O vizită într-o grădină exotică
MAMEI mele îi plăceau foarte mult trandafirii. Ea a cultivat trandafiri. În copilărie am petrecut multe ore împreună cu ea în grădină, smulgând buruienile, curăţând, tăind şi îngrijind plantele. Ea mi-a arătat că grădinăritul este ceva plăcut. A semănat în mine seminţele interesului pentru grădinărit, interes care nu s-a stins niciodată.
Am întrerupt grădinăritul când am plecat de acasă pentru a urma cursurile Universităţii California, din Berkeley. În timp ce studiam pentru a deveni inginer, am admirat foarte mult frumoasele grădini din campus. Apoi a izbucnit războiul în Vietnam, iar în scurt timp în viaţa mea avea să se producă o mare schimbare.
M-am hotărât să mă înscriu într-o organizaţie de cooperare cu ţările în curs de dezvoltare (Peace Corps) şi, ca urmare, am fost trimis să studiez la Universitatea din Washington. Campusul de aici era ca un paradis. Peste tot unde îmi îndreptam privirile, vedeam lacuri, grădini, peluze şi munţi cu crestele acoperite de zăpadă. Apoi, în 1964, am plecat în La Paz (Bolivia) pentru a preda la Universitatea din San Andres. Ce diferenţă! Am plecat de la nivelul mării şi am ajuns la o altitudine de 3 500 de metri. Aici creşteau foarte puţine plante, iar grădinăritul rămăsese doar o amintire.
După doi ani am primit un post de profesor în Hawaii, la Şcoala Medie din Wahiawa. Am locuit într-o căsuţă aflată chiar pe plaja de la Sunset Point. Aici m-am îndrăgostit de palmieri şi de alte plante tropicale. Mă simţeam ca-n paradis. Atunci mi-a venit ideea ca într-o bună zi să aranjez o grădină care să aibă ca punct de atracţie palmierii.
M-am întors la San Diego, iar în următoarele 18 luni am străbătut continentul, din California până în Ţara Focului (Argentina), făcând autostopul. În această perioadă am început să citesc Biblia. În călătoriile mele, am petrecut mult timp în junglă, grădini şi parcuri şi am meditat asupra a ceea ce citisem din Biblie. În cele din urmă, în 1972, m-am întors în San Diego şi am început o lungă carieră plină de satisfacţii ca profesor de matematică în Coronado, California. Ideea de a aranja o grădină cu plante tropicale în spatele casei mele a început să capete formă.
Prima mea grădină
În mai 1973 am cumpărat o casă mică în apropiere de Oceanul Pacific, mai precis în oraşul Ocean Beach (California). În sfârşit aveam o casă mică pe vârful unui deal, o curte mare, alături de marea mea pasiune pentru grădinărit. Aveam exact ce-mi trebuia pentru ceea ce doream să fac: o grădină unică.
La început lucram în grădină fără să am un plan anume. Era un experiment făcut la întâmplare. Dacă îmi plăcea o plantă, o cumpăram şi o plantam. Am continuat să plantez tot ceea ce vedeam şi-mi plăcea. Sub ochii mei au crescut pomi fructiferi, pini, foioase, conifere, arbuşti şi flori. Pot să spun că am cultivat de toate.
Multe dintre aceste plante le ştiam de când eram copil. Îngrijirea acestor plante era o muncă uşoară, plăcută, cu efect terapeutic şi plină de satisfacţii. Meditam la frumuseţea, proiectul, complexitatea şi scopul acestor creaţii.
Nu îmi plăceau toate plantele, iar unele nu se potriveau cu ceea ce doream eu să fac, prin urmare, am scos din grădină multe plante. Căutam să-i dau grădinii mele un aspect deosebit. Plantele care făceau ca grădina să pară dezordonată sau cele care creşteau prea repede nu erau bine venite. Acestea îmi dădeau prea mult de lucru, iar întreţinerea lor costa prea mult! În plus, doream să am plante rare — nu plante care se găsesc în toate grădinile. Îmi trebuia o temă. Şi am găsit-o!
