putem spune despre slujitorii fideli ai lui Iehova care au murit? Continuă ei să fie oaspeți în cortul său? Cu siguranță. De ce avem această convingere? Biblia arată că cei care au murit trăiesc în memoria lui Iehova. Isus a explicat: „Că morții vor fi sculați a dezvăluit chiar Moise în relatarea despre tufa de mărăcini, când îl numește pe Iehova «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob». El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, fiindcă pentru el toți sunt vii”. (Luca 20:37, 38) w24.06 3 ¶6, 7

Țadoc a mers la Hebron înarmat și pregătit pentru luptă. (1 Cron. 12:38) El dorea să-l urmeze pe David în luptă și să-i învingă pe dușmanii Israelului. Curajul său compensa eventuala lui lipsă de experiență ca războinic. De unde a învățat Țadoc, un preot, să fie atât de curajos? El a fost înconjurat de bărbați puternici – adevărate modele de curaj – de la care, cu siguranță, a avut multe de învățat. Unul dintre ei a fost David. Curajul cu care acesta ‘a condus Israelul în luptă’ i-a motivat pe toți israeliții să-l susțină. (1 Cron. 11:1, 2) David s-a bazat întotdeauna pe ajutorul lui Iehova când a luptat împotriva dușmanilor lui. (Ps. 138:3) Țadoc a învățat să fie curajos și de la alți slujitori ai lui Iehova pe care i-a observat îndeaproape, de exemplu, de la Iehoiada, de la fiul său Benaia – un războinic viteaz – și de la cele 22 de căpetenii din casa lui părintească, toți fiind de partea lui David. (1 Cron. 11:22-25; 12:26-28) w24.07 3 ¶5, 6

Saul din Tars a fost un persecutor înverșunat al creștinilor. Foarte probabil, majoritatea dintre ei îl considerau o cauză pierdută și nu credeau că s-ar putea căi vreodată. Însă privirea pătrunzătoare a lui Isus a văzut dincolo de raționamentele limitate ale oamenilor imperfecți. El și Tatăl său au observat calitățile lui Saul. Isus a spus: „Omul acesta este un vas pe care l-am ales”. (Fap. 9:15) Isus chiar a făcut un miracol pentru a-l conduce pe Saul la căință. (Fap. 7:58–8:3; 9:1-9, 17-20) După ce a devenit creștin, Saul – cunoscut mai târziu ca apostolul Pavel – și-a exprimat deseori aprecierea pentru bunătatea și îndurarea care i s-au arătat. (1 Tim. 1:12-15) La un moment dat, apostolul Pavel a auzit despre un caz șocant de imoralitate în congregația creștină din Corint. Cum a acționat Pavel în această situație? Din exemplul său învățăm multe lucruri despre modul iubitor în care Iehova disciplinează și despre importanța îndurării. w24.08 13 ¶15, 16

Pe parcursul secolelor, Iehova a dezvăluit treptat modul în care oamenii păcătoși puteau să se apropie de el. După evenimentul tragic din Eden, primul om care a manifestat credință în Iehova a fost Abel, cel de-al doilea fiu al lui Adam și al Evei. Abel l-a iubit mult pe Dumnezeu, a dorit din toată inima să-i fie plăcut și să se apropie de el. De aceea, i-a adus o jertfă. Fiind păstor, a luat câțiva miei, i-a sacrificat și i-a oferit lui Iehova. Cum a considerat Dumnezeu această acțiune? El „a privit cu plăcere spre Abel și spre ofranda lui”. (Gen. 4:4) Jertfa lui Abel nu a fost singura pe care Iehova a aprobat-o. El a privit cu plăcere și spre alte jertfe aduse de oameni care l-au iubit și au avut încredere în el, de exemplu, Noe. (Gen. 8:20, 21) Acceptând astfel de jertfe, Iehova a arătat că oamenii păcătoși puteau să câștige aprobarea sa și să se apropie de el. w24.08 3 ¶5, 6

