49 PETRU
El a devenit asemenea unei stânci
IMEDIAT după ce l-a întâlnit pe Simon, Isus a decis să-i dea un nume nou. El i-a spus: „Tu ești Simon, fiul lui Ioan; te vei numi Chifa”. După cât se pare, numele „Chifa” are aceeași semnificație ca „Petru”, care înseamnă „bucată de stâncă”. De ce a ales Isus acest nume? O stâncă este stabilă, de neclintit, din ea obținându-se material de construcții. Isus a vrut să spună deci că, în sens figurativ, prietenul lui avea să se remarce chiar prin aceste caracteristici.
Însă, așa cum am văzut în capitolul 45, Petru nu a fost mereu de neclintit, asemenea unei stânci. Uneori, el a fost nestatornic, inconsecvent și a luat decizii greșite din cauza fricii. Totuși, Isus a avut încredere în prietenul său. El a fost convins că, în timp, Petru avea să devină tot mai curajos. A avut Isus dreptate?
După ce și-a dat viața și a fost înviat, Isus le-a încredințat apostolilor o lucrare extrem de importantă, în care Petru s-a implicat cu entuziasm. Odată cu trecerea timpului, el a arătat tot mai mult curaj. Cu ocazia unei mari sărbători ținute la Ierusalim, Petru a stat înaintea unei mulțimi formate din mii de iudei devotați și le-a spus pe față că se făceau vinovați de moartea lui Mesia. Mulți au fost „străpunși în inimă” și s-au căit când au auzit mesajul plin de îndrăzneală al lui Petru. Drept rezultat, în jur de 3 000 de oameni au fost botezați ca discipoli ai lui Isus.
Cum a reușit Petru să devină omul pe care Isus l-a văzut în el?
Petru a făcut din predicarea veștii bune lucrarea primordială a vieții lui. Isus îi dăduse „cheile Regatului”, însărcinându-l să deschidă calea către Regatul ceresc pentru trei grupuri de persoane. Dovedind curaj și imparțialitate, Petru le-a predicat întâi iudeilor, apoi samaritenilor și, în cele din urmă, oamenilor din națiuni. El a călătorit în lung și-n lat, câteodată alături de soția lui, ca să predice și să-i încurajeze pe colaboratorii săi. Petru a ajuns până și în îndepărtatul Babilon pentru a-și înfăptui lucrarea.
De-a lungul zecilor de ani în care a predicat, Petru a înfruntat cu îndrăzneală provocările și opoziția. El și ceilalți apostoli au fost aruncați în închisoare de mai multe ori. Când conducătorii religioși evrei le-au poruncit să nu mai predice, Petru a răspuns: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni”. Deși au fost bătuți după aceea, ei și-au reluat imediat lucrarea, vorbindu-le tuturor despre Regatul lui Dumnezeu și despre Regele numit de Iehova, Isus Cristos.
Dar persecuția a devenit și mai crâncenă. Mai întâi, Ștefan a fost omorât cu pietre. Apoi, după aproximativ un deceniu, apostolul Iacov, care era un prieten al lui Petru, a fost și el martirizat. Când a văzut cât de satisfăcuți erau iudeii care li se împotriveau creștinilor de această condamnare la moarte, Irod a poruncit ca și Petru să fie arestat. Apostolul a fost legat cu lanțuri și închis într-o celulă bine păzită. I-a trecut oare lui Petru prin minte că sosise timpul prezis de Isus, timpul în care avea să fie legat și condamnat la moarte?
Într-o noapte, în celula în care Petru era închis a apărut deodată un înger. El l-a trezit pe Petru, l-a dezlegat și l-a scos afară, trecând pe lângă gardieni și conducându-l pe poarta uriașă a închisorii până în stradă. Ce a făcut atunci Petru? În loc să fugă din Ierusalim ca să-și scape viața, el a pornit către locul în care știa că frații și surorile lui erau adunați pentru a se închina și a se ruga lui Iehova. Cât de încurajați trebuie să se fi simțit ei când l-au văzut pe Petru acolo!
Petru nu a uitat niciodată poruncile pe care i le-a dat Domnul său: „Întărește-i pe frații tăi!”; „Paște oițele mele!”. (Luca 22:32; Ioan 21:17) El a predicat cu îndrăzneală și a zidit congregația lui Cristos oriunde a mers. Dar Petru nu a fost perfect. Într-o ocazie, a cedat presiunii celor din jur, iar pentru aceasta a fost mustrat de un alt apostol. Cu umilință, el a acceptat mustrarea și s-a corectat. Petru a continuat să-i încurajeze pe frații și surorile lui. El a redactat două scrisori inspirate, care ulterior au fost incluse în Biblie. După decenii întregi în care i-a slujit lui Iehova cu fidelitate, Petru a fost legat și aruncat în închisoare pentru ultima oară. De data aceasta, a fost executat. Până în ultima clipă, el și-a păstrat credința și curajul. Petru devenise cu adevărat o stâncă!
Citește relatarea biblică:
De discutat:
Cum a dat Petru dovadă de curaj în această perioadă a vieții sale?
Aprofundează
1. Isus i-a dat lui Petru „cheile Regatului”. Cum a folosit Petru aceste chei? (Mat. 16:18, 19; ijwbq articolul 124 ¶1-5) A
Imaginea A: Petru le-a predicat mesajul despre Regat iudeilor în Ierusalim, samaritenilor în Samaria și neevreilor în Cezareea
2. Ce anume arată că Petru era, într-o anumită măsură, lipsit de prejudecăți chiar înainte de a-l vizita pe Corneliu, un om din națiuni? (Fap. 10:5-7, 23; bt 69 ¶1, n.s.) B
Imaginea B: Locul anticului oraș Iope
3. De unde reiese că Petru a acceptat corectarea primită de la Pavel? (w17.04 26, 27 ¶15-17)
4. De ce s-a mutat Petru în Babilon? (it „Captivitate” ¶24)
Învață din cele citite
Petru s-a adresat cu mult curaj, dar și cu tact unei mulțimi din Ierusalim. În ce situații ai putea avea și tu nevoie de curaj și de tact?
Deși Petru a avut un rol însemnat în congregația creștină, el a acceptat să fie corectat de Pavel. Cum îl poți imita? C
Imaginea C
În ce alte moduri poți imita exemplul de curaj al lui Petru analizat în acest capitol?
Meditează la imaginea de ansamblu
Ce învăț despre Iehova din această relatare?
Ce legătură există între această relatare și scopul lui Iehova?
Având în vedere ce am învățat în acest capitol, de ce mă bucur că Petru a fost ales să domnească împreună cu Cristos în cer?
Află mai multe
Vei vedea cum ne ajută exemplul lui Petru să ne bazăm pe Iehova când ne este teamă.
Folosește această activitate biblică pentru a trage mai multe învățăminte din relatarea consemnată în Faptele, capitolul 10.