Primul meu palmier
În 1974 am mers la o pepinieră din localitate şi acolo am găsit soluţia la căutările mele. Era frumos, cu coroana sa elegantă, formată din frunze verzi-albăstrui mari, penate, arcuite. Era vorba de Butia capitata, considerat de mulţi cel mai frumos palmier din lume. Uneori i se mai spune şi palmierul-de-jeleu pentru că are seminţele dulci, cu gust de fructe. Arborele este originar din America de Sud; se îngrijeşte uşor şi ajunge la o înălţime de 5 metri. În sfârşit, grădina mea avea un punct de atracţie, o temă — palmieri tropicali rari din toată lumea! Am ales să cultiv „regii lumii vegetale“.
În scurt timp am cumpărat palmieri rari sau exotici de la diferite pepiniere. Într-una din pepiniere, într-un colţ îndepărtat, se afla un alt palmier deosebit, chiar în faţa mea: un palmier albastru mexican. Acesta are frunze verzi-albăstrui rigide, în formă de evantai (palmate), care pornesc în toate direcţiile de la vârful trunchiului şi formează o coroană. Inflorescenţele în formă de spic, pline de seminţe, se înalţă, formând frumoase bolte de culoare galben-pal. Un arbore matur atinge o înălţime de 12 metri.
Ajunsesem să fiu cu adevărat fascinat de palmieri. Unde mai puteam găsi plante rare ca acestea? Am început să întreb în stânga şi-n dreapta, în toate împrejurimile oraşului San Diego, însă fără prea multe rezultate. Apoi am descoperit o „mină de aur“ în ce priveşte informaţiile: filiala din sudul Californiei a Societăţii Internaţionale pentru Palmieri. Această societate are mii de membri în 81 de ţări. Ea deţine o mulţime de informaţii despre toţi palmierii cunoscuţi — peste 200 de genuri şi aproximativ 3 000 de specii! Filiala din sudul Californiei publică revista The Palm Journal, adresată membrilor săi, iar această lucrare constituie o sursă preţioasă de informaţii actualizate.
Intrând în legătură cu această filială, am putut să fac rost şi să cultiv în mica mea grădină peste 150 de specii de palmieri. Spun mică pentru că nu are decât 650 de metri pătraţi. Palmierii mei nu constituie decât o mică parte din speciile descoperite până în prezent. Care palmieri îmi plac cel mai mult?
Câteva dintre frumuseţile din grădina mea
De fapt, îmi plac toate plantele mele, însă sunt câteva care se disting cu adevărat. Unele mă atrag în mod deosebit deoarece au un aspect exotic sau sunt acoperite cu ţepi sau spini; altele îmi plac pentru culoarea lor sau pentru mărimea lor sau chiar pentru că este foarte greu să le creşti în clima mediteraneană din sudul Californiei.
Unul dintre arborii mei deosebiţi este adus din Madagascar, o insulă aflată în apropiere de coasta estică a Africii. Este vorba de palmierul Bismarckia nobilis. De ce îmi place acest palmier? Deoarece are o culoare unică (albastru-purpuriu), este un arbore rar, iar frunzele au o formă deosebită. Fiecare mănunchi de frunze cântăreşte aproximativ 9 kilograme, ceea ce face ca acest palmier să fie cel mai mare palmier din lume.
Alt arbore care îmi place mult este palmierul coadă-de-peşte (Caryota obtusa), originar din regiunile muntoase din nordul Indiei, Myanmar şi Sri Lanka. Palmierului meu îi merge bine în San Diego, chiar dacă aici iernile sunt destul de reci. De fapt, îmi place provocarea de a creşte palmieri aici, în San Diego. Din acest motiv am fost foarte încântat să am în grădina mea un palmier din Borneo, şi anume Arenga undulatifolia. Acesta are frunze late şi foarte ondulate.