Nedreptatea ne poate tulbura, chiar ne poate răni profund. (Ecl. 7:7) Slujitori fideli, precum Iov și Habacuc, s-au găsit în această situație. (Iov 6:2, 3; Hab. 1:1-3) Deși astfel de sentimente sunt normale, trebuie să fim atenți la modul în care reacționăm, astfel încât să nu facem ceva nechibzuit, înrăutățind și mai mult situația. Când persoanele care comit nedreptăți par să rămână nepedepsite, ne-am putea întreba dacă merită să facem ce este bine. Autorul Psalmului 73 a observat că oamenii răi par să ducă o viață prosperă în detrimentul celor drepți. El a spus: „Aceștia sunt cei răi, cei lipsiți mereu de griji”. (Ps. 73:12) Psalmistul a fost atât de tulburat de nedreptatea pe care o vedea, încât era pe punctul de a-și pierde încrederea în avantajele pe care le aducea închinarea curată. El a spus: „Când am încercat să înțeleg, am fost tulburat”. (Ps. 73:14, 16) w24.11 3 ¶5-7

Noi îl glorificăm pe Iehova deoarece avem un respect profund față de el. Există multe motive pentru care Iehova merită respectul nostru. El este atotputernic, puterea sa fiind nelimitată. (Ps. 96:4-7) Înțelepciunea sa inegalabilă este evidentă în tot ceea ce a creat. El este Sursa vieții și Susținătorul ei. (Rev. 4:11) Iehova este loial. (Rev. 15:4) El reușește în tot ce face și își respectă întotdeauna promisiunile. (Ios. 23:14) De aceea, profetul Ieremia a spus despre Iehova: „Printre toți înțelepții națiunilor și în toate regatele lor nu este nimeni ca tine”. (Ier. 10:6, 7) Fără îndoială, avem toate motivele să-i arătăm respect Tatălui nostru ceresc! Însă Iehova nu ne câștigă doar respectul, ci și iubirea. De aceea, mai presus de toate, noi îl glorificăm pe Iehova deoarece îl iubim mult. w25.01 3 ¶5, 6

Dușmanii lui Iehova încearcă să pună într-o lumină negativă aspectele pozitive legate de organizația noastră. De exemplu, conform Scripturilor, noi ne păstrăm curați din punct de vedere fizic, moral și spiritual. Iehova dorește ca o persoană care practică păcatul și nu se căiește să fie înlăturată din congregație. (1 Cor. 5:11, 12; 6:9, 10) Întrucât respectăm această poruncă biblică, împotrivitorii noștri ne cataloghează drept persoane intolerante, aspre și neiubitoare. E important să identificăm sursa acestor atacuri. În spatele neadevărurilor spuse despre organizația noastră se află Satan Diavolul. El este „tatăl minciunii”. (Ioan 8:44; Gen. 3:1-5) Așadar, nu ne mirăm când vedem că Satan îi folosește pe slujitorii săi pentru a răspândi știri neadevărate despre organizația lui Iehova. w24.04 10 ¶13, 14

Chiar și după începerea marelui necaz, este posibil ca unii dintre cei care vor vedea distrugerea ‘Babilonului cel Mare’ să-și aducă aminte că Martorii lui Iehova au anunțat cu mult timp înainte acest eveniment. Drept urmare, ar fi posibil ca unii dintre ei să-și schimbe atitudinea și să-și pună încrederea în Iehova? (Rev. 17:5) În acest caz, situația lor s-ar asemăna cu ceea ce s-a întâmplat în Egipt pe timpul lui Moise. Biblia spune că, la ieșirea din Egipt, evreilor li s-a alăturat „o mare mulțime de oameni de tot felul”. Din câte se pare, unii dintre aceștia au început să cultive credință după ce au văzut că fiecare avertisment dat de Moise înaintea celor zece plăgi s-a împlinit. (Ex. 12:38) În cazul în care lucrurile vor sta la fel după distrugerea Babilonului cel Mare, am fi dezamăgiți dacă unii ni s-ar alătura chiar înainte de venirea sfârșitului? Categoric, nu! Dorim să reflectăm personalitatea Tatălui nostru ceresc, „un Dumnezeu îndurător și plin de compasiune, încet la mânie și bogat în iubire loială și adevăr”. (Ex. 34:6) w24.05 11 ¶12, 13

