48 ȘTEFAN
„Un bărbat plin de credință și de spirit sfânt”
VIAȚA lui Ștefan atârna de un fir de păr. Acuzat de un delict grav, el a trebuit să compară în fața curții supreme a iudeilor, numite Sanhedrin. Era aceeași curte care, cu doar câteva luni înainte, hotărâse ca Isus să fie ucis. Deși era conștient că ar fi putut primi aceeași sentință, Ștefan a rămas liniștit și senin. Biblia spune că „fața lui era ca fața unui înger”. Cum a reușit Ștefan, un om imperfect ca toți ceilalți, să fie atât de calm? Secretul stătea în curajul lui.
Ștefan a fost descris drept „un bărbat plin de credință și de spirit sfânt”. Apostolii din Ierusalim i-au dat responsabilitatea de a le oferi ajutor celor nevoiași din congregație. Într-o zi, Ștefan s-a trezit înconjurat de un grup de împotrivitori fanatici, care voiau să-l contrazică. El le-a vorbit cu atât de multă convingere, încât aceștia nu l-au mai putut combate. Înfuriați, l-au dus înaintea tribunalului evreiesc și l-au acuzat. Viața lui Ștefan se afla acum în mâinile membrilor Sanhedrinului.
Se poate ca Ștefan să fi cunoscut promisiunea pe care Isus le-o făcuse continuatorilor lui: „Când vă vor lua ca să vă predea tribunalelor, nu vă îngrijorați dinainte cu privire la ce veți spune. Ceea ce vi se va da în momentul acela, aceea să spuneți, fiindcă nu voi sunteți cei care vorbiți, ci spiritul sfânt”. (Mar. 13:11) Dacă Ștefan cunoștea într-adevăr aceste cuvinte, ele trebuie să-l fi umplut de curaj. Iar spiritul lui Iehova l-a ajutat să fie atât de senin, încât celor din Sanhedrin li s-a părut că semăna cu un înger când s-a înfățișat înaintea lor.
Curtea era formată din 71 de membri – toți iudei de vază și învățători ai Legii. Ei erau întruniți într-o sală impunătoare și stăteau așezați pe trei rânduri dispuse în semicerc. Doi scribi consemnau tot ce se spunea. Ștefan, care stătea în picioare înaintea lor, era acuzat de blasfemie împotriva legii lui Moise și a templului, fapte pasibile de pedeapsa cu moartea. Marele preot, Caiafa, i-a dat cuvântul.
Ștefan și-a început discursul prezentând istoria poporului lui Dumnezeu. După ce a vorbit despre Avraam, el l-a amintit pe Iosif, care fusese persecutat de frații lui, patriarhi ai Israelului. Apoi Ștefan a vorbit cu mult respect despre Moise, subliniind că națiunea Israel se împotrivise îndrumării acestuia. El chiar a menționat unele detalii despre Moise care nu erau incluse în Scripturile ebraice.
Cuvintele lui Ștefan au scos la iveală respectul său profund față de Lege, de tabernacol și de templul pe care Iehova îl alesese ca centru al închinării curate. Totodată însă, el a arătat că poporul lui Dumnezeu se răzvrătise de repetate ori împotriva profeților trimiși de Iehova.
Ștefan a trebuit să-și apere credința înaintea unor bărbați plini de prejudecăți, care erau deja hotărâți să-l condamne la moarte
Ștefan a realizat, probabil, că acești bărbați cu inima împietrită nu aveau să-i arate îndurare. Atunci spiritul lui Iehova l-a impulsionat să încheie cu un mesaj de judecată. El i-a numit „oameni încăpățânați”, care ‘se împotriveau întotdeauna spiritului sfânt’, așa cum făcuseră și strămoșii lor. Mai grav, ei îl omorâseră pe profetul despre care vorbise Moise: pe Isus, care era Mesia. Ștefan i-a acuzat că deveniseră „trădători și ucigași” ai acelui om drept.
Ei s-au înfuriat atât de tare, încât „au început să scrâșnească din dinți împotriva lui”. Dar Ștefan a primit atunci o viziune de la Iehova care l-a întărit. El a exclamat: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu!”. Auzind declarația lui Ștefan, membrii Sanhedrinului s-au năpustit asupra lui. De ce? Este posibil ca acele cuvinte să le fi sunat familiar. Când Isus Cristos fusese judecat cu numai câteva luni înainte, el profețise: „Îl veți vedea pe Fiul omului stând la dreapta Celui Puternic”. (Mat. 26:64) Ștefan confirma că această profeție se împlinise. Isus se afla acum în cer, lângă Iehova!
Furioși la culme, ei l-au apucat pe Ștefan, l-au scos în afara orașului și au aruncat cu pietre în el. Ștefan, care probabil îl vedea încă pe Isus în viziune, l-a rugat să-i primească spiritul. Apoi i-a adresat lui Iehova o ultimă cerere: „Nu le pune la socoteală păcatul acesta!”. Încheindu-și victorios cursa, Ștefan a adormit în moarte. El a devenit primul martir din istoria creștinismului. Însă un tânăr care a fost de acord cu execuția lui Ștefan nu a putut uita ultimele sale cuvinte. Despre el vom afla mai multe în capitolele 50, 51 și 53.
Citește relatarea biblică:
De discutat:
Cum a dat Ștefan dovadă de curaj?
Aprofundează
1. De ce i-au desemnat apostolii pe Ștefan și pe alți bărbați „plini de spirit și de înțelepciune” să se ocupe de împărțirea hranei? (Fap. 6:3-5; bt 41, 42 ¶17, 18) A
Imaginea A
2. Ce informații unice despre Moise sunt menționate în discursul lui Ștefan? (bt 48 ¶13, n.s.)
3. Cum a reușit Ștefan să rămână atât de calm în timp ce era persecutat? (w18.10 32)
4. Sugerează cuvintele din Faptele 7:59 că Ștefan s-a rugat lui Isus? (w05 1/1 31)
Învață din cele citite
Ștefan era „un bărbat plin de credință și de spirit sfânt”, „care avea favoare și putere de la Dumnezeu”. Totuși, el a fost dispus să se ocupe de împărțirea hranei. (Fap. 6:2, 5, 8) Cum îl pot imita frații care au anumite talente sau care se achită de responsabilități grele? B
Imaginea B
Ștefan s-a rugat pentru cei care îl persecutau. Cum putem arăta și noi iubire față de cei care ni se opun sau care ne persecută? (Mat. 5:44-48)
Cum poți imita exemplul de curaj al lui Ștefan?
Meditează la imaginea de ansamblu
Ce învăț despre Iehova din această relatare?
Ce legătură există între această relatare și scopul lui Iehova?
De ce ești recunoscător că Ștefan a fost ales să domnească împreună cu Cristos în cer?
Află mai multe
Vei analiza cum putem și noi, la fel ca Ștefan, să ne apărăm credința cu respect, dar și cu îndrăzneală.
„Ștefan, un om «care avea favoare și putere de la Dumnezeu»” (bt 47-50 ¶9-19)
Vei vedea cum pot slujitorii lui Iehova din prezent să fie la fel de curajoși ca Ștefan atunci când sunt persecutați.