De curând am şi un palmier Burretiokentia hapala, din Noua Caledonie, un teritoriu francez aflat în Pacificul de Sud. Până acum i-a mers foarte bine. În afară de toţi aceşti palmieri care îmi sunt dragi, pot menţiona şi alţii, cum ar fi palmierul Pritchardia hildebrandii sau, cum i se mai spune, palmierul loulu din Hawaii, care are frunze verzi-gălbui, în formă de evantai. Acestuia îi place mult soarele şi este cu siguranţă un arbore exotic.
Un palmier care te înspăimântă este Trithrinax acanthacoma, sau palmierul cu ţepi. Acesta are pe trunchi ţepi ascuţiţi, care parcă îţi spun „Nu te apropia prea mult!“.
Recent am început să cultiv cicadee. Deşi nu este înrudit cu palmierul, cicadee seamănă în ce priveşte aspectul cu un palmier, însă este mult mai mic. Unul dintre preferaţii mei este Encephalartos gratus, care are nişte frunze mari uimitoare, ce par să sară în aer. Acest lucru atrage privirile oricărui trecător. Fructele cu seminţe, adică conurile, sunt neobişnuit de mari şi cresc pe partea laterală a plantei. Ele seamănă cu un ananas sau cu un con de pin.
Îi atrag palmierii mei pe oameni? Trebuie să recunosc că aşa este! De multe ori văd oameni care se opresc ca să-mi admire plantele. De pe trotuarul din faţa casei mele, aceştia pot vedea o grădină tropicală exotică, ce se întinde pe versantul dealului. În martie 1997, grădina mea a fost una dintre cele trei grădini pe care filiala din sudul Californiei a Societăţii Internaţionale pentru Palmieri le-a deschis publicului. Ea a fost descrisă drept „un loc remarcabil unde se poate învăţa ceva despre o colecţie ornamentală de palmieri, foarte diversificată“. Cum anume s-a dovedit această grădină o binecuvântare pentru mine şi pentru alte persoane?
Grădina mea depune mărturie
În 1991 m-am botezat după ce am studiat Biblia cu Martorii lui Iehova. Acum m-am retras din învăţământ, însă sunt foarte ocupat slujind ca bătrân creştin şi pionier. Este plăcut să mă folosesc de grădina mea pentru a începe o discuţie despre Creator, descriind minunatul proiect care se vede în arborii şi plantele diverse din grădina mea. Uneori aduc în discuţie acest subiect spunând că în Biblie sunt menţionaţi palmierii (Judecătorii 4:5; Psalmul 92:12). Cu siguranţă că grădina m-a ajutat să mă apropii mai mult de Dumnezeu şi să înţeleg scopul său minunat, adică acela ca oamenii ascultători să trăiască într-un paradis. La urma urmei, Paradisul Edenului de la început era o minunată grădină, sau un minunat parc. — Geneza 2:8.
Potrivit profeţiei biblice, acele condiţii paradiziace vor fi restabilite când Iehova îi va distruge pe toţi cei care în prezent distrug pământul (Apocalipsa 11:18; 16:14, 16). Atunci vom putea participa cu toţii la transformarea pământului într-un paradis minunat. Până atunci, mica mea bucată de pământ continuă să-l laude pe Creator. — De la un colaborator.
[Legenda fotografiei de la pagina 16]
Palmier albastru mexican
[Legenda fotografiei de la pagina 16]
Palmier coadă-de-peşte
[Legenda fotografiei de la paginile 16 şi 17]
De la stânga la dreapta: pandanus roşu, palmier regal, palmierul călătorului (nu sunt la aceeaşi scară)
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Encephalartos ferox
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Floare de palmier-pămătuf
[Legenda fotografiei de la pagina 18]
Unelte pe care le folosesc în grădina mea