Ce s-ar putea întâmpla dacă ne-am îndepărta de „modelul cuvintelor sănătoase”? Să analizăm o situație din secolul I. Se pare că printre unii creștini circula zvonul că ziua lui Iehova sosise. Este posibil ca această idee să fi apărut într-o scrisoare atribuită în mod fals lui Pavel. Unii creștini din Tesalonic au dat crezare acelui zvon și chiar au început să-l răspândească. Ei nu și-au făcut timp să verifice informația. Dacă și-ar fi amintit ce îi învățase Pavel când era cu ei, nu ar fi fost înșelați. (2 Tes. 2:1-5) Pavel îi sfătuise să nu creadă orice cuvânt pe care îl aud. Iar pentru a-i ajuta și pe viitor să identifice scrisorile sale, el a încheiat a doua scrisoare către tesaloniceni astfel: „Iată salutul meu, al lui Pavel, scris cu mâna mea, care este un semn în fiecare scrisoare; așa scriu eu”. (2 Tes. 3:17) w24.07 12 ¶13, 14

În timp ce situația din Iudeea se deteriora, creștinii evrei trebuiau să înfrunte cu perseverență unele teste ale credinței. Deși unii dintre ei trecuseră prin persecuții aprige, mulți deveniseră creștini într-o perioadă de pace. Apostolul Pavel le-a spus că, deși credința le fusese greu încercată, până atunci ei nu suferiseră la fel ca Isus, adică până la moarte. (Evr. 12:4) Însă, odată cu răspândirea creștinismului, împotrivitorii evrei deveneau tot mai îndârjiți și mai fanatici. Doar cu câțiva ani înainte, peste 40 de iudei „au jurat să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor omorî pe Pavel”. (Fap. 22:22; 23:12-14) Într-un astfel de climat religios, caracterizat de fanatism și ură, acei creștini trebuiau să meargă la întruniri, să predice vestea bună și să-și păstreze credința puternică. w24.09 12 ¶15

Ioan a fost apostolul iubit al lui Isus Cristos. (Mat. 10:2) Ioan l-a însoțit pe Isus pe parcursul serviciului său, a fost martor la miracolele sale și a rămas alături de el în momente dificile. El a fost prezent la execuția lui Isus și l-a văzut după ce a înviat. De asemenea, el a asistat la răspândirea creștinismului în secolul I. Dacă la început exista doar un grup mic de creștini fideli, la finalul vieții lui Ioan vestea bună fusese deja „predicată în toată creația de sub cer”. (Col. 1:23) Spre sfârșitul lungii sale vieți, Ioan a avut privilegiul de a contribui la scrierea Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu. El a consemnat fascinanta „revelație de la Isus Cristos”. (Rev. 1:1) Ioan a scris și evanghelia care îi poartă numele, precum și trei scrisori inspirate. A treia sa scrisoare i-a fost adresată unui creștin fidel pe nume Gaius, pe care Ioan îl considera un fiu spiritual mult iubit. (3 Ioan 1) Cuvintele acestui bărbat în vârstă fidel i-au încurajat pe toți continuatorii lui Isus din trecut și din prezent. w24.11 12 ¶15, 16

Un soț care își iubește soția este conștient de valoarea ei. El o consideră un dar foarte prețios din partea lui Iehova. (Prov. 18:22; 31:10) În consecință, o tratează cu bunătate și respect chiar și în momentele de intimitate din căsnicie. El nu va face presiuni asupra ei pentru a se implica în acte sexuale care o fac să se simtă inconfortabil, care o înjosesc sau care îi lezează conștiința. De asemenea, soțul se va strădui să-și păstreze o conștiință curată înaintea lui Iehova. (Fap. 24:16) Dragi frați, fiți siguri că Iehova vede și apreciază eforturile voastre de a vă onora soțiile în toate aspectele vieții. Fiți hotărâți să faceți aceasta evitând conduita dezonorantă și manifestând bunătate, respect și afecțiune față de ele. Astfel, le veți arăta că le iubiți și le apreciați. Onorându-vă soțiile, vă veți ocroti cea mai importantă relație: prietenia cu Iehova. (Ps. 25:14) w25.01 13 ¶17, 18

