52 MARCU
El „îmi este de ajutor”
ISUS tocmai fusese prins și arestat de un grup de bărbați înarmați. În timp ce toți apostolii își părăsiseră Învățătorul, un tânăr a fost suficient de curajos încât să-l urmeze. Când l-au observat, bărbații aceia au încercat să-l prindă, dar fără succes. Nu au rămas decât cu veșmântul său de in. Tânărul a fugit îmbrăcat sumar. Pentru că evanghelia lui Marcu este singura care consemnează acest incident, în general se crede că tânărul era chiar Marcu.
Marcu, numit și Ioan, trăia în Ierusalim, probabil împreună cu mama lui, care se pare că avea o situație materială bună. După moartea lui Isus, congregația se întrunea în casa ei. Chiar acolo a mers apostolul Petru în noaptea în care a fost eliberat din închisoare de un înger. Fără îndoială că Marcu îi cunoștea pe mulți dintre apostolii și discipolii lui Isus. De la ei trebuie să fi învățat lecții valoroase despre curaj.
În jurul anului 46 e.n., Barnaba, vărul lui Marcu, a venit la Ierusalim împreună cu apostolul Pavel. Cei doi au remarcat potențialul tânărului și l-au luat cu ei la întoarcerea în Antiohia. După aproximativ un an, Pavel și Barnaba l-au invitat pe Ioan Marcu să-i însoțească într-o călătorie misionară. Fără să ezite, el a acceptat rolul de ajutor, sau slujitor umil, al acestor misionari energici.
În acele vremuri, călătoriile erau anevoioase și pline de primejdii. Pavel a scris mai târziu că, de-a lungul anilor, s-a aflat deseori „în pericole din cauza râurilor, în pericole din cauza tâlharilor, . . . în pericole în orașe, în pericole în locuri pustii, în pericole pe mare”. (2 Cor. 11:26) Fiindcă Marcu îi ajuta pe acești doi bărbați care slujeau din greu în folosul congregațiilor, el trebuia să fie gata să facă tot ce aveau nevoie. A devenit această sarcină copleșitoare? Biblia nu spune. Știm însă că Marcu i-a părăsit pe Pavel și pe Barnaba când au ajuns în Pamfilia și s-a întors acasă, la Ierusalim. Asta i-a dezamăgit mult pe cei doi, dar mai ales pe Pavel.
După ce au încheiat prima călătorie misionară, Pavel și Barnaba au început să se pregătească pentru cea de-a doua. Barnaba voia să-i mai dea o șansă lui Marcu și să-l ia din nou cu ei. Însă Pavel nu era de acord. Probabil, nu-l considera demn de încredere. Fiindcă nu au ajuns la un consens, între Pavel și Barnaba a avut loc „o aprigă izbucnire de mânie”. Atunci Barnaba l-a luat pe Marcu cu el în Cipru, unde au continuat să predice, iar Pavel și-a găsit un alt colaborator și și-a început călătoria.
Cât de tulburat trebuie să fi fost Marcu! Îi trădase încrederea lui Pavel, pe care îl respecta enorm, și îi făcuse pe acești doi prieteni buni să se despartă. A căzut el pradă amărăciunii, resentimentelor sau dezamăgirii? Nicidecum!
Marcu a pierdut un privilegiu extraordinar, însă nu s-a lăsat învins de descurajare
Marcu a continuat să facă tot ce putea pentru a-i ajuta pe colaboratorii săi. În aproximativ 60-61 e.n., când era în arest la domiciliu la Roma, Pavel a menționat într-o scrisoare că Marcu era alături de el. Apostolul a spus despre Marcu că se dovedise „o sursă de mare mângâiere” pentru el. Cândva între anii 62 și 64 e.n., Marcu este amintit într-o altă scrisoare, de data aceasta a apostolului Petru. Acolo, el l-a numit pe Marcu „fiul meu”. Se pare că Marcu călătorise până în îndepărtatul Babilon pentru a fi alături de Petru. Câtă mângâiere trebuie să-i fi adus el și acestui vârstnic apostol! Cu siguranță, Petru i-a povestit multe lucruri din perioada petrecută cu Isus Cristos. Când Marcu și-a scris evanghelia, probabil în Roma, el a inclus detalii dezvăluite, se pare, chiar de Petru, care fusese martor ocular la acele evenimente.
Ultima mențiune din Scripturi despre Marcu este făcută chiar de apostolul Pavel. Pe când era din nou închis la Roma, Pavel l-a rugat pe Timotei să-l viziteze împreună cu Marcu. De ce? Pavel a scris despre Marcu: „Îmi este de ajutor în serviciul meu”. Ambii creștini trebuie să fi fost nerăbdători să vină la Pavel și să-l întărească în acele clipe, care aveau să se dovedească ultimele zile ale vieții sale. Pentru că Marcu a avut curajul de a persevera în pofida dezamăgirilor, el a rămas un ajutor pentru frații lui și un slujitor mult iubit al lui Iehova Dumnezeu.
Citește relatarea biblică:
De discutat:
Cum a dat Marcu dovadă de curaj?
Aprofundează
1. Ce anume sugerează că Marcu provenea dintr-o familie înstărită? (w10 15/3 6 ¶6 – 7 ¶1)
2. Ce presupunea, probabil, rolul lui Marcu de „ajutor” pentru Barnaba și Pavel? (Fap. 13:5; w10 15/3 7 ¶5)
3. Cât de mult a călătorit Marcu? (w10 15/3 8 ¶5-7) A
Imaginea A: Câteva dintre locurile vizitate de Marcu
4. Dați un exemplu care arată că unele detalii prezentate de Marcu în evanghelia sa i-au fost, probabil, povestite de Petru, ce fusese martor ocular al evenimentelor. (w08 1/2 26 ¶1)
Învață din cele citite
Marcu nu este prezentat nicăieri drept apostol sau profet. Totuși, el le-a slujit cu umilință altora. Cum le poți sluji și tu altora?
Cu toate că și-a pierdut un timp privilegiul de a sluji împreună cu Pavel, Marcu a rămas fidel. Cum îl poți imita în cazul în care îți pierzi un privilegiu de serviciu? B
Imaginea B
Cum poți imita exemplul de curaj al lui Marcu?
Meditează la imaginea de ansamblu
Ce învăț despre Iehova din această relatare?
Ce legătură există între această relatare și scopul lui Iehova?
De ce sunt recunoscător că Marcu a fost ales să domnească împreună cu Cristos în cer?
Află mai multe
Vei afla prin ce anume se distinge Evanghelia după Marcu.
Folosește exemplul lui Marcu pentru a-ți învăța copiii ce binecuvântări aduce perseverența.