Un aspect care îi deosebește pe slujitorii lui Iehova de creștinii falși este zelul pentru lucrarea de predicare. Ce ne-ar putea ajuta să ne păstrăm sau chiar să ne intensificăm zelul pentru predicare? Putem învăța multe lucruri despre zelul în lucrarea de predicare analizând exemplul lui Isus. Pe tot parcursul serviciului pământesc al lui Isus, zelul său nu a slăbit. Din contră, pe măsură ce timpul trecea, el și-a intensificat eforturile în predicare. Asemenea viticultorului care a îngrijit timp de trei ani un smochin fără ca acesta să dea rod, Isus a petrecut aproximativ trei ani predicându-le evreilor, deși majoritatea dintre ei nu au reacționat favorabil. Și, asemenea viticultorului care nu și-a pierdut speranța că smochinul avea să dea rod, Isus nu și-a pierdut speranța cu privire la oameni și nici nu a încetinit ritmul în predicare. (Luca 13:6-9) Examinarea învățăturilor lui Isus și imitarea exemplului său ne vor ajuta și pe noi să ne păstrăm zelul pentru predicare. w25.03 14, 15 ¶1-4

Ce ar trebui să faci dacă consideri că cineva ți-ar putea fi un partener potrivit de căsătorie? Ar trebui să-i spui imediat că dorești să-l cunoști mai bine? Biblia arată că un om înțelept acumulează informații, sau ‘cunoștință’, înainte de a acționa. Așadar, ar fi înțelept ca pentru un timp să observi în mod discret persoana și apoi să-ți exprimi interesul față de ea. Cum poți observa în mod discret persoana de care ești interesată? La întrunirile congregației sau la reuniuni, poți remarca, de exemplu, dacă este matură din punct de vedere spiritual, ce fel de personalitate are și cum se comportă. De asemenea, vei putea observa ce fel de prieteni are și despre ce îi place să discute. (Luca 6:45) Sunt obiectivele ei asemănătoare cu ale tale? Un alt lucru pe care l-ai putea face este să discuți cu bătrânii din congregația ei sau cu alți creștini maturi care o cunosc bine. (Prov. 20:18) Astfel, ai putea cere informații despre reputația și calitățile sale. (Rut 2:11) În timp ce încerci să afli mai multe despre persoana respectivă, evită să o pui în situații stânjenitoare. Nu încerca să fii mereu în preajma ei, ci respectă-i dreptul la intimitate, precum și sentimentele. w24.05 22 ¶7, 8

Bătrânii nu se vor pripi să tragă concluzia că cel care a păcătuit nu se va căi. Este adevărat că unii s-ar putea căi încă de la prima întâlnire cu comitetul. Însă alții au nevoie de mai mult timp. Prin urmare, bătrânii ar putea stabili să nu se rezume la o singură întâlnire cu cel care a păcătuit. Probabil că, după prima întâlnire, acel creștin va începe să se gândească serios la ceea ce i s-a spus. Poate chiar se va ruga cu umilință lui Iehova. (Ps. 38:18) Astfel, la o întâlnire ulterioară, el ar putea avea o atitudine diferită de cea manifestată la prima întâlnire. Pentru a-l ajuta pe cel care a păcătuit să se căiască, e important ca bătrânii să dea dovadă de empatie și de bunătate. Ei speră și se roagă ca Iehova să le binecuvânteze eforturile și ca persoana care a păcătuit să-și vină în fire și să se căiască. (2 Tim. 2:25, 26) w24.08 22, 23 ¶12, 13

Iehova nu dorește ca cineva să fie distrus. El vrea ca persoanele care au păcătuit să se împace cu el. (2 Cor. 5:20) De aceea, de-a lungul istoriei, când israeliții, ca popor sau la nivel individual, s-au răzvrătit împotriva sa, Iehova i-a îndemnat să se căiască și să se întoarcă la el. Bătrânii de congregație au privilegiul de a fi colaboratori cu Iehova în timp ce se străduiesc să-i ducă la căință pe cei care au păcătuit. (Rom. 2:4; 1 Cor. 3:9) Să ne imaginăm câtă bucurie este în cer când cei care au păcătuit se căiesc! Însuși Iehova, Tatăl nostru ceresc, simte această bucurie de fiecare dată când una dintre oile sale pierdute se întoarce în congregație. În timp ce medităm la compasiunea, îndurarea și bunătatea sa nemeritată, iubirea noastră pentru Iehova se adâncește tot mai mult. (Luca 1:78) w24.08 31 ¶16, 17

Dacă Isus ar fi acceptat ca mulțimea să-l facă rege, ar fi însemnat să se implice în problemele politice ale iudeilor, aflați sub dominație romană. Fără ezitare, Isus ‘s-a retras pe munte’. Așadar, în pofida presiunilor altora, el a refuzat să se implice în politică. Cu toții vrem să-i urmăm exemplul! În prezent, oamenii nu ne vor cere să înmulțim pâinea sau să facem vindecări miraculoase, nici nu vor încerca să ne numească regi sau șefi de stat. Însă unii ne-ar putea îndemna insistent să ne implicăm în politică votând pe cineva despre care ei cred că va schimba situația în bine sau exprimându-ne susținerea față de acea persoană. Totuși, nu trebuie să uităm exemplul lui Isus. El a refuzat să se implice în chestiuni politice, iar, la un moment dat, chiar a spus: „Regatul meu nu face parte din această lume”. (Ioan 17:14; 18:36) Creștinii dau dovadă de înțelepciune dacă își însușesc modul de gândire al lui Isus și acționează la fel ca el. Noi susținem Regatul său, depunem mărturie despre el și ne rugăm pentru venirea lui. (Mat. 6:10) w24.12 4 ¶5, 6

În timp ce studiezi, gândește-te cum ai putea pune în practică ceea ce înveți. De exemplu, imită dreptatea lui Iehova tratându-i pe alții cu imparțialitate. Imită iubirea lui Isus pentru Tatăl său și pentru oameni fiind dispus să suferi pentru numele lui Iehova și să faci sacrificii în folosul fraților tăi de credință. De asemenea, imită-l pe Isus depunându-le mărturie altora pentru ca și ei să aibă ocazia de a accepta darul deosebit de prețios al lui Iehova. Cu cât înțelegem și apreciem mai mult răscumpărarea, cu atât îi vom iubi mai mult pe Iehova și pe Fiul său. Iar ei vor răspunde iubirii noastre cu mai multă iubire. (Iac. 4:8) Așadar, să ne folosim de toate măsurile luate de Iehova pentru a înțelege mai bine răscumpărarea. w25.01 25 ¶16, 17

O altă redare a textului de azi este: „Ai îndepărtat dinaintea ochilor tăi toate păcatele mele”. Această descriere arată că Iehova ia păcatele celor ce se căiesc și le aruncă departe de privirea sa. Ideea ar putea fi redată și astfel: „Ai făcut ca și cum [păcatele mele] n-ar fi existat”. Biblia subliniază aceeași idee folosind o altă imagine descriptivă, consemnată în Mica 7:18, 19. Versetele arată că Iehova aruncă păcatele noastre în adâncurile mării. În vechime, recuperarea unui obiect aruncat în apele adânci ale mării era practic imposibilă. Prin intermediul acestor imagini expresive, am învățat că, atunci când Iehova ne iartă, el ia de pe umerii noștri povara păcatului. Cât de adevărate sunt cuvintele lui David: „Fericiți sunt cei ale căror nelegiuiri au fost iertate și ale căror păcate au fost acoperite”. (Rom. 4:7) Aceasta este adevărata iertare! w25.02 9 ¶7, 8

În prezent, pe pământ există un paradis care freamătă de viață! În acest paradis, trăiesc milioane de oameni care se bucură de pace autentică. Ei sunt hotărâți să nu îl părăsească niciodată. În plus, doresc ca tot mai mulți oameni să se bucure alături de ei de acest mediu unic. Despre ce paradis este vorba? Despre un paradis spiritual. Lumea lui Satan este plină de pericole, de răutate și de ură. (1 Ioan 5:19; Rev. 12:12) Însă, în mod uimitor, în mijlocul acestei lumi, Iehova a creat pentru slujitorii săi un loc simbolic, în care să se bucure de pace și unitate. Dumnezeul nostru iubitor vede influențele la care suntem expuși și a creat acest loc sigur în care să putem progresa din punct de vedere spiritual. Paradisul spiritual este comparat în Biblie cu un „refugiu” și cu „o grădină bine udată”. (Is. 4:6; 58:11) În aceste vremuri tulburi, slujitorii lui Iehova pot prospera din punct de vedere spiritual cu ajutorul său. (Is. 54:14; 2 Tim. 3:1) w24.04 20 ¶1, 2

Dacă îți dorești să te căsătorești, fără îndoială că te-ai rugat cu privire la acest lucru. E adevărat, Iehova nu le promite slujitorilor săi un partener de căsătorie. Însă el este atent la necesitățile și sentimentele tale și te poate ajuta în timp ce îți cauți un partener potrivit. Prin urmare, continuă să-i vorbești în rugăciune despre dorințele și sentimentele tale. (Ps. 62:8) Roagă-te pentru răbdare și înțelepciune. (Iac. 1:5) Chiar dacă nu găsești persoana potrivită atât de repede pe cât ți-ai dori, Iehova promite că se va îngriji în continuare de necesitățile tale fizice și afective. (Ps. 55:22) Însă există un pericol. Nu permite ca dorința de a-ți găsi un partener de căsătorie să-ți consume întreaga atenție și energie! (Filip. 1:10) Adevărata fericire nu depinde de găsirea unui partener de căsătorie, ci de relația ta cu Iehova. (Mat. 5:3) În plus, în timp ce ești celibatară, ai putea avea o libertate mai mare de a-ți extinde serviciul. (1 Cor. 7:32, 33) Valorifică la maximum acest timp! w24.05 21 ¶4; 22 ¶6

Cât timp ar trebui să dureze perioada de curtare? Deciziile pripite au deseori consecințe negative. (Prov. 21:5) Așadar, perioada de curtare ar trebui să fie suficient de lungă cât să o poți cunoaște bine pe cealaltă persoană. În schimb, nu ar trebui să dureze mai mult decât este necesar. Un proverb biblic spune: „O speranță amânată îmbolnăvește inima”. (Prov. 13:12) Cunoașteți un cuplu aflat în perioada de curtare? Dacă da, cum i-ați putea ajuta pe cei doi? I-ați putea invita la masă, la închinarea în familie sau la o destindere. (Rom. 12:13) Au nevoie de un însoțitor, de transport sau de un loc în care să discute fără să fie deranjați de alții? Dacă da, ați putea să-i ajutați? (Gal. 6:10) Dacă ești rugat să însoțești pe cineva aflat în perioada de cunoaștere, bucură-te că ai privilegiul de a-ți ajuta prietenii. Este important să nu îi lași pe cei doi complet singuri, însă încearcă să îți dai seama când au nevoie de timp și spațiu pentru a avea o discuție privată. w24.05 30 ¶13, 14

Bătrânii încearcă să stabilească circumstanțele care au dus la păcat. De exemplu, a slăbit acel creștin pe plan spiritual în mod treptat deoarece a neglijat studiul personal sau lucrarea de predicare? Nu s-a mai rugat cu regularitate lui Iehova sau au devenit rugăciunile lui superficiale? A permis dorințelor greșite să-l domine? A făcut alegeri greșite în privința prieteniilor sau a destinderii? Cum i-au influențat inima aceste alegeri? Înțelege cum l-au afectat pe Tatăl său ceresc, Iehova, acțiunile lui și deciziile pe care le-a luat în ultimul timp? Bătrânii îl ajută cu bunătate pe cel care a greșit să se exprime și să mediteze la conduita lui punându-i întrebări bine gândite, fără a cere detalii personale inutile. (Prov. 20:5) În plus, ei pot folosi ilustrări pentru a-l ajuta să gândească și să conștientizeze gravitatea acțiunilor sale. Probabil, pe parcursul primei întâlniri, persoana va începe să regrete sincer faptele sale greșite. Ea chiar s-ar putea căi. w24.08 22 ¶9-11

Isus a predicat cu zel ‘vestea bună despre Regat’ deoarece știa că voința lui Dumnezeu era ca el să îndeplinească această lucrare. Isus a acordat prioritate lucrării de predicare. Chiar și spre finalul serviciului său, a continuat să călătorească „din oraș în oraș și din sat în sat” învățându-i pe oameni. (Luca 13:22) În plus, el a instruit și alți discipoli care să i se alăture în această lucrare. (Luca 10:1) Și în prezent, predicarea veștii bune este principala lucrare pe care Iehova și Isus doresc să o îndeplinim. (Mat. 24:14; 28:19, 20) Putem deveni mai zeloși în predicare dacă îi privim pe oameni așa cum îi privește Iehova. El dorește ca un număr cât mai mare de oameni să audă vestea bună și să reacționeze favorabil. (1 Tim. 2:3, 4) În acest scop, Iehova ne instruiește pentru a predica mai eficient acest mesaj care poate salva vieți. Chiar dacă unii nu vor reacționa favorabil acum, ei ar putea să facă acest lucru înainte de încheierea marelui necaz. w25.03 15, 16 ¶5-7

Fiecare creștin trebuie să-și folosească conștiința instruită pe baza Bibliei când interacționează cu o persoană care a fost înlăturată din congregație. Unii s-ar putea simți liberi să salute persoana sau să-i ureze bun-venit la întrunire. Totuși, nu vom purta o discuție îndelungată și nici nu vom socializa cu ea. Însă unii s-ar putea întreba: „Nu spune Biblia că un creștin care salută o astfel de persoană devine părtaș la faptele ei rele?”. (2 Ioan 9-11) Contextul acestor versete arată că îndrumarea dată de Ioan se referă la apostați și la cei care promovează în mod activ o conduită greșită. (Rev. 2:20) Prin urmare, dacă cineva promovează în mod activ învățături apostate sau fapte condamnate de Biblie, bătrânii nu îl vor vizita. Bineînțeles, există posibilitatea ca acea persoană să-și vină în fire și să se căiască. Însă, până atunci, nu o vom saluta și nu o vom invita la întrunirile congregației. w24.08 30, 31 ¶14, 15

După ce hrănește o mare mulțime de oameni, Isus le spune apostolilor să urce în barcă și să se întoarcă în Capernaum, iar el se retrage pe munte, evitând, astfel, mulțimea care vrea să-l facă rege. (Ioan 6:16-20) În timp ce apostolii vâsleau, izbucnește o furtună. Vântul bate cu putere, iar marea este tot mai agitată. Atunci, Isus vine spre ei umblând pe mare. El îi spune apostolului Petru să facă și el același lucru. (Mat. 14:22-31) După ce Isus urcă în barcă, vântul se potolește. Cuprinși de uimire, discipolii afirmă: „Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!”. (Mat. 14:33) Este interesant că ei au făcut această afirmație după ce Isus a umblat pe apă, nu după ce el a înmulțit în mod miraculos pâinea. Marcu menționează următorul detaliu: „[Apostolii] au fost peste măsură de uluiți, pentru că nu înțeleseseră semnificația întâmplării cu pâinile”. (Mar. 6:50-52) Într-adevăr, ei nu înțeleseseră cât de mare era puterea pe care Iehova i-o dăduse lui Isus pentru a înfăptui miracole. w24.12 5 ¶7

Un mod de a ne exprima aprecierea față de iubirea lui Iehova este acela de a folosi perioada Comemorării ca să-i arătăm lui Iehova cât de recunoscători suntem pentru răscumpărare. Vrem să facem pregătiri pentru a fi prezenți la Comemorare, însă dorim să-i invităm și pe alții la acest eveniment. Este important să le explicăm celor pe care îi invităm cum va decurge Comemorarea. Putem folosi materialele video De ce a murit Isus? și Să ne amintim de moartea lui Isus, de pe jw.org. În această perioadă, bătrânii trebuie să-i invite pe cei inactivi. Să ne imaginăm câtă bucurie este în cer și pe pământ când o oaie pierdută a lui Iehova dorește să se întoarcă în turma sa! (Luca 15:4-7) La Comemorare, vom avea grijă să nu-i salutăm doar pe frații noștri, ci, în mod deosebit, pe cei noi sau pe cei care nu au asistat la întruniri de mult timp. Dorim să se simtă bine primiți. (Rom. 12:13) w25.01 29 ¶15

Deși răscumpărarea ne ajută să înțelegem că Iehova este drept, ea ne dezvăluie îndeosebi profunzimea iubirii sale. (Ioan 3:16; 1 Ioan 4:9, 10) Din învățătura răscumpărării, înțelegem că Iehova nu dorește doar să trăim veșnic, ci și să fim membri ai familiei lui. Să ne gândim: când Adam a păcătuit, Iehova l-a îndepărtat din familia sa de închinători. Drept urmare, cu toții ne-am născut în afara familiei lui Dumnezeu. Însă, pe baza răscumpărării, Iehova le iartă oamenilor păcatele și îi va aduce, în cele din urmă, în mijlocul familiei sale pe toți aceia care manifestă credință și sunt ascultători. Chiar și în prezent putem să ne bucurăm de o relație caldă de prietenie cu Iehova și cu colaboratorii noștri. Într-adevăr, cu toții simțim căldura iubirii lui Iehova! (Rom. 5:10, 11) w25.01 21 ¶6

Cu siguranță, și tu ești convins că răscumpărarea este un dar foarte prețios! (2 Cor. 9:15) Datorită jertfei lui Isus, te poți bucura de o prietenie strânsă cu Iehova Dumnezeu. De asemenea, ai perspectiva de a trăi veșnic. Așadar, este foarte potrivit să manifestăm recunoștință pentru răscumpărare și pentru Iehova, care a luat această măsură din iubire față de noi. (Rom. 5:8) Pentru a ne ajuta să ne păstrăm recunoștința pentru jertfa lui și să nu uităm niciodată importanța ei, Isus ne-a poruncit să comemorăm în fiecare an moartea sa. (Luca 22:19, 20) În acest an, vom celebra Comemorarea joi, 2 aprilie 2026. Fără îndoială, cu toții ne-am planificat să fim prezenți. Perioada Comemorării ne va aduce multe foloase dacă ne vom face timp să medităm la ce au făcut Iehova și Isus pentru noi. w25.01 20 ¶1, 2

Dacă vei continua să meditezi la iubirea manifestată de Iehova Dumnezeu și de Isus Cristos, vei descoperi noi fațete ale acesteia. În perioada Comemorării din acest an, ai putea citi cu atenție una dintre evanghelii sau chiar mai multe. Nu încerca să parcurgi prea mult material o singură dată. Mai degrabă, încetinește ritmul și caută noi și noi motive pentru care ar trebui să-i iubești pe Iehova și pe Isus. În cazul în care ești de mulți ani la adevăr, te-ai putea întreba dacă este posibil să descoperi lucruri noi cu privire la subiecte cunoscute, precum dreptatea lui Iehova, iubirea sa și răscumpărarea. Să nu uităm însă că nu vom epuiza niciodată aceste subiecte, precum și altele. Așadar, folosește la maximum abundența de informații disponibile în publicațiile noastre. w25.01 24, 25 ¶13-15